"Dacă cineva îţi dă o palmă, întoarce şi celălalt obraz!"

Să vă spun care-i necazul:
I-am întors lui Ics obrazul
Şi de-atunci, când mă-ntâlneşte,
Una-două,... mă plezneşte.

epigramă de Marian Cioacă (5 februarie 2010)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui tânăr bărbos

Când s-a întors la el în sat
Măicuţa şi-a vărsat necazul:
''Să-l pupe mama de băiat,
Dar unde, zău, i-o fi obrazul?!''

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din revista Urzica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechiului meu prieten Marian Cioacă

Tu ce scrii, e excelent,
Dar te rog să fii prudent;
Nu te lua prea des de turci,
C-ai putea să o... încurci!

epigramă de Mike Farkas (27 iulie 2009)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcul ispăşitor

Fi'n'că porcul e de vină
C-a adus gripa porcină,
O să vadă el, vă spun,
Ce păţeşte... la Crăciun!

epigramă de Marian Cioacă (3 noiembrie 2009)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunduri, lui Gârda

Nimic nu am să îţi ascund
Şi ca atare-ţi spun necazul:
Am vrut să te intep în fund,
Dar cred c-am nimerit obrazul.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi venind cea de-a şaptea zi,
am scos un porumbel şi i-am dat drumul,
şi a plecat porumbelul şi s-a întors.
Am scos o rândunică şi i-am dat drumul
Şi a plecat rândunica şi s-a întors.
Cum nu avea unde să se aşeze,
s-a întors.
Am scos un corb şi i-am dat drumul.
Şi a plecat corbul, şi a văzut că
au dispărut apele,
mănâncă şi se bălăceşte, croncăne, nu se mai întoarce.
Şi am pus ofrandă pe vârful muntelui.
Zeii au adulmecat mireasma,
Zeii au adulmecat mireasma cea bună,
Zeii, ca muştele, s-au strâns deasupra mesei de sacrificiu.

poezie din Epopeea lui Ghilgameş
Adăugat de Hecate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot obrazul îşi are necazul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia gros la şoric

Da, o spun cu tot necazul,
În zadar îi bat obrazul,
Fi'ndcă are-o epidermă
Foarte groasă, foarte fermă.
La atâta nesimţire
Câtă are el din fire,
Ce e pentru alţi' durere,
Pentru el e-o mângâiere.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (3 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Osana, zeului Bachus

Slăvite Bachus, eu îţi spun
Că tu eşti zeul cel mai bun!
Altfel de ce-ar dori, la tine,
Atâta lume... să "se-nchine"?

epigramă de Marian Cioacă (2008)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu americanii nu te pui

Când cu dânşii te măsori
Simţi, aşa, un gol la rânză:
Au mai mulţi zgârie-nori
Decât noi... zgârie-brânză.

epigramă de Marian Cioacă (3 noiembrie 2009)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alcoolicul

Este înzestrat cu harul
De-a fi foarte curajos:
El "se luptă" cu paharul
Până când... "îl pune jos".

epigramă de Marian Cioacă (24 septembrie 2008)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza

Când a făcut această lume,
Să ştiţi că Bunul Dumnezeu
A pus şi rele-a pus şi bune
Şi-a mestecat cu-n melesteu.

epigramă de Marian Cioacă (1988)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei care se ascunde sub pseudonimul Atena Dumbravăvioara

Pe sfinţii din Ierusalim!
Ascunsă sub pseudonim,
Degeaba eu îi bat obrazul,
Că n-are, ăsta e necazul!

Nu pot să n-o zeflemisesc,
Când la ce spune mă crucesc,
Când la prostii e campioană
Şi e cumplit de bădărană.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (11 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când... până când...

De când e lumea şi pământul,
Tot de-atunci bate şi vântul.
Norii tot de-atunci se-adună,
Fulgeră, plouă şi tună.

Tot de-atunci apele curg,
De-atunci cântă cucu-n crâng,
De-atunci sunt zile şi nopţi,
Tot de-atunci sunt vii şi morţi.

