Îmi voi aminti toată viața, atunci am avut un moment de mare ezitare... Într-adevăr, o secundă am rămas imobil, paralizat (delicioasă paralizie). Eram Paris cu mărul, Heracle la întretăierea drumurilor, ba chiar - mai puțin glorios, dar mai adevărat - măgarul lui Buridan. Totuși, m-am hotărât. Ar fi fost mai bine să-mi rup glezna. Ce înseamnă destinul! Cel puțin aceste secunde, gustate până la sufocare, acoperă cu iluziile liberului-arbitru capriciile nemiloase ale întâmplării. Am ales deci întâietatea și misterul și, din nefericire pentru mine..., am urmat umbra cea albă.
Dominique Noguez în Dragoste neagră (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Lenin Dada" de Dominique Noguez este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
* * *
Puțin de nor, puțin de soare,
Puțin de viață, puțin de moarte,
Puțin de bine, puțin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!
Puțin din timp, puțin din azi,
Puțin din noapte, puțin din somn,
Puțin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!
Puțin din vis, puțin te mai visez,
Puțin mai îndrăznesc, puțin te mai chem,
Puțin te mai aștept, puțin te mai iubesc
În viața asta petrecută fără tine!
Puțin regret, puțin moment,
Puțin ai fost, puțin te mai cunosc,
Puțin de rost, puțin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!
Puțin mi-a mai rămas, puțin din glas,
Puțin dintr-un cuvânt, puțin din gând,
Puțin pământ, puțin mormânt
În moartea ce vine fără tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În seara aceea, eram mai degrabă ogar decât fantomă. Și alcoolul avea o contribuție, și e momentul să mărturisesc că eram la cel puțin al treilea rom cu coca atunci când frumoasa apariție mi-a intrat în viață.
Dominique Noguez în Dragoste neagră (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era senzualitatea însăși. Pielea-i nu era cu adevărat neagră: cafea cu lapte - dar, "în acel moment al verii, cu puțin lapte și multă cafea". Nu era niciuna dintre acele piei africane oarecum aspre, care păreau remarcabile armuri făcute pentru viața la soare. Ceva fragil, neted și lucios, untos - elasticitatea fermă și cremoasă a tinereții.
Dominique Noguez în Dragoste neagră (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ești supărată rău pe mine?
Stela: Ar fi trebuit să fiu, însă se pare că nu pot. Și ce-i de făcut în situația asta, domnule comandant? Ce măsuri să iau?
Lucian: Deci, nu ești supărată?! Deloc?
Stela: Ți se pare ție cumva că aș fi supărată?! În cazul ăsta, e evident că nu mă cunoști deloc. Sper să nu afli niciodată cum aș reacționa dacă aș fi cu adevărat supărată, mai ales pe tine.
Lucian: Hmm... Sună amenințător! Iar în cazul ăsta, sper să nu aflu niciodată cum e când ești supărată. Mai ales pe mine.
Stela: Ar fi spre binele tău, frumosule! Și vreau să-mi cer scuze de la tine, dacă într-adevăr ți s-a părut că aș fi fost prea dură cu tine când ți-ai revenit, deși evident că m-am bucurat că ți-ai revenit, dar sper să înțelegi de ce am procedat astfel. Însă nici atunci n-am fost foarte supărată, deși puțin, da, pe moment, ceea ce era absolut normal, pentru că în ruptul capului, niciodată nu m-aș fi așteptat la așa ceva, mai ales din partea ta! Am mari pretenții de la tine! Serios!
Lucian: Înțeleg... Nu trebuie să-ți ceri scuze. Având în vedere faptele, ai fost chiar prea blândă cu mine.
Stela: Și vezi, ce nu fac eu pentru tine? În loc să dorm liniștită, stau cu tine pe puntea principală, timp de patru ore, să te păzesc.
Lucian: Crezi că aș avea nevoie de pază?
Stela: Cu siguranță, da!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Păi, formulează mai repede toastul ăla, până nu mă răzgândesc!
Lucian: Pentru Spotty, să fie mai cumințel; pentru colegii noștri; pentru misiunea noastră și succesul ei; pentru tine, pentru mine și... Pentru prietenie! Prietenia noastră, Lia... Noroc!
