Poezia este picătura dimineţii - înţelegi sensul vieţii.

Vlad Ioan Onuţu
Adăugat de Vlad Ioan Onuţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai să înţelegi sensul cuvintelor, aceasta este o comunicare. Dar dacă ai să înţelegi şi sensul tăcerilor, aceasta este o comuniune.

citat celebru din Osho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetaţi consonant şi...in rem

Poezia ta – memoria florii
şi sensul candorii –
îmi freamătă în singurătate
şi-mi împrimăvărează amurgul!

Invoc Demiurgul
să-ţi aşeze paşii diafani
pe paşii mei exersaţi liric,
pentru a descoperi,
pas de deux,
sensul ultim al poeziei
şi miracolul deplin al fanteziei...

Ne consolăm, Simm,
şi ne supravieţuim
de Neantul vieţii,
după orice vers sorbit
din lacrima dimineţii...

Suntem câtă vreme uităm că suntem...

Aruncă-te, Simm, în versu-mi boem,
ştii bine că, pentru nonconformismul
metaforei noastre,
vom fi cercetaţi consonant şi... in rem!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul vieţii... Din punctul meu de vedere, cred că sensul vieţii este iubirea.

citat din Julie Benz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată se poate întâmpla un fel de îngemănare între poezie şi viaţă, care poate să facă şi din poezie ceva mai profund şi din viaţă ceva mai profund, adică poate să adâncească atât sensul poeziei, cât şi sensul vieţii... le potenţează pe amândouă, adică poezia devine brusc trăită, iar viaţa devine brusc poetică... viaţa intervine asupra poeziei şi poezia intervine asupra vieţii.

citat din Mihai Curtean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poezia este un fel de dragoste
un foc interior
care se stinge
sau se reaprinde
în inima fiecărui cititor

poezia este taina sufletului
un popas trecător
din zorii dimineţii
până târziu în noaptea
albă de nesomn

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că "Marea vieţii" este tot mai plină de înotători care se îneacă în pahar de supărare că nu-i găsesc sensul...

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofii pot dezbate sensul vieţii. Este nevoie de Dumnezeu care să ne afirme sensul ei.

citat din Max Lucado
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A învăţa să înţelegi lucrurile cele mai mărunte care se petrec în fiecare zi înseamnă, poate, a învăţa să prinzi sensul cel mai profund al vieţii.

citat din Alba de Cespedes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul cheamă răsăritul visului de mâine, iar apoi îl transformă în ziua realităţii de azi. Facem o greşeală regretabilă atunci când încercăm să înţelegem poezia. Poezia nu este pentru a fi înţeleasă. Poezia este pentru a fi simţită. Poezia este pentru a fi îndrăgită. A încerca să înţelegi un poem este ca şi cum ai atinge un trandafir cu ghimpi nenumăraţi. A încerca să simţi un poem înseamnă să ţii cu drag un trandafir fără niciun ghimpe. Iar să îndrăgeşti un poem înseamnă să devii imediat frumuseţea şi parfumul trandafirului însuşi.

Sri Chinmoy în discurs (7 noiembrie 1990)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ironia este picătura ce deschide mintea. Băşcălia este picătura chinezează!

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Îndreptar pentru sarcasm
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi poezie

poezia este sculptura. zace într-un munte de cuvinte.
poezia este pictura. o lacrimă într-o mare de culori.
poezia este muzica. o notă pe registrul inimii.
poezia este lutul în mâinile olarului.
poezia este dragostea. odată ce iubeşti,
vei iubi pentru totdeauna.
poezia este strigătul unui bolnav
pe patul de moarte.
poezia este trista despărţire
sau întâiul sărut.
poezia vine, pleacă şi-n rest amintiri.
poezia este tot ce ne-nconjoară,
tot ce este în noi
şi tot ce rămâne.
poezia este mântuire, dumnezeire,
posedare şi exorcizare.
poezia este blestem şi surghiun.
poezia este crucea poetului
şi drumul Golgotei.
poezia este ţigara ce-ţi arde plămânii
sau paharul de vin pe care-l bei
de unul singur.
poezia, să crezi şi să nu te prefaci că scrii poezie.
să renunţi la viaţă şi să fii veşnic
un cuvânt pe buzele celorlalţi.

