Ceaţa

O, tu, picurând
sunet căzut curând.
Abia-ncepător
cânt al buzelor,
o, iată cum treci,
oră fără să fii,
ţesându-te în veci
prin ceţurile străvezii.

O, ce mult am dorit
să nu fie sfârşit
şi-am uitat luciul van
al zăpezii d'antan.
În sărut, în fior
în noptatec "a fi"
e fluxul trecător
în ceţuri străvezii.

O, stigăte-ndurerate
spre vârstnicul zeu;
peste noi, în eternitate,
"tu, în tot şi mereu",
dar prin zodii, vremelnic,
oricât spre zei ar sui,
între altar şi jertfelnic
sunt ceţuri străvezii.

poezie clasică de Gottfried Benn, traducere de Nina Cassian
Adăugat de Mademoiselle Simone
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii de demult din China

Oriunde mă aflu, lumea vine după mine.
Îmi încredinţează treburile ei. Nu crede
că eu chiar nu le doresc. Acum înţeleg
de ce bătrânii poeţi din China plecau departe, sus
în munţi, pentru ca apoi să se furişeze-n ceţuri străvezii.

poezie de Mary Oliver din De ce mă trezesc devreme, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

Pe aripi străvezii de zbor
Spre-nalt tu te ridici uşor
Mai sus, mai sus s-atingi un nor
Iar de banal să nu simţi dor.

Arunci privirea-ncet în jos
Şi vezi tot ce-ai lăsat în urmă,
Iar peste-o mare de-amintiri
Se-aşterne acum un strat de brumă.

În zborul tău înalt spre cer
Pe ochi îti cade-un văl de ceaţă,
Iar amintirile îţi pier
Lăsându-ţi trupul fără viaţă.

Dar uite ai zburat prea sus,
Mai sus de-atât nu se mai poate
Oare acuma n-ai ajuns
Mult prea aproape chiar de moarte?

E mult prea greu să rămâi sus,
Când viaţa-ntreagă ţi-e departe
Te afli între poli opuşi
Păşeşti spre viaţă sau spre moarte?

poezie de Teodora Todea (aprilie 2009)
Adăugat de Teodora Todea
Comentează! | Votează! | Copiază!

dor de tine-n atâtea veşnicii

libertatea mea nu e altceva, iubite
decât dor de tine-n atâtea veşnicii
eu te iubesc în toate toamnele vieţii
şi în cele cu lanţuri pe copacii ruginii
mi-ai trimis scrisori cu asfinţituri de soare
şi mi-a crescut golul din inimă mare
tu te plimbi prin oraşe imaginare
şi te simt prin bruma sângelui meu
tinereţea mea îi pune frână morţii
şi mă împiedic de ea în zboruri-chemare
îmi mişcă nopţile reci prin cameră mereu
mă porţi prin frăgezimi de stea uşor
te rătăcesc prin dansurile străvezii ale coapselor
prin alte lumi mai triste fără noi tu treci
prin şiruri de oglinzi concave, prin nunţi de ploi
ne tac cuvintele născându-ne în zorii reci
miroase a sânge amintirea femeii cu îngeri
şi-n ochiul argintiu, sub pleoapă, tu sângeri.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima poezie scrisă de Păunescu după moarte

Intrai şi eu, aicea, cum murii
Să văd dacă vorbiţi şi voi de mine
Şi-s înţolit în haine străvezii
Şi străveziu e sângele din vine...

Găsii o ceată de poeţi moderni
Găsii cuvântul arhidezbătut,
Găsii politici despre boi şi reni,
Nimic, dar chiar nimic de-al meu talent căzut.

Am fost în viaţă până azi, iubind
Şi cer şi vânt şi apă şi pământ
Şi peste toate-acum mă uit, spre cer plutind
Şi toate-mi par de nerecunoscut.

Să v-amintiţi etern de-acum de mine
Ca de-un compatriot poet român
Prin al cărui străveziu sânge din vine
Au curs poemele care rămân.

De azi voi scrie prin cei ce încă scriu,
Prin cei pe care am să-i tot inspir,
Şi chiar de fizic, azi, nu mai respir
Trăiesc prin drumul meu către sicriu.

poezie de Andrei Lupu (noiembrie 2010)
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU, TU ŞI VARA

plouă mult, parcă în joacă
norii inima-şi dezleagă
curge ploaia pe la geam
vântul scutură din ram
stropii mari si străvezii
şi de-i noapte şi de-i zi.

plouă într-o veselie
pe-arături şi peste vie,
peste teii înfloriţi
peste ochii tăi umbriţi
a plouat şi ieri şi azi
stai în casă, gânduri arzi.

vrei cu pasul pe cărare,
vrei la munte, vrei la mare,
vara s-a-mbătat cu apă
spre amiază o să-i treacă
şi va reveni in forţă
aruncând în noi cu torţă.

arde soarele-n văpăi
peste munţi si peste văi
vara-n drepturi şi-a intrat
de curând s-a măritat.
tu un zâmbet îmi arunci
-stai aici, unde te duci?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără copilărie

Noi nu ne mai naştem copii;
De-o vreme, ne naştem bătrâni:
Un cumul de zile pustii,
O mare de oameni păgâni!