Lia: Ah... Deci, asta urmăreai să obții tot timpul. Prietenie?! Prietenia noastră?! Bine... Fie. Ai câștigat, de data asta. Deci... Pentru prietenie; prietenia noastră, Luci... Și pentru toate celelalte enumerate de tine... Noroc!
Lucian: Stai puțin! Un moment! Tu tocmai ai acceptat toastul meu, ai ciocnit paharul cu mine și chiar ai golit conținutul... Iar asta... Înseamnă cumva ceea ce cred eu?!
Lia: Depinde... Nu știu ce crezi tu, dar, din punctul meu de vedere, da, Luci, înseamnă că tocmai ți-am acceptat prietenia. Deci, începând din acest moment, suntem oficial, prieteni. Nu asta-ți doreai?
Lucian: Ăăă... Ba da, normal.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paris: Mi-am făcut piercing în nas. Și la o oră după ce am făcut asta, nasul meu s-a umflat, ajungând la de patru ori mărimea sa naturală, ceea ce a blocat căile nazale, fiindu-mi imposibil să respir. M-am dus la spital la urgențe unde mi-au smuls chestia din nas și m-au îndopat cu antibiotice. Am petrecut noaptea cu un pachet de gheață legat de față.
Rory: Vai, Paris.
Paris: Se pare că am fost alergică la porcăria de inel de metal pentru care am plătit 19.95 dolari ca să-mi fie înfipt în nas.
Louise: Ți-ai făcut o poză?
Paris: Nu, Louise, nu am făcut o poză. Eram puțin ocupată, încercând să fac ca aerul să ajungă la creier, o povară cu care tu încă nu ai avut de-a face.
replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: De ce te-ai întâlnit cu el?
Lia: În primul rând, nu m-am întâlnit cu el, cel puțin nu intenționat... N-a fost ceva dinainte planificat. A fost întâmplător. M-am dus la un restaurant să servesc cina, am observat-o pe Sonya și m-am așezat la masa ei. Nu știam că ea-l aștepta pe fratele ei. Sid a întârziat puțin, am mâncat împreună cu ei doi, apoi am plecat, toți trei. Doar că Sonya s-a dus acasă, iar eu am rămas cu fratele ei; prin urmare, într-adevăr ne-am plimbat prin oraș, apoi el m-a condus până în apropierea camerei mele. Asta a fost tot. Ce vezi tu atât de rău în asta? Și de fapt, chiar nu eram datoare să-ți dau aceste explicații.
Lucian: Sigur, nu erai... Deci, nici măcar atâta lucru nu merit după tot ceea ce am făcut pentru tine?
Lia: De ce te legi de acest amănunt? Nu ți-am cerut eu să mă salvezi! Și sper că n-ai intervenit în favoarea mea doar pentru a-mi impune după aceea anumite reguli, pentru că n-am de gând să le respect! Nu-mi poți interzice să mă plimb și cu altcineva, cu oricine vreau eu. Și repet, nici nu-ți datorez explicații referitoare la modul în care îmi petrec timpul liber. Pricepi? Niciodată n-am să joc cum îmi cânți tu! Nu-mi poți impune nimic! Absolut nimic!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonya: Dar încă nu mi-ai răspuns la...
Lucian: Știu ce vrei să afli. Cred că ar fi mai bine să afli sigur, direct de la mine, deci... Da, sunt îndrăgostit, întotdeauna am fost... Asta este. Nu pot nega realitatea.
Sonya: Despre ea e vorba, nu-i așa?
Lucian: Off... Cred că n-are rost să mai încerc să ascund adevărul, așa că am să recunosc, cu toate că nu-mi convine... Da, e adevărat, despre ea e vorba. Lia... Ea e cea de care m-am îndrăgostit, nu acum, de curând, ci de mult, pe Terra, în urmă cu cel puțin șapte ani, când am întâlnit-o prima oară; de atunci nu mi-o mai pot scoate din minte, orice aș face, oricât aș încerca... De fapt, am și încercat, de mai multe ori chiar, în fel și chip, însă n-am reușit; sentimentul mă depășește...
Sonya: Înțeleg, sau cel puțin încerc. Deci, n-am nici o șansă cu tine, n-am avut-o niciodată, nici eu, nici altcineva...
