Un ultim text salvat din mâna adormită

Cum trece apa prin pământ fără să schimbe nimic
din fizionomia zonei geografice,
trec şi eu printre voi, copiii mei neascultători,
dar nu vedeţi că-n spatele oglinzii s-a născut
un deşert ce aşteaptă o şoaptă de apă.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc dar cât o să mai pot
deschide fereastra exilului meu voluntar spre voi?

Cum umbra trece cu spaimă printre stejarii rotaţi
şi nu tresare nici o frunză de emoţia clipei
aşa trec şi eu printre voi, copii neascultători
şi curaţi, dar nu vedeţi că doar cenuşa mea pluteşte
în aerul împovărat de cuvintele voastre.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc dar cât o să mai pot
încropi din şoaptele morţilor un paradis ce vă place?

Sunt simple lucrurile în această bibliotecă de carne
ce cu o sacră spaimă le percepem încet. Ne e teamă
doar să le numim. Când, înduioşaţi, vom trece peste
oarba uitare, tresărind din somnul nostru nesfânt,
zădărnicia ne va înghiţi cu barbara ei superbie.
Voi vorbi, voi vorbi, voi vorbi dar cât pot fi mai înalt
decât universul vostru solitar, nepătruns şi stufos?

poezie de Nicolae Sava din Insolenţa nopţilor
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tac, vorbesc

Când vorbesc de fapt tac
Când tac şi ascult, vorbesc
Ceea ce nu am să cunosc
De mereu am să vorbesc

De nu am să tac si vorbesc
Fără să ascult, să vorbesc
Ce eu nu pot să vorbesc
Neavând gândul celui ce-l ascult

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbesc

vorbesc in gând cu mine insămi
vorbesc cu fulgii care cad
vorbesc cu vântul ce adie
şoptind in cetina de brad!

vorbesc cu iarna ce-mi ingheaţă
obrajii.. nasul... gâtul tot...
deşi eşarfa de matasă
e-nfăşurată strâns cu nod!

dar paşii mei ca altădată...
nu vor să calce apăsat
tu mi-eşti o sora dragă iarnă
cu tine-n gând... m-am impăcat!

doar soarele ce se ascunde
de ochii mei cu ochelari
imi spune că-n curând apune
si noaptea-i pânză peste ani!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele George al VI-lea: Dacă sunt rege, atunci în ce constă puterea mea? Pot să declar război? Pot să stabilesc cine să facă parte din guvern? Pot să impun noi taxe? Nu! Şi totuşi toate autorităţile mi se supun pentru că ele cred că atunci când vorbesc, vorbesc în numele lor. Dar eu nu pot vorbi.

replică din filmul artistic Discursul regelui
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbesc cu Tot Ceea Ce Mă Înconjoară. Am înnebunit? Nu. Doar că îmi place să vorbesc cu Mine.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să vorbesc. Deseori vorbesc cu mine însumi doar ca să mă ascult.

citat celebru din Oscar Wilde
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vorbesc fiindcă am puterea de a vorbi; vorbesc fiindcă nu am puterea de a tăcea.

citat din Abraham Isaac Kook
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om vorbeşte de ceea ce e al lui. Sunt bărbierii... care vorbesc de ei, palavragii, care vă vorbesc de ceilalţi şi inteligenţii... care vă vorbesc despre dumneavoastră.

citat din Marcel Pagnol
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lucrurilor

Oh! lucrurile cum vorbesc,
Şi-n pace nu vor să te lase:
Bronz, catifea, lemn sau mătase,
Prin grai aproape omenesc.

Tu le crezi moarte, şi trăiesc
Împrăştiate-n orice case. -
Oh! lucrurile cum vorbesc,
Şi-n pace nu vor să te lase.

Şi câte nu-ţi mai povestesc
În pustnicia lor retrase:
Cu tot ce sufletu-ţi uitase
Te-mbie sau te chinuiesc. -
Oh! lucrurile cum vorbesc.

rondel clasic de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru anotimpuri

Sunt trandafiri aici aproape
Şi totuşi nu ne pot vorbi
Anotimpuri ce progresiv
urmează-n trupul meu
Şi totuşi nu îmi pot vorbi
Eu sunt aici, fără grai
Vorbesc lucrurilor toate
Doar mie însumi nu.

poezie de Hassan Najmi din Intifada (2003), traducere de Mihaela Petrosan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc sa spun ceva unui grup. Când vorbesc cu un grup de oameni, întotdeauna trebuie să-l aleg pe unul dintre ei şi să vorbesc cu el, şi în tot timpul cât vorbesc am senzaţia că toţi ceilalţi se uită la mine şi obţin un avantaj necinstit.