Candoarea-i pierdută pe veci,
Nici jocul nu ne mai e joc,
Doar spini şi noroi pe-unde treci,
N-avem, unii de alţii, loc!

Şi oriunde semeni iubire,
Răsare neghină şi ură,
Luptăm între noi, în neştire
Şi-avem numai fiere în gură!

Nici neaua nu e ne-ntinată,
Nici crinul nu-i imaculat,
Doar timpul învârte de roată,
Nu-ncepi, că s-a şi terminat!

Ne trage de sfori Dumnezeu,
Conştiinţa, sperând să trezească,
Dar zborul ne e tot mai greu:
Aripi au uitat să ne crească!

Nici ochii nu-s limpezi şi vii
Şi-abisul vrea viaţa s-uzurpe;
Noi, bieţi trecători străvezii,
Pe malul ce stă să se surpe!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubirea de copil
E bobocel în floare,
Privirea şi-o îndreaptă,
Mereu zâmbind spre soare...

Iubirea-n tinereţe –
Sărutul de pe buze,
O stea în fapt de seară,
O şoaptă îţi cuprinde!..

Iubirea-n toiul vieţii –
Oglinzi în miezul pâinii
Ce-şi caută tot rostul,
Cum vara-i plină-n grâne!

Iubirea-n toamne pline
E amintire dulce
Cu o lele, cu un bade,
Mai stai, mai nu te duce!..

În zile de zăpadă,
Prin fulgii străvezii
Iubirile din iarnă
Zâmbesc a dorului...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un câine bătrân

Sunt un câine bătrân şi am ani douăzeci,
Nu mai sunt jucăuş şi mă mişc mult mai greu,
Mă apasă pe os toate iernile reci
Şi căldurile mari, ploi şi vânturi mereu.

Azi ţi-e greu să mă ţii şi te chinui prea mult,
Nu aud şi te văd ca prin ceţuri, stăpân
Iubitor tu mi-ai fost, eu credinţa drept cult
Ţi-am jertfit şi din viaţă-n durere apun.

Prea mulţi bani şi vegheri dragul meu, te ucid.
Aş muri să te scap de atâtea poveri,
Nici nu ştiu cum să mor dar sunt încă lucid
Ca să ştiu că n-apuc alte zile de veri.

Simt prin oase cum noaptea mă duce spre ţel,
Nu mai dorm şi visez c-aş putea să mai pot,
Mă visez câteodată acelaşi căţel
Cu mirarea pe faţă răsfrântă pe bot

Te-atingeam şi cu limba călduţă din boz,
Te lingeam cald pe faţă şi tu c-un sărut
Colorai lumea toată-n nuanţe de roz,
Fără cap, tot pe lume părea început...
............................................................
Mă sfârşesc şi mă scurg înspre negrele văi
Să mă duci tot sub nuc unde toţi, rând pe rând,
Au trecut la odihna de veci, câinii tăi
Să lătrăm din pământ în tăcere şi-n gând.

Vom veghea, toată haita de umbre, cu drag
Vom păzi umbra ta până când ai să vii,
Vom păzi să rămâi cât mai mult peste prag,
Te-om iubi chiar şi-n moarte, stăpâne, să ştii!!!

poezie de Viorel Gongu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Cum să nu umblu trist prin grădini?...
Din coastele tatei cresc rădăcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înălţat, străvezii, şi-au căzut...

Printre amurguri cânt şi cosesc.
Sub care iarbă o să-l găsesc?
Mai multă rouă... Doamne, te-ndură,
Să-i înflorească trifoiul pe gură...

Toate aceste minuni împlineşte-le,
Că el te-ar lăuda pentru toate:
Dar gura lui s-o deschidă nu poate,
Nici pumnul, nici toporul, nici cleştele.

Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cerşetori cu împăraţii vecini.
Fructe în pârg. Rădăcini.
Cine n-are părinţi prin grădini?

rugăciune de Eusebiu Camilar
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iatacul norilor

O ceaţă deasă curge peste dale,
pe-o stradă-n care totu-i nemişcat,
şi face ca luminile banale
să pară candelabre-ntr-un palat.

Iar la lumina lor, ca pe o scenă,
o balerină-alunecă uşor,
plutirea ei lăsând în urmă trenă
prin aerul ce pare-acum un nor.

E-atât de naturală, de frumoasă,
în dansul pe o arie de vis,
încât privirea-mi fuge, curioasă,
spre scena care-n noapte s-a deschis.