Lucian: Nu; din nefericire.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Poate că nu te-ai străduit destul. Doar atât dacă i-ai spune, că o iubești și totul s-ar rezolva, s-ar schimba brusc, în bine, pentru amândoi.
Lucian: Chiar crezi asta? Eu nu sunt atât de sigur. Nu cu ea. Cu ea nu va fi așa de ușor. Dacă ar fi fost alta, poate da, dar ea... Nu! Nu merge. Poate ar fi ținut figura dacă ea ar fi fost altfel, însă... Nu știu. Nu știu ce să mai cred.
Maria: Cum să nu știi? Cum poți spune așa ceva? Tocmai tu? Acest termen nu există, sau poate fi depășit, mai ales pentru tine.
Lucian: Bine ar fi să fie așa, însă, din nefericire pentru mine, nu e deloc astfel... Sunt nehotărât, Maria; e pentru prima oară în viață că mi se întâmplă așa ceva, dar culmea, într-adevăr nu știu ce să fac. Ezit mereu, amân mereu, deși nu asta mi-aș dori. Din cauza asta trebuie să mă mai gândesc, să devin odată hotărât.
Maria: Bine, Luci, atunci mai gândește-te, poate că ceea ce ți-am spus îți va fi de folos într-un fel; cel puțin eu așa sper.
Lucian: Sigur. Chiar îmi este de folos. Îți sunt recunoscător.
Maria: Lasă asta. N-am nevoie de recunoștința ta.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leon: Ai dormit bine? (Mathilda încuviințează din cap.) Bine. După micul dejun trebuie s-o întinzi.
Mathilda: Unde?
Leon: Nu-i problema mea.
Mathilda: (punându-i în față un bilet): Citește-l.
Leon: Ăă... (Se uită în gol pe bilet.)
Mathilda: Nu știi să citești.
Leon: Învăț, dar am avut mult de lucru în ultima vreme, am... rămas puțin în urmă. Ce scrie?
Mathilda: M-am hotărât ce vreau să fac cu viața mea. Vreau să lichidez.
Leon: Vrei să lichidezi? (Pune pistolul pe masă.) Uite, ia-l. Cadou de rămas bun. Du-te și lichidează dar nu cu mine! Eu lucrez singur, înțelegi? Singur!
Mathilda: Bonnie și Clyde nu au lucrat singuri! Thelma și Louise nu au lucrat singure! Și ei au fost cei mai buni.
replici din filmul artistic Leon: Profesionistul, scenariu de Luc Besson (1994)
Adăugat de Alina Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Artur si razboiul celor doua lumi" de Luc Besson este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Diana: Uite, vreau să-ți dăruiesc ceva.
Lucian: Mie?
Diana: Da. Doar dacă-mi promiți că vei lăsa în urmă acea întâmplare.
Lucian: Să-ți promit? Nu vreau să te mint; nu cred că pot, dar cel puțin am să încerc.
Diana: E bine și atât. Iată; lănțișorul meu... Poftim! Ia-l tu, ca să-ți amintească de mine în următorii ani.
Lucian: Dar, mamă, e al tău...
Diana: Bineînțeles că-i al meu. Însă vreau să-l ai tu, ca să nu mă uiți.
Lucian: Știi bine că nu te-aș putea uita nicicând, indiferent de distanța care ne-ar despărți sau anii în care nu te-aș vedea.
Diana: Te cred, dragul meu. Primește însă și acest lănțișor, iar când îți vei aminti de mine, privește-mi chipul din medalion. Eram foarte tânără atunci...
Lucian: Încă mai ești și acum, tânără și frumoasă. În fotografia asta însă pari cu adevărat doar o copilă. Ce vârstă aveai?
Diana: 16, poate aproape 17.
Lucian: 16... Chiar erai doar o copilă. Pot să te întreb de unde ai lănțișorul și medalionul? Sau de la cine?
Diana: Le-am primit... de la tatăl tău.
Lucian: Și de ce nu apare și blondul în fotografie, alături de tine?
Diana: Pentru că atunci n-a avut o fotografie atât de mică, iar după aceea am neglijat... Așa că a rămas doar a mea.
