Pustiul florilor de cais
Nu e nimeni să te-asculte,
să-ți vadă ochiul adânc, cuminte,
care așterne pe orice filă,
insomnia vreunui stol.
Din lira sufletului
răsună blând tristeția
aerului inspirat...
Între sprâncene, cel de-al treilea ochi soarbe cerul
revărsându-l pe cerul gurii tale,
ca tu să simți
prezența unor fluturi
în devenire...
Stai încăpățânată și rece,
ca un blestem...
Mare pustiu
în florile de cais
acum când tu, tocmai tu,
te antrenezi să-ți fi dușman!
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre încăpățânare
- poezii despre suflet
- poezii despre sprâncene
- poezii despre insomnie
- poezii despre gură
- poezii despre fluturi
- poezii despre dușmănie
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.