Un stejar era gata să-şi aducă aminte

Un stejar era gata să-şi aducă aminte.
O colină visa multe vise.
Un fluviu iubea înserarea
mai tare decât e voie să iubeşti.
Flăcării sale temătoare
lumânarea îşi povestea copilăria.
Un lac avea numeroase inimi.
Pur şi simplu, pe stradă,
un afiş foarte verde
nu accepta să moară.
Mai sensibili ca noi.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu ca bună seara

Acest silex e silex: un punct final;
nici suspine, nici remuşcări.
Acest mugur e mugur
pe platan, pe arţar:
simplu ca bună seara.
Aceasta mare e udă
şi melodioasă:
o auziţi?
Acest cal este cal,
în grajd, pe colină:
îl puteţi mângâia.
Acest azur e azur,
foarte înalt, foarte albastru,
nici o filosofie.
Eu sunt aici ca să v-o spun
în felul meu,
înainte de a pieri împreună cu verbele mele.
Sunt folositor sau de prisos
ca fluviul sau ca roua:
singura mea slujbă, singurul meu rost.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A avea visuri este cea mai mare voluptate din lume, mult mai mare decât banii, sexul şi puterea împreună. A nu visa este o infirmitate dureroasă, este ca şi cum ai accepta de bună voie să respiri aerul curat al muntelui cu un singur plămân, ca şi cum ai accepta să vezi cu un singur ochi verdele smaraldin al unei pajişti curtate de splendida policromie a florilor de câmp.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul ar trebui să moară mai des, ca lumea să-şi aducă din când în când aminte de el.

aforism de Lucian Velea
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera suspinelor

Camera suspinelor.
Câinele care-şi roade vechile visuri.
Un zid în noi
între inimă şi cealaltă inimă.
Toate lucrurile astea
care-au luat locul copiilor!
Dragostea ca un rechizitoriu.
Lumânarea aprinsă
de cuvintele moarte.
Privelişte inexpugnabilă spre îndoială.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva pe o colină...

Undeva pe o colină,
Într-un codru secular
Cresc fructele de lumină
Peste vârfuri de stejar.

Înfloresc pomii, livada,
Merg bunicii cu nepoţi
La fântâni sa-nvârtă roata
Cu agheasmă pentru toţi.

Se apleacă la altare
Omul bun, în crez stelar,
Matei vrea să crească mare
Cu iubire şi cu har.

La piept ţine-o cruciuliţă
Cu mir sfânt, merge-n pridvor,
Are marea lui dorinţă
Să se-nchine sfinţilor...

Undeva pe o colină,
Într-un codru secular
Mânăstirea-i de lumină,
Matei, vână de stejar!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţă

Doamne! Arde lumânarea
Şi mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.

Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăştiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agăţată.

Doamne! Unde e speranţa
De lumină şi de viaţă?
Frunza, floarea colorată,
Este verde şi nu-i moartă.

Doamne! Arde lumânarea
Şi pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneş
Ca un tuş din călimară.

Eu înmoi în el penelul
Să îmi amintesc de vară,
Lasă, Doamne, lumânarea
Şi-o înalţă să nu piară.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare pasăre dormea un munte...

În fiecare pasăre dormea un munte.
Din fiecare mână şarpele sfânt
mânca sare. Şi-n fiecare uliţă din port
un bătrân episcop punea-ntrebări unui copac.
Gol, goluţ era vinul şi aproape de fluviu,
jelite, savanele dispărute
din timpul când întâlniseră zăpada.
Nu era pic de foc, şi vrăjitorul
şi-a luat nevastă, -atunci, oraşu-n flăcări.

poezie clasică de Alain Bosquet, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde de stejar (Doină românească)

Foaie verde de stejar!
Bade-al meu s-a dus pe vale.
Mult am râs de-al său amar,
C-a plecat de dor şi jale.

Foc şi pară mă-ndrăgea
De iubire-i spunea cântul.
Să-l asculte cine-mi sta?
Că ofta parcă şi vântul.

De durerea-i nu-mi păsa,
Şi când el cu jale-adâncă
Dragostea îşi blestema,
Eu rupeam la flori în luncă.

Focu-i însă nu s-a stins.
Să mă uite calea-mparte!
Şi-acum doru-i m-a cuprins,
Văleu mie! că-i departe.

Biata inimă nătângă!
La picioare poa' să-ţi moară
Sufletul fără să-ţi frângă:
Drag ţi-e cel departe doară!
Foaie verde de stejar!
De se-ntoarce bade-al meu,
Am să râd de-al său amar.
De-o pleca, mi-e plânsul greu!

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzând palaturile dărămate şi cu buruieni crescute pe dânsele, ofta şi, cu lacrămi în ochi, căta să-şi aducă aminte cât era odată de luminate aste palaturi şi cum şi-a petrecut copilăria în ele; ocoli de vreo două-tei ori, cercetând fiecare cămară, fiecare colţuleţ ce-i aducea aminte cele trecute; grajdul în care găsise calul; se pogorî apoi în pivniţă, gârliciul căreia se astupase de dărămăturile căzute. Căutând într-o parte şi în alta, cu barba albă până la genunchi, ridicându-şi pleoapele ochilor cu mâinile şi abia umblând, nu găsi decât un tron odorogit; îl deschise, dară în el nimic nu găsi...