Lucian: A rămas doar fotografia ta? Pe mine nu mă deranjează deloc, dar...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Deci, mama ta împlinește mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viața ei.
Lucian: Da, așa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înțeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău și n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur și simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aștepte câțiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar privește partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i așa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine știe cine ar fi fost în locul tău și cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubești foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puțin nu-mi amintesc să-i fi spus și nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpățânat și nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi amintești și tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Așa e, le cam ai.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și chiar aveți de gând să mă convingeți că dumneavoastră sunteți într-adevăr un locuitor al Proximei?! Mă scuzați, vă rog, cu siguranță n-am să vă cred, însă am să vă dau ascultare! Deci, n-am să insist asupra subiectului. Deși știți foarte bine care-i părerea mea despre actualii locuitori ai Proximei. Sunt ferm convins că ei sunt artificiali, ceea ce, în nici un caz n-aș putea afirma despre dumneavoastră, Nick sau Ly... În fine, dacă mă rugați dumneavoastră, n-am să abordez această temă, cel puțin deocamdată. Pentru că nu vreau să vă supăr. Promit!
To Kuny: Prea bine, comandante! Crede-mă, e mult mai bine așa. Acceptă lucrurile așa cum sunt, nu le răstălmăci, nu încerca să intri în amănunte, nu are nici un rost. Te complici în detalii care nu-ți sunt de folos. Bun. Deci, asta a fost tot, comandante! Acum te las să te odihnești.
Lucian: Un moment. Mai stați puțin! Scuzați-mă, vă rog, nu v-am întrebat până acum dacă doriți să vă servesc cu ceva...
To Kuny: Nu, mulțumesc, dragule, nu te deranja pentru mine.
Lucian: Nu-i nici un deranj, domnule. Mi-e foame, aș mânca ceva și ar fi mai plăcut să nu servesc singur o gustare ușoară, de seară.
To Kuny: Bine, comandante! Dacă insiști, de acord! E plăcut în compania ta.
Lucian: Doriți cumva și puțină cafea?
To Kuny: Cafea, la ora asta? Nu, mulțumesc, dragule! Aș vrea să mai și dorm la noapte.
Lucian: Așa e, aveți dreptate. Nu m-am gândit... Așteptați-mă numai puțin!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
am fost odată cer în universul tău
mă străduiam să fiu senin
să îți zâmbesc
să îmi zâmbești
să ne zâmbim
am fost odată nor și m-am certat cu ploaia
ea a murit s-a spulberat
în dans
catrene
cântec
zbor
ea a murit dar eu eram nemuritor
n-a fost ușor să duc în spate
și tunete
și fulgere
și dor
am fost odată lacrimă pe-obraz de blândă mamă
plângea săracul suflet plângea
pentru băiat
pentru fetiță
pentru soare
lună
stea
plângea săraca mamă dar niciodată pentru ea
o implora o lume
un cer
un univers
pământul
să plângă peste mare
să nu ude nisipul
am fost odată om
mai bine nu eram
eram poet
eram
scriam
plângeam
mi-am întâlnit iubirea
mai bine n-o făceam
și trăiam doar o secundă
trăiam prima secundă
apoi
secunda doi
muream
poezie de Rebeca Cefalan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Deci, să înțeleg că ai avut probleme cu blondina?
Lucian: Nu, nu chiar cu ea, deși poate că și cu ea, puțin. Mai mult însă, cu Nick.
Lia: Cu Nick?! Nu înțeleg... De ce cu el?
Lucian: Ai răbdare și vei înțelege imediat! Deci, după ce blondina s-a convins că nu era nimic interesant de văzut pe computer, s-a hotărât să-mi spună ceva, în legătură cu Nick. Era îngrijorată din cauza lui, deși nu mi-am dat prea bine seama de ce. Am încercat să o conving că totul este OK și n-are motive să fie îngrijorată; nu știu în ce măsură am reușit.
Lia: De ce era îngrijorată?
Lucian: Spunea că Nick nu e încă pregătit să ne însoțească pe Terra, că a încercat să stea de vorbă cu el, însă nu părea interesat de subiect. În fine... Nu despre asta vorbeam, altceva doreai să afli. Pe măsură ce vorbea, devenea din ce în ce mai agitată. Așa că am decis să încerc să o liniștesc. M-am ridicat de pe fotoliu și am îmbrățișat-o ușor, prietenește doar. Imaginează-ți că a și plâns.
