Nick: Bineînțeles că are tot ce-i trebuie pentru a arăta ca un urs adevărat, doar așa arată un urs, nu?! Dar acesta-i unul inofensiv, v-am mai spus...
Lucian: Nick, animalele au, în general, un comporatament imprevizibil; niciodată nu poți să știi la ce să te aștepți din partea lor, mai ales în asemenea situații.
Nick: Chestia asta o fi valabilă acolo, la voi, pe Terra. Aici, aceste animale au un comportament foarte, foarte previzibil; adică, mai exact, sunt absolut inofensive! De câte ori să vă tot repet ca să mă înțelegeți? Vă rog să vă puneți imediat armele la locul lor, înainte de a face vreo prostie! N-am știut că aveți arme la voi sau că intenționați să le folosiți. Dacă știam, nu vă mai aduceam aici, în pădure. Însă eu am avut multă încredere în voi, dar se pare că am greșit. Vă comportați cum nici nu mi-aș fi închipuit că ați fi capabili. Dar e timpul să aveți și voi încredere în mine și vă asigur că nu veți greși. Vă rog din nou, puneți-vă armele la locul lor cât mai repede, altfel mă voi supăra rău de tot! Demonstrați-mi că n-am greșit în privința voastră!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nick: Lucian, sper că tu și prietenii noștri nu mai aveți nici o armă asupra voastră! Maria sigur nu mai are arma la ea.
Lucian: Te asigur că nici noi, Nick. Poți avea încredere în mine, ai cuvântul meu în acest sens.
Nick: Cuvântul tău înseamnă destul de mult pentru mine. Totuși, fără nici o supărare, aș vrea să verific eu însumi acest lucru, dacă-mi permiți.
Lucian: Nu, Nick! Te rog, nu face asta! Nu-i nevoie... Te rog, ai încredere în mine și nu vei greși! Amintește-ți că în cele din urmă, eu am avut încredere în tine. Acum e rândul tău.
Nick: Bine. N-am să vă controlez deloc, deși aș fi preferat să o fac eu personal, pentru a fi mai sigur. Dar am încredere în tine, Lucian și sper să nu greșesc. Sper că ai reușit să-i convingi pe colegii tăi că aici nu e nevoie de arme; sunt inutile! Ești totuși comandantul lor și poate că ai o oarecare influență asupra lor; mi-ai dovedit că ai autoritate, îți impui punctul de vedere, atunci când este nevoie... Ești prietenul meu și nu vreau să stricăm prietenia ce ne leagă pentru o nimica toată.
Lucian: Desigur, prietene. Mulțumesc pentru încredere și te asigur că n-ai greșit procedând astfel.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Așa-i mult mai bine. Mă bucur, Lucian, pentru decizia înțeleaptă pe care ai luat-o la timp. E bine că știi să te descurci în asemenea situații, că ai o anumită autoritate asupra lor, deși n-aș fi crezut, după felul în care te porți de obicei cu colegii tăi...
Lucian: Sigur, Nick... Prieten, prieten; coleg, coleg; dar în cazurile de strictă necesitate, sunt totuși comandantul lor, iar ei trebuie să înțeleagă acest lucru și să-mi dea ascultare, atunci când e nevoie.
Nick: Bine, Lucian. Perfect! Iar când ne vom întoarce la nava voastră, vă veți lăsa cu toții armele pe care le aveți acolo; toate armele... Și nu le veți mai lua niciodată asupra voastră, pentru că aici, pe această planetă, nu veți avea niciodată nevoie de ele, nici în oraș, nici în pădure, nici în altă parte. Trebuie să înțelegeți acest lucru, vă rog!
Lucian: Desigur, Nick. Regret cele întâmplate și-mi cer scuze în numele meu și al colegilor mei. Promit că nu se va mai repeta. Te ascultăm și ne supunem condițiilor tale.
Nick: În regulă, Lucian. Așa este, într-adevăr, mult mai bine! Iar colegii tăi ar trebui să-ți mulțumească și să înțeleagă că după acest mic incident, numai datorită ție rămânem în continuare prieteni.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Salve, șefu'! Șefu'...?! Nick și... sărbătorita noastră, micuța cea blondă!
Nick: Deci, ce vânt te aduce pe aici, Nis?
Nistor: Păi, același care te-a adus și pe tine, șefu'. Adică, i-am adus blondinei noastre o mică atenție. La mulți ani, Piticot!
Maria: Mersi, Nis! Ești tare drăguț.
Nistor: Mda, sunt... Uau, ce colier grozav!
Maria: E de la Nick.