M-apropii şi-o cuprind cu aripi blânde
- sunt lebădă pe apa unui lac -
în dansul ce, prin ceţuri fremătânde,
mă poartă spre al norilor iatac.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catifeaua valurilor

Râu prăvălindu-se,
Dantelând printre stânci;
Rupând înălţimile în segmente de vis,
Deschid calea gândurilor albastre
Contopindu-se cu cerul,
Şi pe nori străvezii pornesc
În lunga călătorie, către Soare
Martor acestei măreţii, mă închin
şi sărut cu privirea
Catifeaua valurilor reci,
alunecând melodios până la poale.
" Leagăn de mătase-ţi stau în cale,
Să putem pluti spre adevăr...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de creasta pe care urcasem, spre Italia, se adâncea în umbre Val d'Aosta cu ceţuri argintii spre depărtări. În partea opusă, vălurirea crestelor, a vârfurilor înzăpezite, a coamelor, era fără margini. Din ele, ici colo, izbucneau pinteni ferecaţi în gheţuri împungând cerga seninului. Un umăr pleca din trunchiul viguros al uriaşului pe care ne cocoţasem - noi fiind în mijlocul acestui univers - lua la subsuoară pe fratele său mai mic şi întindea degete mângâietoare, peste capetele fraţilor dioscuri spre zâna născută din ceţurile trandafirii: Monte Rosa... Ani de-a rândul am visat să ajung pe vârful acesta, care se prezenta cu pănş argintiu, iar acum, după un galop de patru ore şi jumătate, eram aici, sub oblăduirea astrului care-şi revărsa, cu mărinimie, în valuri, lumina asupra noastră.

Neron Aurel în Muntele şi iubirea, VII "Matterhorn"
Adăugat de Neron Aurel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aseară...

... aseară vântul şuiera un cânt
rupând acord din nevăzut de strune
îngălbenite note suspinând
cu aurul din frunze şi din hume...

aseară ploaia-mi spălăcea timid
melancolia cu acord de triolete
şi stropii străvezii de infinit
se prelinjeau ca setea peste sete...

aseară şi paharul meu cu vin
părea mai sobru şi mai fin în plinătate
de parcă cine ştie ce venin
turna-se vântul ploii pe la spate..?

... aseară, în sfârşit m-ai înţeles
şi ai plecat în toamna mohorâtâ
... şi savuram veninul meu din vers
şi savuram singurătatea împlinită...

poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâta democraţie am devenit străvezii şi înstrăinaţi.

aforism de Vasile Ponea
Adăugat de Vasile Ponea
Comentează! | Votează! | Copiază!

aripi străvezii –
pe deasupra lacului
o libelulă

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tropotul drumului pustiu

Se-aude un tropot pe drumul străvechi
Ce trece prin codrul de ceţuri ascuns;
E-aproape, e iute, pulsează-n urechi,
Şi simt cum, din suflet, ceva i-a răspuns.

Un strigăt sălbatic e tot ce aud,
Cutremur de simţuri revarsă fiori
Pe trupu-mi ce arde sub gheaţă. Asud.
Dorinţe ciudate-şi iau zborul prin pori.

Din ceţuri se-ncheagă o formă pe drum
Şi totul devine un calm dureros
În care tăcerea se-aşterne precum
Uitarea pe ce nu mai are folos.

Îmi scutur privirea. Deja e prea mult,
Pe drumul pustiu, iar, un tropot s-ascult.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

aripi străvezii
talie subţirică -
zumzet de viespe

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navigând pe Yangzi spre secretarul Yuan

Melancolic, departe de prieteni şi de rude,
Plutesc, plutesc prin pâcle şi ceţuri
În barca mea cu pânze care mă duce spre Loyang.
În Yangzhou copacii susură-n amurg ca nişte clopoţei,
Marcând ziua şi locul despărţirii noastre...
Când şi unde ne vom întâlni iarăşi?
... Soarta este o barcă pe valuri,
Purtându-ne, fără să ne ceară părerea, încoace şi încolo.

poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah

Când joc partida mea de frig,
Cu aerul din faţă pe care-l voi străbate,
Simt caii şi pionii vibrând de sănătate
Şi mă aud prin turnuri cum mă strig.

Ei sunt adânc în mine îngropaţi,
Între apusuri stranii cu armele arzânde,
De dincolo se-aud regine blânde
Sau poate doar iluzii subţiri de împăraţi.

E un ocean acolo la margini de bătaie
Şi noaptea bântuie pe ţărmuri fumegând;
Când un pion aleargă şi se topeşte-n beznă
O stea albastră se ridică blând.

Şi joc mereu, joc la răscruci de vânt,
În geamuri de nisipuri străvezii,
Joc chiar cu mine uneori, bătând,
Rostogolindu-mă încet în altă zi.

poezie de Bujor Voinea din Elementele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libelulele dansau cu aripi străvezii ca nişte mici iele ale amiezii.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Anca Todor
Comentează! | Votează! | Copiază!