Lia: Cine? Blondina?!
Lucian: Da, ea. De ce te miră?! În final, reușisem să o calmez, doar că, din nefericire, înainte de a mă îndepărta de ea, a apărut Nick, surprinzându-ne în acea poziție compromițătoare. Îmbrățișați.
Lia: Ah, asta era... Și el ce-a spus?
Lucian: Mai și întrebi?! Ce-ar fi putut spune? Închipuie-ți! Ceva de genul: "Mai întâi sora mea, apoi chiar soția mea..." Asta a spus!
Lia: Hmm; îmi închipui... Păi... Felicitări! Mereu reușești să intri în astfel de neînțelegeri.
Lucian: Un moment! Așa cum ai spus tu, a fost doar o neînțelegere! Nimic mai mult! N-aveam de gând să-i fac ceva blondei, doar nu eram cretin! Nu s-a întâmplat nimic între ea și mine!
Lia: Nici măcar n-ai sărutat-o?
Lucian: Nu, bineînțeles! Nici nu mi-a trecut prin gând s-o sărut! Voiam doar s-o liniștesc, atâta tot!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Bine, bine... Deci, rămăsesem singur în navă, iar în final, plictisit de atâta singurătate, am decis să ies în oraș, deși cred că aș fi procedat mult mai bine dacă aș fi rămas în continuare liniștit în navă. Pentru că, ajuns aici, evident, am căutat-o pe Lia, însă la ușa camerei ei se afla deja Sid. Ea l-a întâmpinat zâmbitoare și l-a invitat să intre. Însă nu au stat mult înăuntru. Iar când au ieșit, ea l-a luat de mână, ba l-a și sărutat, deși, e adevărat că numai pe obraz.
Maria: Deci, asta-i tot?! Doar pentru atât ești tu atât de trist?
Lucian: Păi, ți se pare puțin?
Maria: Sigur! Cine știe ce au discutat ei doi în cameră, deci, l-a sărutat pe obraz în semn de recunoștință. Și eu aș fi procedat la fel în locul ei, chiar dacă Nick ar fi fost de față în acel moment.
Lucian: Chiar ai fi procedat astfel? Și?!
Maria: Și nimic! Nick trebuie să înțeleagă că așa sunt eu, am o fire năvalnică, deci, nu are motive să fie gelos, iar el este soțul meu; cât despre tine, tu ce motive ai? Să vedem! De moment ce presupun că încă nu i-ai spus nimic Liei...
Lucian: Nu, nu i-am spus nimic.
Maria: Luci, te bat! Când ai de gând să-i spui?
Lucian: Nu știu, blondo...
Maria: Păi, vezi?! Atunci, ce pretenții mai ai?! Cât despre faptul că ea l-a luat de mână, nu văd nimic rău nici în asta! Și eu te-am luat pe tine acum, nu de mână, ci de braț, până am ajuns aici, în părculeț.
Lucian: Serios?! Chiar m-ai luat pe mine de braț? Tu?!
Maria: Da, pentru că te opreai după fiecare doi-trei pași.
Lucian: Ciudat, nu-mi amintesc partea asta!
Maria: Păi, parcă erai în transă...
Lucian: Bine, e posibil să mă fi luat de braț... Dar vezi, eu m-am plimbat de multe ori cu ea, însă numai o singură dată am luat-o de mână, iar atunci i-am cerut voie. Și nu cred că Sid a procedat astfel. De fapt, el sigur nu i-a cerut voie, pentru că ea l-a luat pe el de mână!
Maria: Zău, Luci, te legi de orice amănunt, cât de minor ar fi el... Serios, n-ai motive să te porți astfel!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când aveam 25 kg în plus, ceea ce m-a salvat și m-a pus pe drumul cel bun a fost că m-am acceptat. Am zis: "Pera, duci o luptă grea și felicitări că nu te lași bătut. Ai niște slăbiciuni și faptul că știi care sunt acestea este un mare pas spre rezolvarea lor. Acceptă că a fost foarte greu până acum, dar de acum vei face schimbările necesare pentru că vrei să fii permanent un om mai bun". Adică mi-am oferit singur compasiune și am vorbit frumos cu mine, dar nu am rămas cu 25 kg în plus, ci am început să fac sport și să mănânc diferit. Să te accepți pe tine nu înseamnă să rămâi așa cum ești, ci înseamnă să nu te pedepsești pentru ce te-a dus în situații urâte de viață și să îți iei angajamentul că vei munci pentru schimbare. Repetă după mine: "Mă accept în acest moment și îmi iau angajamentul să fiu mai bine."