Nistor: Nici nu se compară cu ceea ce ți-am adus eu, pentru că, oricât am cotrobăit, n-am găsit nimic deosebit. Dacă aș fi știut că se găsește așa ceva pe aici, prin magazine, ți-aș fi cumpărat și eu unul asemănător. Adică, ți-aș fi luat, desigur, nu l-aș fi cumpărat, deși asta nu înseamnă că l-aș fi furat. Nu sunt hoț! Uitasem că aici, la voi, le iei direct, nu trebuie să le cumperi, să le plătești, cu bani, ca la noi.
Nick: N-ai fi putut să iei unul asemănător, pentru că n-ai fi găsit așa ceva prin magazinele noastre.
Nistor: Nu?! Nu pricep. Am observat că aveți totuși unele bijuterii, de aur, de argint. Nu prea se poartă pe aici, pe la voi, dar aveți!
Nick: Da, așa e, avem, dar acesta-i altceva, cu totul diferit.
Nistor: Așa e. Chiar n-am văzut ceva asemănător.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Totuși aș vrea să-ți cer un mic sfat prietenesc, pentru că-mi place modul în care gândești.
Lucian: Un sfat? Te ascult! Chiar mă bucur că-mi ceri mie părerea.
Maria: Păi... Tu ce-ai face în locul meu?
Lucian: În locul tău? În legătură cu ce?
Maria: Știi tu... cu Nick. E atât de insistent și vrea totul atât de repede...
Lucian: Deci asta ai vrea să știi? Asta te preocupă atât de mult? Păi... În locul tău, nu mi-aș face atâtea probleme. Aș avea încredere în Nick și aș face cum îmi cere, oricât de greu mi s-ar părea la început, sau oricât de greu ar fi. M-aș duce să rămân împreună cu el chiar și acum, în momentul ăsta, în locul tău, căci sunt sigur că el e pe aici, pe afară, prin jurul navei noastre, așteptându-te. Doar nu crezi cumva că s-ar fi dus în oraș... Nu, în nici un caz! Sunt sigur că e aici, te așteaptă, ca și noaptea trecută, sperând că vei sosi... Asta aș face eu în locul tău. Dar asta-i numai părerea mea. Tu trebuie să decizi și să faci așa cum crezi de cuviință. Deși, dacă tot mi-ai cerut părerea, să știi de la mine că n-ai avea nimic de pierdut rămânând împreună cu Nick, ci dimpotrivă, ai avea numai de câștigat, pentru că el e un tip grozav, minunat. Și sincer să fiu, zău că-mi pare tare rău de el, văzându-l cât de mult suferă. Dar tu decizi, nu eu, pentru că tu ești Maria, nu eu...
Maria: Mulțumesc mult pentru sfat, Luci. Am să țin cont de el în hotărârea pe care o voi lua.
Lucian: Rămâne între noi. Nu mă spui lui Nick, în ordine?
Maria: Desigur. De ce te-aș spune?
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Nu eu, șefu'; eu n-am uitat nimic. Dar tocmai mi-am amintit că nici Ly, nici Nick n-au dat banii pentru consumația noastră. Deci ei au uitat ceva, pentru că n-au plătit.
Nick: Ce n-am dat?! "Banii"?! Ce "banii"?
Nistor: Cum adică, "ce bani"? Banii!
Nick: Nu înțeleg... Ce sunt ăia, "banii"? Nu știu ce înseamnă, nu cunosc termenul. Ce înțelegeți voi prin "banii" și la ce vă folosesc?
Nistor: Dar mă uimești! Banii sunt folosiți pentru a plăti obligațiile și datoriile. Dacă voi nu folosiți bani, atunci cum sau cu ce veți plăti acum consumația noastră?
Nick: Să plătim?! Și asta ce mai înseamnă?
Nistor: Ce vrei să spui? Cum să nu știi ce înseamnă să plătești?
Nick: Păi... Serios că nu știu! Altfel, aș fi "plătit", cu "banii", cum spuneți voi.
Nistor: Să plătești înseamnă să dai ceva în schimb, să achiți consumația. Iar noi am primit multe bunătăți, dar nimeni n-a dat nimic în schimb, ceea ce înseamnă că n-am plătit.
Nick: Aha, înțeleg... Dar de ce să dăm ceva în schimb?
Nistor: Pentru că așa se procedează de obicei, așa e corect. Nu poți primi ceva, fără a da altceva în schimb, altfel rămâi dator.
Nick: Deci voi dați în schimbul a ceea ce primiți "banii".
Nistor: Da, noi dăm bani, căci ei sunt făcuți pentru așa ceva.
Nick: Aha; deci "bani".
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Off, dragul meu... Deci, asta era! I-ai găsit îmbrățișați. Și ce-i cu asta?
Nick: Poftim?! Cum adică, tată?!
