Trăsătura principală a nebunilor e că sunt încrezuţi. La început, vorbesc ca nişte oameni cu scaun la cap, iar când văd că toţi îi ascultă încep să spună ce le trece prin minte.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce minunat, am uitat tot trecutul şi m-am eliberat de gândurile despre viitor. Da, încep încă din această viaţă să ies din ea, din condiţia ei principală, timpul.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început

La început,
nu ne acopereau nici griji şi nici nevoi.
Eram ca fraţii. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toţii, în bună înţelegere.
Ne durea pe toţi, o cât de mică pierdere.
Toţi aveam pe masă, aceleaşi bucate.
Toţi ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toţii oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toţii oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toţii oameni până când,
credinţa ne-a separat.
Am fost cu toţii oameni până când,
politica ne-a despărţit.
Am fost cu toţii oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
am uitat să mai fim OAMENI.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog să ţineţi minte că în afară de Lev Tolstoi mai există o mulţime de alţi oameni.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles azi mai limpede ca înainte că totul creşte, pleacă şi trece. E de mirare că oamenii nu pot pricepe asta, îşi transferă toate dorinţele în viitor, fără să le treacă prin minte că viitorul nu stă-n loc, că va trece la fel ca trecutul.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deşi te mângâie şi te îmbrăţişează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă

Ascultă, te rog, ale pianului sunete,
Dans pentru gânduri şi pentru minte!
Simte cum lungeşte timpul, pianul,
Cum minutul îl face, cât anul!

Te rog, ascultă vioara sublimă,
Cântec duios, leac pentru inimă,
Cum plânge de jale, de of şi de dor,
Şi te înalţă, apoi cu un dulce fior!

Ascultă, te rog, ascultă şi naiul,
El ne povesteşte şi doina şi vaiul,
Cum măsoară şi picură prin el viaţa
Şi ne veseleşte, ca pasărea dimineaţa!

Ascultă, ascultă, te rog şi chitarele,
Leac bun, pentru toate mădularele,
Când chitara puternic vibrează,
Sângele-n vene, dansează, dansează!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leon: Aş vrea să-ţi zic unele lucruri care nu pot fi spuse cu voce tare. Draga mea... eu... (O ia în braţe şi o sărută.) Vezi, nu aş fi putut să zic asta.
Ninotchka: Ah, Leon, Leon, ştii glumele alea pe care mi le-ai spus acum câteva zile? Mă trezesc în miez de noapte şi încep să râd. Ştii, e ciudat... pentru că nu sunt amuzante, sunt stupide. Şi totuşi eu râd. Şi când mă uit la Buljanoff, la Iranoff şi la Kopalski, ştiu că sunt nişte oameni mârşavi şi că ar trebui să-i urăsc. Dar dup-aia îmi dau seama cine i-a făcut să fie aşa şi, în loc să trimit raportul la Moscova, ies în oraş şi-mi cumpăr o pălărie caraghioasă şi... vorbesc prea mult?
Leon: Nu, nu, continuă.
Ninotchka: Leon, vreau să-ţi spun ceva ce nu am crezut vreodată că voi spune, ce nu cred că ar trebui să spună nimeni, de fapt, tocmai pentru că nu există şi... Leon, nu pot s-o spun... (Se sărută din nou şi se îmbrăţişează.)
Leon: Un adevărat gest de sergent!

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc sa spun ceva unui grup. Când vorbesc cu un grup de oameni, întotdeauna trebuie să-l aleg pe unul dintre ei şi să vorbesc cu el, şi în tot timpul cât vorbesc am senzaţia că toţi ceilalţi se uită la mine şi obţin un avantaj necinstit.

Sylvia Plath în Clopotul de sticlă
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi oameni vorbesc deodată, nimeni nu înţelege nimic: fiecare are tendinţa de a-l asculta pe celălalt în timp ce se ascultă pe sine.

aforism de George Geafir din Lux de jeratic (1998)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne e greu şi să fim oameni, oameni cu trup şi sânge adevărat, al nostru; ne ruşinăm de asta, considerăm că e o mare ruşine şi tare ne mai place să fim nişte oameni universali nemaivăzuţi. Suntem născuţi morţi şi, de altfel, de mult nu mai suntem născuţi din părinţi vii, iar asta ne place din ce în ce mai mult. Am prins gustul. În curând ne va trece prin cap să ne naştem cumva din nişte idei.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încep să mă obişnuiesc cu recunoaşterea iubirii ca principală şi singură faptă a vieţii. Cel mai important e ce gândeşti. Nu pot insista destul asupra faptului că cine vrea să trăiască adevărata viaţă trebuie mai înainte de toate să facă efortul de a atinge viaţa adevăratâ in gândurile lui, cand rămâne singur cu sine. E uimitor cât de puţin se ştie acest lucru.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mansatrdă

Stau cărţile strâmbe pe raftul de sus
privind prin fereastra cu geamuri ovale
cum soarele trece din nou spre apus
cu razele-n ziduri ca nişte pumnale.

Rămâne o clipă de strajă pe deal,
ascultă fanfara din vechea cazarmă,
soldaţii repetă un marş triumfal,
iar notele parcă sunt trase din armă.

Ajung în rafale sus la mansardă,
s-aşază pe cărţile-n rafturi uitate,
bemolii stresaţi încep să mă ardă
cu doruri tardive de-acasă plecate.

Rămâne în urmă un dor mai rebel,
mă bântuie-n voie cu gânduri haine,
aş vrea să-l alung sau să trec peste el
dar stă şi-mi vorbeşte întruna de tine.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luke: Nimeni nu mă ascultă când vorbesc. Şi totuşi, eu vorbesc.

replică din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un străin poate trece

Un străin poate trece pe Strada Miguel şi spune "Nişte oameni!"
pentru că el nu ar putea vedea mai mult.

