Câteodată, când eşti mamă, râsul este recunoaşterea ironiilor şi a absurdităţilor. Altădată, totuşi, este pură şi nechibzuită încântare.

citat din Barbara Schapiro
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

O, inimă de mamă!
Frumoasă cale
Eşti cântecul de dor
Şi cel de jale,
Eşti soarele dimineţii, eşti amurg
În glasul tău duios
Amintiri se scurg.
Azi te privesc, iubită mamă,
Iar chipul tău brăzdat de anii vieţii
Sunt un contur al tinereţii.
Mă regăsesc copilul de-altădată
În inimă la tine câteodată.
Doresc atât de mult să-ti spun
Sunt fericită şi mi-e bine-acum.
Când tu eşti, mamă, lângă mine
Eşti un izvor curat şi sfânt
Fiinţa cea mai dragă pe pământ.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă (variantă)

Când eşti departe mamă,
La tine mă gândesc.
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor să te-întâlnesc.

Hai, vino-acasă, mamă!
La piept să mă-încălzeşti.
Cu lacrima ta, mamă,
Tot doru-mi potoleşti.

Când eşti acasă, mamă,
Nimic nu mă mai doare.
Mă uit la tine, mamă,
Mă uit ca la un soare.

De când ai plecat, mamă,
Eu nu ştiu să zâmbesc.
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor să te iubesc.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, râsul este relaxant şi este legat de o stare de bine. Atunci când râsul este nervos sau bazat pe o nemulţumire, el nu mai e de fapt râs, este o exprimare a unor sentimente negative într-o manieră persiflantă, dar nu mai este vesel. Acela este un râs tensionat.

citat din Toni Grecu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cu lacrima, când cu râsul. Luăm ce actor vreţi! Nicolae Bălţăţeanu, am jucat cu el, mare actor, avea un umor fantastic. Chiar şi în momentele de dramă. Mie mi se pare că şi Sir Laurence Olivier are umor. Are un fel de a trata viaţa şi situaţia de viaţă, cam cum o făcea Shakespeare: când cu lacrima, când cu râsul. Când cu mierea, când cu fierea. Ei! În momentul când mierea devine fiere, apare comedia. Iar momentul când lacrima este râs şi râsul, lacrimă, atunci eşti Timică...

Dem Rădulescu în Almanahul Cinema (1987)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi iubirea

şi totuşi iubirea doare câteodată
când valuri de suspine vuiesc în adâncuri
când frenezia zilei este suspendată
când credinţa pierde mirabile tâlcuri.

şi totuşi iubirea îngroapă extaze
când candorile vieţii tremură a pustiu
când ceaţa din zori acaparează raze
şi sufletul străbate decorul arămiu.

şi totuşi iubirea se transformă-n lavă
când trădarea sfinţilor trece în profunzime
când speranţa moare ucisă de otravă
când spiritul simte a vieţii cruzime.

şi totuşi iubirea e un cântec de slavă
în raiul inimii în izvor de limpezime.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnav de plămâni, pe patul de moarte în Spitalul de pe Şos Viilor

Culmea ironiilor
De râsul copiilor.
Să pui cap beţiilor
Pe şoseaua Viilor.

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de CoBRa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Tracy Clark (pune o casetă cu oameni râzând): Câteodată, când un pacient spune ceva atât de naiv, consider că râsul meu nu este de ajuns.

replică din filmul serial Ally McBeal
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea dintâi chemare

Mângâiere-i peste vreme
Acea clipă minunată,
Mărturie o să-nsemne,
Atunci când devine faptă.

E ceva mai frumos ca atunci
Micuţul tău când merge-n brânci,
Inimioară care mai tresare
La cea dintâi chemare!
Iar râsul lui – rază de soare –
Aduce mângâiere şi încântare!

Ţâncu-ţi priveşte ochii drept,
Un giuvaer ce-l pui la piept,
Că-i cea mai dragă – a ta comoară,
Atunci când spune întâia oară "Mamă"!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de mângâierea mamei

Îmbrăţişează-mă ca altădată, mamă,
În mângâieri de dor să plâng pe ai tăi umeri,
Grijile vieţii te-au ajuns de bună seamă,
Numai tu ştii câte înduri, cât de mult suferi.

M-am reîntors... Pe unde-am fost n-am avut teamă,
Zilele-aşteptării să nu le mai înnumeri,
Îmbrăţişează-mă ca altădată, mamă,
În mângâieri de dor să plâng pe ai tăi umeri.