To Kuny: Dragul meu, nu trebuie să interpretezi greșit ceea ce vezi. Există o multitudine de motive pentru care două persoane se pot îmbrățișa. O îmbrățișare nevinovată nu înseamnă nimic rău. Ei sunt de mult timp colegi, prieteni chiar, destul de apropiați și își pot permite asemenea manifestări din când în când, dar atâta tot. Deci, chiar ar putea fi doar o neînțelegere.
Nick: Dar, tată...
To Kuny: Ascultă ce-ți spun, băiatul meu! Ar fi trebuit să-i lași să-ți explice, să le dai șansa să-și justifice comportamentul, nu să te grăbești să tragi tu concluziile. S-ar putea să te înșeli în privința lor.
Nick: Dar, nu era nevoie de explicații. Totul era destul de evident.
To Kuny: Nu, dragul meu! Nimic nu era chiar atât de evident cum ți s-a părut ție în acel moment. Ar trebui să ai mai multă încredere în minunata ta soțioară. Eu cred că te iubește cu adevărat, mult de tot, deci, în nici un caz nu ar vrea să-ți facă așa ceva! Iar în privința comandantului, nu știu de ce, dar îmi inspiră foarte multă încredere. Nici el nu ți-ar vrea răul, ție sau colegei lui. În plus, el e îndrăgostit până peste cap de sora ta, deci, în nici un caz nu s-ar uita la scumpa ta soție.
Nick: De sora mea?!
To Kuny: Da, bineînțeles. Aaa, nu de Ly, se înțelege, ci de Lia. Și ea e sora ta.
Nick: Ea e, însă el nu știe.
To Kuny: S-ar putea să nu știe acest lucru, însă asta nu-l împiedică să fie îndrăgostit de ea. Și nu are ochi pentru altcineva, decât pentru ea, deci, nici pentru iubita ta cea blondă. Așa că n-ai motive să te comporți astfel, să te simți jignit de atitudinea lui.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Te întreb un lucru, Lucian. Dacă veți purta armele la uniformă, îmi veți da și mie în mod obligatoriu o astfel de armă, de moment ce sunt membru al echipajului?
Lucian: Nick, în cazul tău, o asemenea decizie e dificil de pronunțat. Eu nu te pot obliga să ai o armă asupra ta, dacă tu nu vrei sau nu consideri a fi necesar. Desigur, îți putem da totuși una, numai dacă și tu dorești acest lucru.
Nick: Nu, mulțumesc. Nu cred că aș avea nevoie de o armă. Nu mă simt amenințat, nu știu s-o folosesc, n-am de gând să învăț cum se utilizează și nici nu m-aș simți bine având-o asupra mea. Sper să mă înțelegi.
Lucian: Bine, cum dorești. Deși să știi că o asemenea atitudine negativistă nu e întotdeauna soluția cea mai bună. În fine, am spus clar că rămâne așa cum dorești. De asemenea, în cazul surorii tale...
Ly: Nu vreau nici o armă!
Lucian: Tot așa mă gândeam și eu.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Deci... Să înțeleg că am greșit în privința voastră?
Maria: Bineînțeles, dragul meu! Ai greșit închipuindu-ți că ar putea fi ceva între noi. N-ar trebui să fii gelos! Tu nu știi ce-i gelozia! Mai ales că nici n-ai motive! Eu te iubesc nespus! Nu ți-aș vrea răul. Și evident, nu te-aș înșela niciodată! În plus, nu crezi că dacă l-aș fi vrut pe Luci pentru mine, n-aș fi renunțat de la bun început la el, aș fi avut destul timp de partea mea. Șase ani, cât am călătorit până a ajunge aici... Cine știe?! Am fi putut deja fi căsătoriți și atunci sigur n-aș fi putut deveni soția ta, nici măcar prietena ta.
Nick: Așa-i. E adevărat.
Maria: Dar, ți-am mai spus... Deși îmi plăcea de el, nu s-ar fi putut să nu-mi placă, am renunțat la el încă de atunci, de la bun început, pentru că mi-am da seama că el e îndrăgostit nebuneșe de Lia și nu voi reuși să i-o scot din minte așa de ușor. Iar dacă atunci am renunțat la el, în favoarea Liei, ce rost ar avea să încerc acum să-l cuceresc? Oricum, tot degeaba m-aș fi străduit, n-aș fi avut nici o șansă; inima lui îi aparține tot surorii tale, în întregime. Ai fi putut observa și tu asta la el, dacă ai fi fost mai atent. Iar eu n-aș putea să vă fac așa ceva. Nici ție, nici Liei, mai ales că ea e sora ta. Și nici chiar lui Luci. Nici unul nu meritați una ca asta. Deci, n-aș putea. Sincer, n-aș putea! Oricum, am încetat să-l iubesc cu mult timp în urmă, m-am resemnat. Acum el îmi e doar coleg și prieten, un foarte bun prieten, drag mie, apropiat; și comandantul nostru. Nici n-aș vrea să-mi închipui că mi-ar putea fi altceva! Iar acum te iubesc pe tine, nu pe el; doar pe tine! Enorm! Te iubesc, Nick.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Da și nu... Oricum, e treaba ta! N-am să mă amestec. Dar să știi că Mihai te iubește pe tine, cu adevărat.
