Cranul lui Mihai cel Viteaz

Sus la Deal în monăstire
Se păstrează
O trunchiată suvenire,
De trei secoli prefăcută
Într-un negru putregai.

Pleacă-ţi capul, măi române,
Şi oftează,
Căci din gloria trecută,
Ce zâmbise o minută,
Astăzi tot ce-ţi mai rămâne
Este ceafa lui Mihai!

Ba ridică mândra frunte
- Şi nainte!
Fă din gândul tău o punte,
Ca să legi cu bărbăţie
Timpul vechi cu noul trai;

Şi privind aceste oase,
Oase sfinte,
Tu să crezi c-o să mai fie
Pentru biata Românie
Alte zile mai frumoase
Ş-un al doilea Mihai!

*

Cându-i iarnă, când nu-i soare,
Cându-i ceaţă,
- Nemerind uscata floare,
Omul stă şi să gândeşte;
D-aş ajunge pân'la mai!

O s-ajungi şi tu, române,
Iar la viaţă!
Iute, neaua se topeşte,
Iaca, fulgerul trăsneşte,
Vai de liftele păgâne:
Tună groaznicul Mihai!..

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful meu

Bogdan Petriceicu – Hasdeu
fiul lui Alexandru,
nepotul lui Tadeu
tatăl Iuliei
Ca fie-sa, ca tată-său, ca bunicu-său
credea cu tărie în solia omenirii,
în dreptatea lui Dumnezeu,
în nemurirea sufletului.
A muncit,
A suferit,
A iubit.
Trecut prin încercări şi călit prin luptă,
se ridică zâmbind de unde se pogorâse plângând,
la ai săi.
Nu-l uitaţi aici, căci el nu vă uită acolo.

epitaf de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te, române!

Deşteaptă-te, române, acum de ziua ta,
Şi schimbă imnul ţării, nu mai dormita.
Un imn nou pe care să-l cânţi cu mândrie,
Acest ''deşteaptă-te'' te-adoarme pe vecie!

Trezeşte-te române şi fă din imn o faimă,
Nu te mai stresa să cânţi acestă spaimă.
Fii mândru că pe aceste plaiuri locuieşti,
Gândeşte pozitiv, căci pui de dac tu eşti!

Ridică-te române din negura de vremi,
Şi trăieşte-ţi clipa în care acum sîntem.
Fă din prezent ceva bun pentru viitor,
Educă-ţi copiii, îngrijeşte-te de starea lor!

Dezgheaţă-te române, iubeşte până poţi,
Fă din iubire o artă, şi o hartă pentru toţi.
Fii bun cu tine însuţi, şi ai grijă de ţara ta,
Căci România de acum, nu-i patria altora!

poezie de Ovidiu Kerekes (1 decembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Top modelele

Din aceste preafrumoase,
Preţuite-n milioane,
Vor rămâne nişte oase
Şi un sac de silicoane,

epigramă de Mihai Sălcuţan (2018)
Adăugat de Liviu Gogu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trimitere la clasici

Când cheltuieşti, lipsit de frâne
Şi nu mai ai un gologan,
Ce-ţi mai rămâne-atunci române?...
Să-ţi aminteşti mereu de PANN!

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumiri Bădie Mihai!

De pe flori şi din poveşti
Ai cules, în Ipoteşti,
Ce din veac în veac rămâne:
Dulcele Limbii Române.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocăţeşti (aprilie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, ridică fruntea, român inimos

Hai, ridică fruntea, român inimos,
Fiu din Ştefan, Cuza, Mircea domnitor...
Şi de eşti departe ştiu că-ţi este dor,
Şi cinsteşte-ţi ţara, fii mărinimos.

Ţine steagul ţării strâns în mâna ta,
Şi în sărbători să-l înalţi în lume,
Mândru şi de limbă şi de sacrul nume,
Şi de scurmă dorul, tu nu arăta.

Să nu cazi române în bătăi de vânt,
Să fii dârz şi bun, să-ţi cinsteşti poporul,
Şi dacă străinul vrea să-ţi curme sporul,
Nu te tângui, nu te da înfrânt.

Cântă-ţi azi un chin şi o bucurie,
Îmbrăcat în portul ţării preţios,
Strălucind române, de sus până jos,
Şi de drag să-ţi fie faţa purpurie.

Hai, ridică fruntea, românaş frumos,
Ţine-te de mână, strigă româneşte,
Că poporul tău astăzi preamăreşte
Gloria, Unirea,-n vers armonios.