poezie de Ionuţ Caragea din volumul Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea poeziei

cu poezia mea am în cer acces
vreau să-i bucur pe îngeri pe sfinţi
s-au înălţat prin al morţii proces
să fie mângâiere, alean la rugăminţi.

cu poezia mea mereu mişc vântul
când tulbură apa din delta iubirii
vreau să prindă forţă şi avântul
să netezească drumul izbăvirii.

cu poezia mea cresc preţul vieţii
cu toate splendorile ce le-am adunat
spălată de pulberi în roua dimineţii
trupul ei să pară un tărâm minunat.

cuvinte care frâng structura ceţii
în cununi de raze s-au împreunat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este ieri mână în mână cu azi. Poezia este azi în zâmbet cu mâine. Poezia este copac şi frunze. Poezia este glas şi cuvânt. Poezia este talpa piciorului călător prin lume. Poezia este glasul lui Dumnezeu în gura unor subiecţi purtători de cuvânt.

Claudiu Ovidiu Tofeni în Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ştie că va muri şi chiar moare cu fiecare zi. S-ar părea că ajunge să ştii asta pentru a înţelege (ceea ce nimeni nu înţelege) că sensul vieţii nu poate să nu fie independenţa de efemerul existenţei. Sensul vieţii e îndeplinirea pe lumea asta a voinţei celui care te-a trimis sau ceea ce dă sens fiecărei clipe a vieţii, iar sensul e dat de un singur lucru: îndeplinirea, năzuinţa către îndeplinirea unicei dorinţe în care poţi fi liber, desăvârşirea morală.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel prin toamna vieţii

Încet străbat prin toamna vieţii
De vânt aleea pustiită;
Plimbarea lor este vrăjită
De amintirea tinereţii.

Şi dacă frunza-i arămită,
Ei nu se dau pradă tristeţii;
Încet străbat prin toamna vieţii
De vânt aleea pustiită.

Ea se simte-ntinerită,
Iarbă-n roua dimineţii;
E ocrotită şi iubită
Pe drumul greu al bătrâneţii,

Ce-l străbat prin toamna vieţii...

poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie (vezi şi poem)

Poezia este doar dovada vieţii. Dacă viaţa arde bine, poezia este cenuşa.

definiţie clasică de Leonard Cohen
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia Criptică

Un dialog conform ciudatei legi:
Mă fac că spun, te faci că înţelegi.

distih de Ghiocel Constaninescu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofică

Trăind, din faptul dimineţii
Şi până m-adormea Preabunul,
Găseam atâtea sensuri vieţii...
Acuma nu găsesc niciunul.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al lumii sens e un nonsens

Al lumii sens e un nonsens major
Şi nu-i echivalent cu sensul vieţii,
Te-nalţă, Simm, din roua dimineţii
Şi zeci de sensuri ai să vezi în zbor!

Pe gheaţa vieţii, omul e-un actor
Şi-adesea, e subţire sticla gheţii,
Un sens ar fi, după cum spun poeţii,
Da-i doar un fum, în spaţiu, călător...

Dacă nu-i sens, nici ordine nu este,
Viaţa-i un nor – poemă ce se stinge,
Se stinge-n absolutul din poveste,

Când duhul, lin, în Cer ţi se prelinge,
– Chiar dacă înainte mult mai este –
Tu scrie, Simm, şi visul ţi-l atinge...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picătura

Picătura de miere
A inimii,
Doboară palma grea
A infamiei!
Picătura de ceară
Arde fărădelegea,
Legând-o la stâlp,
Învelind-o-n foiţa
De lacrimă-aurie!
Picătura zâmbetului
Este izvorul nestemat
Al purităţii îngerilor.
Pelicula invizibilă
Aur – cristale de nisip
Rupte din rai,
Răspândesc candoare,
Prin lauda Perlei-Mame,
Ce curge-n vorba-i aurie!
Pletele-i divine,
Verdele pădurilor tropicale,
Care privesc Cerul
Şi-l desmiardă.
Cu mâinile lor verzi
Apucă Luna şi-o sărută,
Apucă Soarele şi-l îmbrăţişează,
Spălându-se cu Apa-Lumină,
Cu trecutul şi cu viitorul!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!