Cea dintâi chemare
Mângâiere-i peste vreme
Acea clipă minunată,
Mărturie o să-nsemne,
Atunci când devine faptă.
E ceva mai frumos ca atunci
Micuțul tău când merge-n brânci,
Inimioară care mai tresare
La cea dintâi chemare!
Iar râsul lui rază de soare
Aduce mângâiere și încântare!
Țâncu-ți privește ochii drept,
Un giuvaer ce-l pui la piept,
Că-i cea mai dragă a ta comoară,
Atunci când spune întâia oară "Mamă"!
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.