Străluceşti române, ca un boţ de soare,
Când admiri parada-n zi de sărbătoare.

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mantră pentru Lulu

Ne smulgem din oase ca-n jocurile de cărţi
Ne pică zece de treflă
Scuipăm nişte ani-lumină
Lulu îţi fumează carnea,
Nu se sfieşte să-şi îngroape în sacrum
Cele cinci mii de legi pentru cele cinci mii de zile
De când se târăşte pe pământ.
"Ai grijă să nu NE loveşti prea tare!"

poezie de Raluca-Ştefania Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul limbii române

Vechi cât iubirea de glie
Este graiul limbii române,
Străluminând ca o făclie
ꞌN candela lanului de grâne.

Floare prinsă-n piept pe ie
În iureşul horei străbune,
Vechi cât iubirea de glie
Este graiul limbii române.

Doina dorurilor frăţâne,
Sufletelor noastre temelie,
Limba graiului de pâne
Cu care hrănim orice bucurie

Veche cât iubirea de glie.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus fruntea

Sus fruntea înalt in munte Române
Rupe lantul ce crud mi te răpune
Legat de gât de acest roşu tăciune
Saprofit pe codru si legi străbune

Ce din in grai în grai curaj ne spune
Precum Mihai Iancu şi tu Ştefane
Ce nu v-aţi închinat sfinte icoane
De onoare la zalele duşmane

Căci nu am mai fi aici existat
Cum e aromânul ce-ncet dispare
Cum e bucovineanul încleştat
De bolşevici si cucu-i moare

Cum e basarabeanul în Siberii
Lăsat să se roage disperării
Sus căci naţia in mâna lor ne moare
Fără educaţie şi sănătate

Fără legi cu onoare dreptăţii
Fără armată să apere graniţe
Pândite crud de ura jivinităţii
Să ne fure pământul în baniţe

Cu ai noştri mârşavi, hoţi stăpâni!
Comunisti mascaţi in dihori haini
Să sugă sângele sfânt al ăstei naţii
Să umple cu corupţie cu avuţii

Ce vor fi plătite in lagăr Române
Şi ei vor fugi fără cinste şi rusine
Lăsându-ne hrană pentru hiene
Ce ne vor fără grai, tradiţii străbune

Grădina Maicii Domnului să dispară
Din cea mai frumoasă in lume, ţară

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caşcavalul puterii

Ascult "Deşteaptă-te, române"
Şi nu-nţeleg ce se petrece,
Chiar dacă "... escu" va rămâne
Tot ce e CAŞ CA VALUL trece!

epigramă de Mihai Enachi (2008)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteaptă-te, române

Deşteaptă-te, române, preot al libertăţii,
Nu plânge pe cenuşa geniilor străbuni,
E timp sa nalţi stindardul în numele Dreptăţii,
E timp să-ţi calci tiranii, e timp să te răzbuni.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai

Mihai câţi poartă acest nume?
Este poetul de renume
Luceafărul din poezie!
Mihai.... pe câmp de bătălie!

Mihai e numele regesc
Mihai e sfântul cel ceresc
Mihai tu eşti acel ce azi
Sărut imi pune pe obraz.

Eu cred in mine, cred in tine
Cred in destin si in iubire
Simt primăvara in extaz
Mihai te-astept la masă azi

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Mai ales pentru Nis. De fapt, pentru el, totul e înălţător, la 2,18 m.
Mihai: Înalt băiat; şi amuzant...
Lucian: Îţi vine să crezi că-n urmă cu vreo opt ani era atât de scund, încât i se spunea Piticu'?
Mihai: Cui?! Geografului acela?
Lucian: Chiar lui.
Mihai: Pare tare nostim. Un pic poate cam distrat, aiurit...
Lucian: Aşa şi este. Ne vom distra în misiune, cu el la bord.
Mihai: Da, e simpatic.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din iarnă

Blânda toamnă dunăreană desmierdindu-ne s-a dus.
Totu-i alb şi rece totul: jos—omătul, bruma — sus.
Moartă-i lumea cea albită, peste care fără faţă,
Fără nori şi fără soare greu atârnă alba ceaţă.

Şerpueşte-n aer fumul şi se întinde alburiu
Din colibe troenite ca sicriu lângă sicriu.
În zădar privirea-ţi cată negre benghiuri în albeaţă:
Pan'şi umbrele sunt albe pe cea marmură de ghiaţă.