Ai îndurat prea multe în plângeri, în tăceri,
O lacrimă ţi se prelinge de sub geană,
Îţi cer iertare că n-am putut veni de ieri
Şi chiar dacă mă cerţi primesc a ta dojană,
Îmbrăţişează-mă ca altădată, mamă!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă scumpă, unde eşti?

Mamă scumpă, unde eşti
de nu vii ca să mă creşti?
Mamă, când m-ai părăsit,
la mine nu te-ai gândit?
Oare nu-ţi mai este dor
de-al tău frumos puişor?
De-acolo de unde eşti,
din cer dacă mă priveşti,
Roagă-te să-mi fie bine
în această mare lume.
Tata a plecat de-acasă.
Bunica-în curând ne lasă.
Ce mă fac eu fără voi?
Îndur foame, îndur ploi.
Mamă, eu vreau să trăiesc.
Nu vreau să mă prăpădesc.
Vreau să trăiesc vremuri bune,
să-mi croiesc un rost în lume.
Cu mine să te mândreşti.
Mamă scumpă, unde eşti?

poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna

Ştiu, Dumnezeu e dragoste
şi cine-L are
este cuprins în ea
ca-n pântecul de mamă

acolo nu e teamă
nici judecată, disperare,
nici lacrimi
fiindca dragostea nu doare

şi totuşi, câteodată
unii iubesc cu-o dragoste curată
deşi (încă) nu-L au pe Dumnezeu...

ştii ce cred eu?
nu poţi să scoţi cu sila din fântână apă
când ea e seacă
şi pe nimeni nu adapă

când ţi-e fântâna sufletului plină
poţi să iubeşti
să răspândeşti
lumină

şi se pare
c-ai fost iubit cândva
de cineva
c-o dragoste divină
de eşti în stare
să răspândeşti lumină

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barbara Allen

În oraşul Scarlet, unde m-am născut
Era o fecioară mai blondă ca o stea,
Din pricina ei orice flăcău, ofta, ofta!
Barbara Allen o chema.

În luna mai când bobocii dau în floare,
Când mierla cântă şi cerul e-albastră peruzea,
Tânărul Jemmy Grove zăcea bolnav de moarte,
Fiindcă Barbara Allen nu-l iubea.

Au trimis un mesager s-o cheme-îndată,
Îşi simţea pulsul vieţii tot mai firav;
"Vino-îndată, stăpânul doreşte să te vadă,
Barbara Allen, stăpânul e bolnav."

S-a apropiat încetişor, încetişor;
Încetişor a tras deoparte,
Perdelele albe de la pat –
Vai, tinere domn, eşti pe moarte!"

"Sunt, bolnav peste poate,
Barbara Allen e boala care mă răpune."
O, pentru ea nu mai ai timp să te faci bine,
Mai ai de trăit doar cât să spui o rugăciune!

" Nu te teme, sus inima, neînfricate cavaler,
Bea câteva cupe cu vin roşu," a spus ea,
"Şi te vei însănătoşi îndată... dar atunci
Barbara Allen oare la fel îţi va plăcea?"

El şi-a-întors privirea spre perete,
Iar moartea s-a apropiat tiptil: "Adieu,
Adieu, prietenii mei scumpi şi dragi,
Fiţi buni cu Barbara Allen – şi iertaţi-o!"

Pe când se-îndepărta pe şleau, a moarte
Se-auzea un clopot, bătând rar, peste câmpie –
Şi fiecare dangăt era parcă un ţipăt,
"Nenorocire Barbarei Allen, blestemată fie! "

" O, mamă, mamă,-aşterne-mi patul,
Un pat micuţ, îngust şi moale:
Iubitul a murit din pricina mea azi,
Iar mâine voi muri şi eu, de rău ce-mi pare.."

