Prefacere, prefăcătură
Nopțile mele
Sunt zile grele
Trec anevoie
Mă simt ca Noe
Și crești noianul
Este cât oceanul
Iar sufletul pește
Se face, trăiește.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nopțile fără tine - zile de doliu.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Seara îmi simțeam cel mai bine sufletul. De la o vreme nu mai simt când e seară, de parcă zilelor mele le lipsește soarele.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când am început să-mbătrânesc simțămintele mele față de farmecul unei fecioare sunt ca zborul firav al unui pui de brabete în primele sale zile de zbor. Durează doar câteva zile.
Marius Robu în Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bate vântul visurile mele,
Fluierând o doină-n orice os,
Chiar dacă sunt ude și sunt grele,
Oasele de vise plâng duios.
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De șapte zile
Mi-e trupul gol și sufletul plin ochi
Privește printre vârfuri de copaci
La ceruri. Să nu-i fie de deochi
Nu s-a mai dus la curve și la draci.
De șapte zile poate și mai bine
Mă pune să visez numai la tine
Sunt istovit cu trupul de nesomn
Dar îl urmez, că sufletul mi-e domn.
Mi-e trupul rob și sufletul stăpân
De șapte zile, poate și mai bine
Privește peste vârfuri către tine
Se uită-n cer și zice: mai rămân.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopțile albe sunt cele mai negre.
paradox aforistic de Marius Robu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când scriu din nou, mă simt precum un muribund resuscitat, la capul căruia se strigă: Trăiește! Doar pentru că respiră din nou. Cât a fost sănătos tun, nu a spus nimeni despre el, nici măcar în șoaptă, că trăiește. Eu, deci, nu trăiesc pentru că trăiesc, ci pentru că respir din nou, adică scriu din nou.
aforism de Marius Robu (5 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet translucid
în oceanul cunoașterii și eu mă simt un val
simt mereu mângâierea țărmului mirific
sufletul meu cântă răsună din chimval
Cristos mă învață viața să o glorific.
timpul mă supune la freamăt visceral
regrete și greșeli pot să le rectific
în oceanul cunoașterii și eu mă simt un val
cu mărgeane si corali în spațiu specific.
deasupra mea e cerul reperul ideal
muntele de vise cuprins în lanțul trofic
mă reazem pe credință spirit senzorial
fac din tristețe artă- poemul prolific.
în oceanul cunoașterii și eu mă simt un val
simt mereu mângâierea țărmului mirific.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când Cerneala Sufletului Meu Se Usucă
Uneori, când cerneala sufletului meu se usucă,
când inima mea este prea rănită pentru a cânta,
cuvintele prea dureroase pentru a fi spuse,
atunci tăcerea este vocea mea, cerul albastru este speranța mea,
oceanul este lacrima mea,
stelele sunt visele mele,
florile îmi sunt zâmbet, iar păsările libertate.
Pacea Ta se revarsă.
Frumusețea fiecărei zile mă copleșește.
poezie de Marius Alexandru (ianuarie 2023)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape alb
Frunze căzute,
Văduve slute,
Zilele mele,
Calcă pe ele!
Fotosinteza,
Pierzand viteza,
Mă-ncetinește,
Miros a pește.
Respir lumină
Tot mai putină,
Iar la final
Sunt numai AL
Cui, poate,-mi poate
Pune la spate
Slova B mare,
Să-i fiu culoare.
Când va muri
Culoarea gri
Va fi un zvon
Albul e non.
poezie de Marius Robu (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înveninată
Inima mea se scurge
În oceanul tău
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numărul, timpul și necazul meu
Mă simt ca o duminică pe care celelalte zile ale săptămânii o cred nebună.
Mă simt ca un soare pe care celelalte stele îl cred lună.
Mă simt ca un ceva pe care altceva îl crede nimic.
Mă simt ca un cineva pe care ceilalți nimeni îl cred, și zic:
- Doamne, tu simți că sunt mai mulți aceia care mă cred pe mine nimic sau mic,
Decât aceia care te cred pe tine mare sau tot?
- Stai liniștit, nu-i cazul, nici vremea să-i socot!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noianul meu...
Din noianul de cuvinte, de priviri
De oseminte,
Din noianul de lirisme, de atingeri
Și-aforisme...
Din noianul de cadrane, de impresii
De icoane,
Din noianul de-aberații, de povești
Și-articulații...
Cu ceva eu m-am ales, din noian,
Și-am înțeles,
Ce iubesc în mare parte, dupa mine,
Ca la carte...
Tu, ești noi... anul meu aparte!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (16 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolnavă Luna
Bărcuță pe oceanul
Nopții dintre noi
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neadaptată
Se zbate ca un pește
Dragostea noastră
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ape și foc
Tu ai surâsul mamei tale,
Misterios, puțin ironic;
De când mi-ai răsărit în cale,
Mă simt mecanic, electronic,
Mă simt un lucru manual,
De mâna ta când sunt atins,
Mă simt pe ape dus de val
Și-n trupul tău de foc, împins.
poezie de Marius Robu (27 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în nopțile mele albe
în nopțile mele albe te privesc ore în șir
sau îți vorbesc
fără ca tu să-mi răspunzi
parc-am fi
doi oameni străni și confuzi
de prea multe ori mâna mea te caută
să-ți mângâie chipul
și ochii și părul
până când zorii grăbiți
mistuie vălul
mă simt uneori în extaz
alteori pare aici coborât iadul...
în nopțile mele albe ești visul meu treaz
sau poate coșmarul...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anii
Trec anii prin toate cele
Și cu bune și cu rele
Câte unul sau în șir
Se duc anii în delir,
În zile calde sau reci
Pe cărări sau pe poteci,
Ani rebeli și ani integrii
Ani albi și anii negrii
Se duc anii cu antren
După același refren,
Trec prin ziduri de cetate
Indiferent de etate
Prin noianul infinit
Trec anii la nesfârșit
Și la soare și la umbră
Trec cu o alură sumbră,
Hotărâți fără tăgadă
Se duc anii în cascadă,
Trec anii într-o clipită
Nu iau șpagă iau mită,
Trec ani din zare-n zare
Peste munte, peste mare
Lasă semne de întrebare.
poezie de David Boia (31 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Botezul nopților
Nopțile sunt anonime,
Numai zilele au nume,
Botezate-au fost anume
După zeii din vechime,
După stele și planete,
Nașii lor fiind în cer,
Nopțile, frustrate, cer,
Depunând prin amanete
Vise, nume pământești
Și o sursă de lumină
De la tine să obțină,
Omule. Cum le numești?
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții nu au nopți, nopțile au poeți.
antimetabolă aforistică de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!