Însă iată, că şiraguri de calugărei în sbor,
Văd ceva negrind în zare: doar ele pe şes cobor
Şi de spânul chip ai ernei vesel croncănind s'agaţă...
Mult mai drag mi-e viul negru, decât albul fără viaţă.

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adrian Păunescu şi Mihai Eminescu, cei doi sfinţi ai Literaturii Române. De-a pururi la ei să ne închinăm, căci în ei se află Dumnezeu!

Ştefan Paraschiv în Blogul Mareşalului Crai
Adăugat de Mareşalul
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, România

La mulţi ani, România
Ce trăieşti bucuria
Ce ne hrăneşti cu iubiri cereşti
O ţară de poveşti

Române ori unde eşti
La ţară să te gândeşti
Să o iubeşti
Să trăieşti cu tradiţii româneşti

Nici unde nu ai să mai găseşti
Trăiri precum, cele de pe aceste plaiuri
Unde se aud triluri de grauri
Aşez pe capul tău lauri

Şi voi, că tu, Române să te lauzi
Când auzi... veşti de pe aceste plaiuri
Sunt cazuri şi necazuri
În a vieţi drum... tu schimbi macazuri

Dar drumurile româneşti
Sunt cele sufleteşti... cu care simţi că creşti
Pentru asta nu cerşeşti
Românie şi români... SĂ NE TRĂIEŞTI...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra lui Mihai

Tu, simbol eşti mereu, de patru veacuri,
În inimă, în casă şi-n cerdacuri,
Iar fapta ta ideal măreţ rămâne,
Aşa cum sunt şi-au fost virtuţi, române.
Era început de veac şi era vară,
Iar cei de-acelaşi neam voiau o ţară,
Când tu, Viteazul Domn, în nemurire,
Făcut-ai pentru fraţi Marea Unire.

Băteau atunci trei inimi într-o fiinţă
Şi-urmaşilor tu le-ai sădit conştiinţă,
Acele gânduri vii şi înaripate,
Dorinţa de dreptăţi şi libertate
Şi-o Ţară scumpă nouă, strămoşească,
Lăsată-n moştenire românească.

Iubim strămoşii, dând vremea înapoi,
Când umbra Ta, Mihai, e-aici, cu noi,
Păstrată neîntrerupt în amintire,
Simbol de dreptate şi Unire.

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie

Arboru-i ideea,
Frunzele-s aceea
Ce-nviază ţara
Şi-o ridică sus

Când furtuna muge
Şi fricosul fuge,
Alţii iau povara
Celor ce s-au dus!

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu (1872)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb şi negru

Blânda toamnă dunăreană, dezmierdându-ne, s-a dus,
Totu-i alb şi rece-i totul: jos, omătul, bruma, sus.
Moartă-i lumea sărbezită, peste care, fără faţă
Fără nori şi fără soare, greu atârnă alba ceaţă.

Şerpuieşte-n aer fumul şi se-ntinde alburiu
Din colibe, troienite, ca sicriu lângă sicriu.
În zădar privirea cată negre benghiuri în albeaţă;
Pân' şi umbrele sunt albe pe cea marmură de gheaţă

Însă iată, ca şiraguri de călugări în sobor.
Vezi ceva negrind în zare: ciorile pe şes cobor
Şi de spinul chip al iernei, vesel croncănind, s-agaţă...
Mult mai drag mi-e viul negru decât albul fără viaţă!

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Şi dacă s-ar ajunge la concluzia că domnişoara ar avea dreptate şi se vor lua măsuri împotriva ta?
Lucian: Destituirea din funcţia de comandant n-ar fi o pagubă prea mare, de nereparat; nu ţineam cu tot dinadisul la această funcţie, dar excluderea mea definitivă din echipaj... Asta chiar ar avea urmări imediate, destul de neplăcute.
Mihai: Cum ar fi?
Lucian: Anularea misiunii.
Mihai: Cum aşa? De ce?
Lucian: Fără mine, Alex şi Nis s-ar retrage amândoi rapid din echipaj.
Mihai: De când îi cunoşti?
Lucian: De când aveam vreo 6 ani, de când m-am înscris la şcoală aici, în Institut; eram nedespărţiţi, măcar după ore, împreună – zi de zi. Şi făceam groaznic de multe nebunii. Şi cine crezi că ne scăpa mereu de pedepse?
Mihai: Cumva... directorul?
Lucian: Chiar el.
Mihai: Şi atunci tot dânsul era director?
Lucian: Da; închipuie-ţi, avea doar vreo 24 de ani... aproape 25, sau cam aşa ceva.
Mihai: Uau... Impresionant!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!