"La revedere pentru veşnicie,"-a spus, "fecioare,
Fie ca greşeala fără iertare şi fără leac,
Pe care-a făcut-o cruda Barbara Allen
Să vă fie-avertisment veac după veac."

poezie de Autor necunoscut, Scoţia din Balada a fost tipărită prima dată în anul 1666, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoaşterea Sinelui, sau Realizarea Spirituală Ultimă, Libertatea Absolută, nu are nici o legătură cu condiţia ta fizică, cu vârsta, sau cu sexul/genul. Indiferent de ipostaza în care te afli, iar uneori cu cât acesta este mai alterată, TU TREBUIE SĂ FII, exact acest fapt de "A-FI" este Sinele. Nu, cum eşti!? Cum eşti, este relativ, dar faptul de "A-Fi" chiar şi atunci când nu eşti, este Absolut! Cine poate să accepte Asta? Ideea falsă, că vei recunoaşte Sinele, viaţa veşnică când te simţi foarte bine, e complet falsă şi e dată doar de exacerbarea ego-ului, nu de vreo realizare spirituală indubitabilă!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura boală cu adevărat "incurabilă" este acea că eşti, pur şi simplu, om. Şi faptul că eşti om nu este de loc ceva "incurabil", fiindcă moartea reprezintă clar trecerea spre un alt nivel de existenţă.

Barbara Ann Brennan în Mâini tămăduitoare
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou este nou şi, totuşi, în acelaşi timp, este deja vechi, îmbătrânit de tot ce ni s-a întâmplat fiecăruia de-a lungul vieţilor noastre. Anul Nou este precum apa pură a unui izvor de munte ce se amestecă cu apele stătătoare pe care le întâlneşte în jos; este nou şi, totuşi, nu este întru totul nou, pentru că este trăit de fiinţe umane împovărate de trecutul lor. De aceea, deşi totul este nou, bărbaţii şi femeile nu reuşesc niciodată să trăiască în el o viaţă cu totul nouă.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel mamei

Cuvântul Mamă este sfânt!
Să ţi-l aminteşti cu dor,
C-aşa fac şi cei ce mor
Când părăsesc acest pământ.

Pân-ai fost mai mărişor
Te-a vegheat duiosul cânt...
Cuvântul Mamă este sfânt!
Să ţi-laminteşti cu dor,

Iar de vei fi rătăcitor
Prin lume hăituit de vânt,
Când ai de Mamă simţământ
Totu-ţi pare mai uţor.

Cuvântul Mamă este sfânt!

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

Foaie verde, flori de mirt, mamă,
La Covid m-am convertit, mamă,
Că vor mamă să mă ducă,
În Italia la muncă, mamă.

Doamne, cât îmi e de greu, mamă,
Plânge portofelul meu, mamă,
Nu mai am nici mărunţiş,
Mi-e gândul la măritiş, mamă.

Lasă mamă că nu mori, mamă,
Iei Covid de sărbători, mamă,
Şi le dai pe card la toţi,
Fată dragă, cât mai poţi, mamă.

Bani în cont ai cu lopata, mamă,
Fiindcă eşti fata lui tata, mamă.
Şi-apoi tot te-ai mărita
Cu Covid, de ziua ta, mamă.

Naşa Carantina ştie, mamă,
De folos ce-are să-ţi fie, mamă.
Stai aici şi nu pleca,
Acolo n-ai ce căta, fato!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată avută Recunoaşterea Adevăratei tale Fiinţe, orice întrebare ca şi orice răspuns încetează, iar ceea ce eşti tu, cel adevărat; Tăcut Fiinţează. Odată ce entitatea gând-rădăcină falsă numită "eu" moare, cine să mai întrebe şi ce mai este de întrebat? Cuvintele pot răsări la fel de tăcute ca soarele, iar lumina lor va ilumina lumea, dar nu există nimeni care să vorbească, nimic de spus şi nimeni care să le asculte. Şi totuşi, ele vor elibera fiinţele care se cred ignorante din Maya, din ghearele încătuşării, la fel cum soarele te eliberează din ghearele întunericului. Nimeni nu face o astfel de iubire şi totuşi ea este mai vie ca viaţa şi este Aici în toate timpurile şi în toate epocile, dăinuind una cu veşnicia, ca veşnicia.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţul

Nici tatăl meu, nici fratele meu -
El este omul care stă undeva la mijloc.
Cineva care-i cel mai aproape -şi totuşi, aşa de departe.
Când am insomnie din cauza unei afaceri
Sunt gata să-i cer un sfat -
Hopa! Orice în afară de aceasta!
Aşa că, în pat, mă-ntorc în tăcere cu spatele spre el.
Câteodată pare un superduşman.
altădată, singurul om de pe pământ,
care-mi iubeşte copiii atât de mult.
Aşa că-i pregătesc din nou masa
omul cu care-am mâncat de-atâtea ori
omul contradictoriu, atât de des.

poezie de Moon Chung-Hee
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.

Lev Tolstoi în Învierea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!