Din acele prea vechi timpuri
Există ani şi anotimpuri.
De când soarele e soare,
Tot de-atunci luna răsare.

De-atunci pomii ne umbresc
Şi cu flori se-mpodobesc.
De-atunci pământul hrăneşte
Tot ce pe el vieţuieşte.

De-o veşnicie strălucesc
Stelele-n raiul ceresc.
Tot de atunci păsări zboară
Către marea Stea Polară.

Toate-acestea îşi au mersul
De când există Universul.
Şi după cum cartea ne-nvaţă,
Tot de-atunci există viaţă.

De când planeta are viaţă
Omul stă mereu în faţă.
Chiar dacă există moarte,
El are posteritate.

Va dăinui până când
Va dispărea acest pământ.
Atunci, nu vor fi zile şi nopţi,
Nu vor mai fi vii, nici morţi.

Atunci viaţa se sfârşeşte,
Când pământu-ncremeneşte.
Când, în Universu-acesta mare
Va străluci un alt soare.

poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNUI AMIC CU BARBĂ DE ZIUA SĂRUTULUI

De câte ori mi-apare-n prag
Îmi vărs pe el întreg necazul,
Căci nu pot să-l sărut cu drag
De când şi-a învelit obrazul.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura lumii

Crăcănel, când s-a-nsurat,
A fost foarte inspirat,
Dar mireasa lui bogată
Era tare... expirată.

epigramă de Marian Cioacă (septembrie 2008)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui fotbalist

Atacant de mare clasă,
Când se-aşează-n bar la masă,
Repede îşi intră-n rol
Şi orice pahar... e "gol".

epigramă de Marian Cioacă (1998)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primitorilor de mită

Când le dai, din tot necazul,
Mită în valută, lei,
Nu le crapă lor obrazul,
Crapă hainele pe ei.

epigramă de Constantin Părăian din Concursul Festivalului Naţional de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "Unde dai şi unde crapă" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

E mult de-atunci, este o veşnicie,
De când nu ne-am văzut, eşti străvezie,
Noi nu ne aparţinem, doar altora,
E mult de-atunci, tu te chemai Sefora.
Deasupra vieţii mai nimic nu este,
Dar şi mai sus, peripeţii celeste,
Poetul îşi iubeşte slava,
Surâd regine, Mab şi Maba.
Doctorul Oz, mai pişicher,
Ne tot măsoară c-un echer,
Ce ne priveşte? Mult de-atunci,
Atâtea opere şi prunci,
Masca poetului, cam mort,
O poartă astăzi Rapaport,
E peste fire, prenormal,
Ce-o fi zicând Sardanapal?
Redevenind floare, pământ,
Eu mă închin adânc şi blând.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism... tomnatic

Şi când toamna bate vântul
Printre frunza tot mai rară,
Pe mine mă poartă gândul
Spre-a iubitei... "primăvară".

epigramă de Marian Cioacă (18 octombrie 2008)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preşedintelui României Emil Constantinescu: prin decretul 192/19.05.2000 l-a graţiat pe deputatul PDL Gelu Vişan, condamnat la 3 ani de închisoare pentru violarea unei minore; la alegerile prezidenţiale din 2014 l-a susţinut pe palgiatorul Victor Ponta (PSD)

În loc să graţiezi o mamă
Cu mulţi copii, să-i scapi de dramă,
Tu, şef de stat, sfidând poporul,
Ai graţiat violatorul.
Te-ntreb: când tu ai dat pricazul,
Cum de nu ţi-a crăpat obrazul?

Deşi erai un profesór,
Ai susţinut un impostor.
Când, Iudo, tu, de necrezut,
Pe Ponta V. l-ai susţinut,
Te-ntreb din nou, cu tot necazul:
Cum de nu ţi-a crăpat obrazul?

Prin faptele enumerate,
Prin lipsa ta de demnitate,
Ai scris în Cartea Veşniciei
Că meriţi scârba României.
Te rog să-mi spui, căci este cazul:
Din ce ai tu făcut obrazul?...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 decembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!