Dar noi cei care trăim acolo vedem strada noastră ca pe o lume,
unde fiecare-i diferit de toţi ceilalţi oameni.

Mamman era nebun; George era prost;
Picior Mare era huligan; Părosul era aventurier,
Popo era filozof, iar Morgan comedianul nostru.

poezie de V.S. Naipaul, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuraţi-vă, oameni!

Bucuraţi-vă, oameni!
Că sirena războiului
Încă nu geme,
A disperării chemare,
La lupta cea de pe urmă,
La a păcii şi a bucuriei plecare.

Bucuraţi-vă, oameni!
Când noaptea, pe cer mai răsar,
Luna şi stelele,
Soarele, ce mângâie totul,
Viaţa şi florile.

Bucuraţi-vă, oameni, când încă,
Bunicii, mai pot fluiera,
Mergând, prin poieni, pe cărări,
Povestind, de-amintirile vieţii,
Purtate în încovoiata spinare.

Bucuraţi-vă, oameni,
Când, copilaşii nevinovaţi,
Mai sunt murdari de ciocolată,
Pe mânuţe şi pe la gură,
Când mai avem să-mpărţim,
O bucată de pâine, o firimitură,
La săraci, la câini şi la păsările
Înfometate din bătătură.

Bucuraţi-vă, oameni!
Când în pace vă treziţi dimineaţa,
Şi când toţi ai casei
Sunt bine, sunt veseli,
Bucuraţi-vă, când ai voştri ochi,
Încă, mai pot privi, frumuseţile naturii,
În linişte, de la ferestre.

Bucuraţi-vă, oameni!
Cât mai puteţi cânta, ruga şi cere,
Divinităţii, să ne dea mângâiere,
Şi să ne ierte de toate,
Câte ştim c-am greşit,
Căci ne bate necazul la uşă,
Şi încă nu credem că vine,
Al nenorocirii, început de sfârşit.
De care, ne-am temut
Şi, vai! Cât ne temem.

poezie de Valeria Mahok (16 februarie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea stelelor din Galaxia noastră sunt stele din "secvenţa principală". Chiar şi cele din alte galaxii. Soarele este o stea din secvenţa principală, dar şi Sirius sau α Centauri. Stelele din secvenţa principală pot avea mărimi, mase, temperaturi şi luminozităţi diferite, dar au ceva în comun: energia se produce în nucleu prin fuziunea hidrogenului în heliu. Aceasta este, de fapt, condiţia pe care trebuie să o îndeplineasca o stea ca să facă parte din secvenţa principală.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea cea mai bună

Mă topesc în focul amintirii
Şi ard ca ceara lumânării,
Mai am în minte trandafirii
Pierduţi în marginile zării.

Nu ştiu în care zeu să cred
Îl rog pe Creator să-mi spună,
Care e drumul meu cel neted
Sau care-i calea cea mai bună?

Tot întrebând, timpul trece,
Tacit îşi face mersul,
Şi nimic nu va mai drege
Cât cuprinde Universul.

Uităm fără nici-o remuşcare
Că am rostit nişte cuvinte,
Cu promisiuni atât de rare
Nu le mai ţinem minte.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte puţini oameni ascultă cu adevărat pe ceilalţi. Ei sunt de obicei mult prea preocupaţi să se gândească la ceea ce urmează să spună ei înşişi când le vine rândul şi foarte puţin interesaţi de ceea ce tocmai spune interlocutorul.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ultim text salvat din mâna adormită

Cum trece apa prin pământ fără să schimbe nimic
din fizionomia zonei geografice,
trec şi eu printre voi, copiii mei neascultători,
dar nu vedeţi că-n spatele oglinzii s-a născut
un deşert ce aşteaptă o şoaptă de apă.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc dar cât o să mai pot
deschide fereastra exilului meu voluntar spre voi?

Cum umbra trece cu spaimă printre stejarii rotaţi
şi nu tresare nici o frunză de emoţia clipei
aşa trec şi eu printre voi, copii neascultători
şi curaţi, dar nu vedeţi că doar cenuşa mea pluteşte
în aerul împovărat de cuvintele voastre.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc dar cât o să mai pot
încropi din şoaptele morţilor un paradis ce vă place?

Sunt simple lucrurile în această bibliotecă de carne
ce cu o sacră spaimă le percepem încet. Ne e teamă
doar să le numim. Când, înduioşaţi, vom trece peste
oarba uitare, tresărind din somnul nostru nesfânt,
zădărnicia ne va înghiţi cu barbara ei superbie.
Voi vorbi, voi vorbi, voi vorbi dar cât pot fi mai înalt
decât universul vostru solitar, nepătruns şi stufos?

poezie de Nicolae Sava din Insolenţa nopţilor
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

E un exerciţiu pe care-l fac de fiecare dată cu studenţii: pun un scaun şi stau. Şi ei se aşteaptă să-i întreb ceva, să le zic ceva, băi hai, faceţi aia sau aia. Şi încep şi stau, ştii, şi sunt priviţi de ceilalţi, şi nu ştiu ce să facă cu statul ăsta. "Aoleu, stau pe scaun". Şi văd că e o tăcere absolută şi toată lumea se uită la ei. Ăsta e un exerciţiu pe care eu îl ador. Ăsta e un exerciţiu pe care l-a făcut şi Sanda Manu cu noi. Şi e foarte bun, pentru că îţi dai seama că foarte greu reuşeşti tu să fii tu, personal, cu toate ale tale, stând pe un scaun. Atunci când eşti privit. Atunci când lumea se uită la tine. E foarte greu.

citat din Andi Vasluianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!