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din nou își aminti cuvintele domnului Enka: "Periculoasă puicuță, fiule!" Și din nou îl aprobă în gând: "Câtă dreptate ai avut în privința ei, blondule... Chiar e periculoasă! Nici n-a început bine misiunea și gata, mi-a și dat de furcă, destul de serios... Ți-am spus că am să o domolesc eu, dar acum nu mai știu... Oare voi reuși vreodată?" Auzi ușa de la rezerva ei închizându-se. De abia în acel moment rămăsese, într-adevăr, singur pe puntea principală. Sau poate doar cu roboții. Dar el și roboții... Nu prea vedea ce-ar putea discuta cu ei. Își dădea seama că n-ar fi fost deloc obligatoriu să rămână totuși cineva, deci, nici măcar el, dar considera că e mai precaut astfel.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind-o pe doamna Ristea, Lucian își aminti groaznicele cuvinte pe care i le spusese Dianei Enka și se întristă. Culmea! Cum să plece liniștit pentru următorii cel puțin 13 ani, după ce-i adresase asemenea vorbe? Și încă nici nu lămurise situația cu ea până acum. Dar el era comandantul misiunii; așa aflase de la director. În plus, "Pacifis", nava lui... Să rămână acasă nu se putea, era exclus, mai ales de când era sigur că și domnișoara psihiatru Lia îi va fi colegă; oricum și înainte de toate acestea era hotărât să meargă până la capăt. Și atunci? Varianta plecării, solidă, rămânea valabilă pentru el.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Atunci, nu înțeleg... Ce altceva atât de important ai să-mi spui?
Mihai: Ah, păi... Doream să-ți spun că săptămâna trecută am transmis un mesaj acasă.
Lucian: Un mesaj?! Ce fel de mesaj?! Stai puțin! Când spui acasă, la ce anume te referi?! Acasă... Adică, pe Terra?! Acasă, la noi?! Asta încerci să-mi spui acum?!
Mihai: Da, sigur. Pe Terra. Inițial, intenționam să iau legătura cu părinții mei, să vorbesc cu ei în direct, dar nu i-am găsit acasă, deși era devreme, foarte devreme. Așa că m-am hotărât să le las un mesaj pe ecranul monitorului PC-ului meu, de pe biroul din dormitorul meu. Bineînțeles, pentru a reuși acest lucru, am folosit supercomputerul din oraș; am învățat cum să fac acest lucru.
Lucian: Așa, deci... Le-ai lăsat alor tăi un mesaj, acasă, pe computerul din camera ta... Foarte bine!
Mihai: Foarte bine?! Asta-i tot ce ai de spus?
Lucian: Sigur! Ce altceva ai vrea să adaug?
Mihai: Păi, nu știu... Dar având în vedere părerea pe care o aveai tu în legătură cu acest gen de acțiune, mă așteptam să...
Lucian: Să, ce?!
Mihai: Nu, de fapt, eu eram convins că vei reacționa în felul acesta; Ly credea că te vei comporta cine știe cum, sau că vei lua cine știe ce măsuri severe.
Lucian: Pricep; Ly... Încă mă consideră tipul cel rău! Păi, poate că are dreptate. O înțeleg!
Mihai: Chiar o înțelegi?!
Lucian: Poate nu chiar, dar nu o condamn. După ce m-am purtat cu ea ca un dobitoc, cum ar putea să aibe încă o părere bună despre mine? În felul ei, o înțeleg și o aprob. Am fost un ticălos, deci, merit să fiu tratat ca atare!
Mihai: Te rog, Luci, să nu mai amintim de acel incident neplăcut...
Lucian: De acord! Recunosc, nici mie nu-mi face deloc plăcere să-mi amintesc...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!