Sylvia Plath în Clopotul de sticlă
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când academicienii vorbesc prea mult

De ce vorbesc aşa de lung,
Când academicieni ajung?
Fiind un corp nemuritor,
Ei au eternu-n faţa lor.

epigramă de Nicolae Iorga
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vorbesc de rău

De politicienii noştri, zău,
Deloc nu-mi place,
Dar despre ei eu nu vorbesc de rău...
... Ce mi se face!

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2010)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, îmi ascund umbra

Uneori, îmi ascund umbra printre cea a ierburilor,
Să mă converteasc în floare pe tulpină de lavandă,
Uşor, când adie vântul tot parfumul florilor,
Unui trup să-l daruiască, să fie a mea ofrandă.

Uneori, îmi ascund umbra printre cea a semilunii,
Să mă convertesc în raze, să mă scald în ochi de ape,
Legănând în dute-vino, valurile când nebunii
Se iubesc plutind aiurea, sărutându-şi buze, pleoape...

Uneori, îmi ascund umbra după fluturi singuratici,
Să mă convertesc în aripi, să zbor către vârf de munte,
Să ating cerul cu mâna, întrebând ai lui ostateci:
De acolo-nspre pămant, nu există nicio punte?

Uneori, îmi ascund umbra ca nimeni să n-o găsească,
Şi-i vorbesc, vorbesc întruna, până somnul mă cuprinde,
E singura ce m-ascultă, fără ca să îmi vorbească,
Mi-e fidelă pretutindeni, trupul, nici Morţii nu-l vinde!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe

de ce mereu mergând pe drum
vorbesc tăcând şi plâng în gând
de ce lacrimi curg dar nu ajung
să stingă durerea unui om
de ce nu tac când pot să plâng
de ce-aş vorbi când atunci când zac
de ce doar zac pe cripta vieţii
aici nimeni nu trece
e frig şi e atât de rece
doar moartea petrece
nu ştiu cine sunt
de ce sunt
dacă mai sunt
doar merg şi plâng
şi uneori întreb în gând
dar oare până când...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea spune multe

Uneori tăcerea spune multe,
Când nici în şoaptă n-am cum să-ţi vorbesc
Ochii tăi îmi cântă-n slove de cuvinte
Şi timpul stă pe loc atunci când te privesc,

Uneori tăcerea spune multe,
În odaia mea când singură eu stau
Iar visele-mi vorbesc atât de multe
Şi n-am la nimeni să le dau,

Uneori tăcerea spune multe,
Când cerul înstelat eu îl zăresc
Şi stele-mi vorbesc doar în cuvinte
Ce nu ştiu eu să le rostesc,

Uneori tăcerea spune multe,
Când eu la tine mă gândesc
Cum aş putea să-ţi spun fără cuvinte
Că doar pe tine te iubesc.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să-ţi mărturisesc că nu cânt niciodată un cântec pe care să nu-l iubesc, dar e drept că printre ele am totuşi unele care-mi sunt mai dragi decât altele. Nu ştiu exact de ce, poate că ele vorbesc în ritmul cald al doinelor de trecutul şi dorurile ţăranilor noştri. Altele, poate că ele vorbesc de zilele noastre, de împlinirea năzuinţelor.

Maria Tănase în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile vorbesc pentru că aşa vor ele, pe când bărbatii vorbesc numai dacă sunt forţaţi de împrejurări, spre exemplu, dacă nu-şi găsesc şosete curate.

Meg Cabot în Regina gafelor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbesc în numele acelor copii care nu pot vorbi pentru ei înşişi, copii care nu au absolut nimic în afară de curajul lor şi zâmbetele lor, ideile şi visele lor.

citat clasic din Audrey Hepburn
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luke: Nimeni nu mă ascultă când vorbesc. Şi totuşi, eu vorbesc.

replică din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea să strig
dar scot numai o şoaptă,
în cale e-ntuneric
în rest nu e nimic.
Aş vrea să spun şoptit
ceva din visul netrăit
dar m-au înconjurat corăbii de suspin
şi vorba mi-a încremenit la mal.
Aş vrea măcar privirea să vorbească,
să treacă prin arsurile de ploi
cuvintele puţine, dar rămase,
şi să arunc cenuşa de-ntrebări..
Să nu te pierd din nou printre cuvinte
eu n-am să mai vorbesc cu nimeni,
în gând, în şoaptă sau chiar din privire,
voi aduna în mirosul cel de timp
doar liniştea secundei cu gene neatinse
de nici un fel de ploi.

poezie de Mihaela Huţanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!