Recunoştinţa

Le-am sărutat odată, ei secera din mână
Şi lui ciocanul muncii, cu care se îngână;
Ea înotând în holdă, el potcovar şi faur
Şi mi le dăruiră în giuvaer de aur.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Tudor Arghezi

Buchetul rimelor ce dai
Au o puternică savoare,
Dar titlul "Flori de putregai"
Arghezi, cred că nu-i cuminte,
Nu vezi că prea aduce-aminte
C-ai stat odată la răcoare?

hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au sărit pe noi cu secera şi ciocanul...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am căutat cuvinte virginale, cuvinte puturoase, cuvinte cu râie: le-am excitat aroma, le-am avivat rănile cu sticlă pisată şi le-am infectat pe unele complect; şi cum de la ele la azur e o distanţă directă, o corespondenţă, am făcut pe cale artificială şi cuvinte oglinditoare sau străvezii şi am silit să intre în lumina lor eterogenul, ca într-o vitrină de optician ambulant.

Tudor Arghezi în Ars poetica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mărgelele şi jucăriile mele sunt date pierzaniei, ceea ce nu cred, din pricina cantităţilor de viaţă, de sănătate şi de timp cristalizate în susbstanţa lor, eu unul nu mă îngrozesc: mă joc înainte. Dar dacă sunt destinate să dureze, ceea ce mă tem că mi se pare, nemijlocit ele vor dura, solidare cu limba din care le-am zmuls şi în care le-am intercalat.

Tudor Arghezi în Ars poetica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe catapeteasmă

Pe icoana-mpărătească,
Neagră ca un lemn de iască,
E o pată cît răsura,
Unde îţi ajunge gura.
Mii de mii de buze-n leat
Locul ei l-au sărutat

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au secerat cu ciocanul şi au bătut cu secera.

aforism de David Boia (7 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată ciupesc ca un bădăran răsăritul

iar zările se cutremură
ca şi cum un dement frumos
scăpat de realitate dintr-o divină eroare
loveşte timpanul cu un baros de potcovar
cum bat uneori fluturii aerul ritmat
înainte de polenizarea albă
a unei flori de colţ

mă întind apoi obosit
peste orizont
ca un uriaş nesăbuit
adun un pic de rouă
înainte de orice risipire
ca pe o dovadă că până şi dumnezeu plânge
de atâta lipsă de dumnezeu

oricum eu nu am ştiut niciodată măsura
prin care un curcubeu răstingnit pe o harfă
ar putea cânta precum o privighetoare
care îngână o poezie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă stau să mă gândesc care este simbolul comunismului, ei bine, nu este secera şi ciocanul, ci coada la care românii stăteau din zori şi până-n noapte pentru a "apuca" ceva.

Georgeta Nedelcu în Exmatriculat din viaţă (10 octombrie 2008)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu taci

Tu taci, tu te-ai ascuns, tu pieri
Cu sculele şi farmecele tale.
Te cheamă din biserici, din temniţi, din spitale,
Şi nu răspunzi durerii nicăieri.

În care loc, cu pila ta de faur,
Ţi-ascuţi tu fierăstrăul de cristal?
L-am ascultat vibrînd parcă-n migdal,
Parcă-n salcîm, în frunzele de aur.

Poate că noaptea mai ales, de tac
Şi plopii rari şi pasărea pribeagă,
Te-aud cînd timpul se dezleagă
Şi de poveri, şi de tictac.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reminiscenţe comuniste

Cu coase, furci et caetera,
Tu, Any-ai prevestit sloganul:
Urmează, logic, secera
Şi, bineînţeles, ciocanul!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În epoca de aur

Când gândul morţii mă apasă,
Nici vorbă să m-ascund de "coasă".
Mă tem că-mi vor tăia elanul
Cu secera şi cu ciocanul.

epigramă de Mircea Constanda din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sunt separate, îmi sunt simpatice. Împreună, dimpotrivă... Secera şi ciocanul!