Petre Ispirescu în Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E seară, povară-s la moară (a se citi în clar-obscurul Efectului Doppler din acustică)

M-apasă înserarea pe tâmple, tot mai grea.
Nimic n-are poetul, când are tot ce vrea;
Puneţi-mi, de se poate, zăbală, frâu, ham, şea,
Duceţi-vă la moară, cu mine, pe şosea!

M-apasă înserarea pe tâmple, tot mai greu.
Potcoavele tocite fac trap galopul meu,
Bătrânul sunt, ce ţipă: copile, stai mereu,
Şi nu mai bate calul, căci poate sunt chiar eu!

M-apasă înserarea. Pe tâmple, tot mai grei,
Se-aud la cotitură, spre moară, paşii mei...
Nu Doppler e de vină, de vină sunt acei
Ce te-au trimis în cale-mi, povara să mi-o iei!

poezie de Marius Robu (12 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi aduci aminte de Dumnezeu, înmulţeşte rugăciunea, ca atunci când nu te vei mai putea ruga, Domnul să-Şi aducă aminte de tine.

Sfântul Marcu Ascetul în Filocalia
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pepelea: Gata! Gata! Aţi văzut destul. Povestea aceasta nu are niciodată sfârşit. Pentru că nesfârşită e nerozia oamenilor mari. Auziţi cum se mai lovesc! Auziţi-i cum suflă! Pacea lor s-a terminat. Acum se pândesc şi încearcă să-şi împlânte săbiile în inimi. Cu puţină vreme în urmă şiau spus fraţi, şi-au dat mâna şi au ciocnit cupe cu bere... Acum încearcă să-şi sfâşie beregăţile. Ce pot să fac eu? Eu râd, pentru că sunt doar o întruchipare a râsului. Dar iată că a sosit clipa să încalec şi eu pe ceva şi să mă duc. Dar pe ce? Poate pe-o şa. Sau poate e mai bine să încalec pe o căpşună... Am plecat... Am încălecat pe-o creangă de măr. Şi v-am spus un adevăr.

replică din piesa de teatru Pacea cu zmeii, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunde mai înainte la e-mailurile de la tineri decât la cele primite de la oameni mai în vârstă. Oamenii tineri au de mers mai departe şi tind să-şi aducă aminte cine i-a desconsiderat.

Nassim Nicholas Taleb în Lebăda neagră. Impactul foarte puţin probabilului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii sunt la fel de sensibili - şi în anumite moduri chiar mai sensibili - decât femeile.

citat din Barbara de Angelis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adult se întâlnesc, de asemenea, numeroase exemple de astfel de vise de tip infantil, dar cum am spus deja, ele sunt aproape totdeauna foarte scurte. Astfel, multe persoane, dacă li se face sete cînd dorm, visează că beau. În acest fel, momentan dorinţa îndepărtată, ele pot continua să doarmă. Aceste vise, care ar putea fi numite vise de confort, nu sunt rare şi se produc adesea cu puţin timp înainte de trezire, când cel care doarme se apropie de momentul în care va trebui să se scoale.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea

S-a dus şi-a luat lampa
Şi-a stat aşa cu ea în mână, la marginea patului.
- Ce faci, mă, cu ea? l-a întrebat Ioana.
El n-a mai răspuns.
Dacă-a văzut aşa s-a dus să
Anunţe pe Mitru. Şi cum au venit
El murise, cu lampa pe piept. Aprinsă. Aşa a murit Panduru.

De ce-or fi vrând oamenii să moară
Cu lumină?
Nae Banţa îi spunea unei vecine:
- Fină, să nu uitaţi lumânarea,
Să mă lăsaţi pe întuneric.
Să-mi puneţi lumânarea să m o r i
Şi eu cu lumânare.
Hainele - nu mă puteţi îmbrăca,
Sunt greu. Să mi le puneţi pe piept.
Da' lumânarea s-o am în mână.
Şi aşa a fost.

- Naşule, uite-o, lumânarea...
Şi a dat din cap că e bine.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă plagia, iubire

Ah, iubire, să nu mă plagiezi,
Vei fi o noţiune demodată,
Să nu spui, "pur şi simplu" că iubeşti
Că asta am mai spus-o eu, odată.

Dar dacă-ţi place cum ideea sună
Scrie măcar acolo, undeva
Pe-un colţ de cer, sub razele de lună
Că," pur şi simplu", cineva iubea.

Aşa iubeam când te iubeam pe tine,
Şi "pur şi simplu"-ţi repetam mereu,
Deci, nu mă plagia, te rog, iubire
Ci aminteşte-ţi că-i ceva al meu.

poezie de Dori Lederer
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să-şi aducă aminte oamenii de tine la bătrâneţe, inspiră, încurajează şi promovează pe alţii la tinereţe!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se numeşte dor şi ţine să ne aducă aminte că, din fericire, suntem foarte fragili.

citat din Cesare Pavese
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

concediu

Concediul este perioada care le permite angajaţilor să-şi aducă aminte că afacerile pot continua şi fără ei.

definiţie de Popeck
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!