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul

Într-o vreme, la-nceput
Şi-ntr-un leat nemaiştiut,
Care, nu pot să însemn,
Casele erau de lemn
Şi ulucile de scînduri,
Ca şi azi, întinse rînduri,
Puse strîmb şi cap în cap
Şi proptite cu proţap.
Dar zburau cu fiecare
Vînt mai tare,
Case, garduri şi pătule;
Şi în timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai împrăştiate
Şi-ncepea din nou şi iar
Truda muncii în zadar,
Ca să scoli din clătinare
Iarăş doagele-n picioare
Şi din nou să le anini
Cu te miri ce rădăcini.

Năzdrăvan, cum altul nu-i,
Un băiat al nimănui
Născoci, atunci, un cui.
Şi l-a scos şi arătat.
Cuiul nou o săptămînă
A umblat din mînă-n mînă.

A fost strîns şi pipăit,
Pus pe limbă, mirosit,
Niciun om nu înţelege
Cuiul ţeapăn cum să lege,
Fără funii şi curele,
Scîndurile între ele.
Năzdrăvanul şi golanul
Îl înfipse cu ciocanul.

Zice unul: -,, Dragul meu,
Aşa cui făceam şi eu,
Poate chiar mai dichisit,
Însă, vezi, nu m-am gîndit".

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrame ca la ţară - Emancipare postrevoluţionară

Judecâd îi dau dreptate
S-a emancipat ţăranul
Lăsând secera de-o parte
A preluat în timp... "ciocanul"!

epigramă de Gheorghe Gurău (august 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifestul lui Mocanu

Manifestul lui Mocanu
E mai mult decât ce este.
El e secera. Ciocanul
E prin alte manifeste...

epigramă de Iurie Osoianu (29 iulie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vedem...

Să vedem, ar putea graiurile mele
Să-ţi vie ca nişte inele,
Ca nişte brăţări, ca nişte cercei?
Încearcă-le! Uite o dată unul, o dată cinci, o dată trei,
Părechi şi despărechiate,
Sau odată pe toate!

Le-am suflat cu zmalţuri de zile, de ore şi de secunde
Şi le-am făcut rotunde:
Cristale ca piatra acră şi ca sarea de lămâie,
Neputându-le face tămâie
Şi scârbit de diamante limpezi şi lucii.
Uite, de pildă, unul în chipul crucii,
Ar pune un semn turbure de lumină
Subt bărbia ta de fată creştină.
Altul îşi agaţă de aţă
Gogoloiul de ceaţă.

Să vedem, din atâta sărăcie,
Să vedem, nu se ştie,
Ce ţi-ar veni mai bine,
Lucrurile goale, lucrurile pline,
Grele sau uşoare?
Căci toate sunt mărţişoare.

poezie celebră de Tudor Arghezi din volumul: Mărţişoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceahlăul

Aflând şi ei odată de om şi de poet
Se-nghesuie cu dalta să-i facă un portret.
Vedeţi-vă de treabă, nu-i dreptul nimănuia
Că i-a cioplit Ceahlăul portretul şi statuia.

epigramă de Tudor Arghezi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde se găseşte un grup omenesc organizat în vederea uneia din formele muncii, a muncii de învăţare sau de producţie, se află şi patrimoniul de cărţi sau de publicaţii, menit să sprijine şi să îndrumeze, să aducă lumina şi desfătarea cărţii, muncii întregii naţiuni. Dar chiar pentru acei care nu vin ca mentori ai unei comunităţi de muncă, pentru acei datori să dea o întrebuinţare mai înaltă timpului lor liber, o bibliotecă li se pune totdeauna la dispoziţie, împreună cu bibliotecarul care este un îndrumător şi cu spaţiul îngrijit şi armonios, unde oricine poate afla locul odihnei şi instrucţiei sale.

citat celebru din Tudor Vianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe un inel

Am scris-o mic, ai s-o citeşti cu greu,
Pune-l în deget, scoateţi-l mereu.

Nemaiputând să ţi-l sărut, eu faur,
Surâd în stihul ce ţi-l scriu pe aur.

Am vrut să nu fiu eu de vină,
Dar am avut numai atâta rădăcină.

Cât a rodit o rodie, şi-atât,
Citeşte, citeşte când ţi-o fi urât.

Trei cuvinte, viaţa întreagă.
Două puncte, îmi eşti dragă.

Inelul strecurat pe deşti
Sărută-l când ţi-l scoţi şi când priveşti.

poezie clasică de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul e un cocor care zboară pe dinlăuntru.

definiţie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!