Ly: Așa crezi? Lucian mi-a spus și el același lucru.
Nick: Chiar așa? Ce anume ți-a spus?
Ly: Mi-a spus că Mihai ar fi îndrăgostit de mine, dar ca să mă exprim cu cuvintele lui, inițial mi-a spus că băiatul ăsta chiar a pus ochii pe mine. La Mihai se referea...
Nick: Hm, ce exprimare nostimă!
Ly: Dar pe tine ce te face să crezi că Mihai ar fi îndrăgostit de mine?
Nick: Păi, oricine își poate da seama de asta, numai după felul în care te privește mereu... Deci, chiar a pus ochii pe tine; Lucian s-a exprimat corect.
Ly: Cum anume mă privește?
Nick: Așa cum o priveam eu pe Maria și încă o mai privesc... Crede-mă, știu ce spun!
Ly: Știi ce spui, dar nu prea știi să dansezi!
Nick: Te-am călcat? Îmi pare rău, surioară.
Ly: Nu face nimic. Încearcă totuși să fii puțin mai atent.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Încă nu m-ai lămurit. Deci, ce-ai făcut după ce ai plecat de la mine? Unde ai fost și ce s-a întâmplat atât de grav, încât te-a tulburat atât de rău?
Nick: Păi, mai întâi am trecut pe acasă, să văd dacă Maria era acolo, dar ea nu ajunsese încă, așa că m-am îndreptat spre nava lor, "Pacifis", presupunând că o voi găsi acolo, cu păianjenul acela mititel, Ema.
To Kuny: Și nu era acolo?
Nick: Ba da, era... Încă era acolo. Dar nu cu păianjenul, nu cu Ema. Ci cu el, în brațele lui... Așa i-am găsit când am intrat în navă, îmbrățișați.
To Kuny: Îmbrățișați?! Pe cine, dragul meu?
Nick: Păi... Pe ea și... pe el!
To Kuny: Ea?! Probabil te referi la încântătoarea ta soțioară. Și el?! Probabil Lucian, tânărul lor comandant.
Nick: Exact, ei... Ei doi... Nu mi-aș fi închipuit niciodată așa ceva!
To Kuny: Deci, asta e problema ta... Și tu ce-ai făcut?
Nick: Nimic, ce era să fac?! La început nu-mi venea să cred că ar fi adevărat, speram să mă înșel. Câteva clipe n-am putut schița nici un gest, de parcă amuțisem. Rămăsesem blocat. Când m-au văzut, au tresărit amândoi și s-au îndepărtat brusc unul de altul. El a încercat să-mi explice ceva, de parcă ar fi avut ce, cum că n-ar fi ceea ce părea, dar nu l-am ascultat. N-aș fi putut suporta să-i aud motivațiile. Eram prea supărat, nervos. Am ieșit cât am putut de repede și... Cam asta ar fi tot. Am ajuns aici, la tine, deși nu-mi dau seama cum sau de ce. Eu nu intenționam să vin din nou aici.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Aveai dreptate în privința lui. E un tip minunat! N-ar fi trebuit să-mi închipui că ar fi intenționat vreodată să te îndepărteze de mine.
Maria: Așa e, n-ar fi trebuit. Însă mă bucur că în cele din urmă ai înțeles acest lucru. Deci, sper că de acum încolo nu vor mai exista astfel de neînțelegeri între noi.
Nick: Absolut nici una, iubito! Promit. Știi de unde veneam când am apărut la voi în navă?
Maria: N-am idee.
Nick: De la tatăl meu. Acolo m-am dus, după ce am plecat de la bordul "Vulturului".
Maria: Deci, i-ai făcut două vizite într-un interval foarte scurt.
Nick: Așa e, însă a doua oară am ajuns acolo fără să fi avut intenția să-l fi vizitat. A fost foarte surprins să mă vadă din nou, însă eu am fost și mai surprins decât el, să mă trezesc acolo. Nu-mi dădeam seama cum de-am ajuns din nou în cabinetul său, atât de curând. În fine, nu despre asta vorbeam...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Hmm... Și crezi că e bine să continui cu aceste lecții, cu Sid?
Lia: Evident. De ce nu?
Lucian: Și ce-ai să faci dacă el se va îndrăgosti de tine?
Lia: Cine?! Sid?!
Lucian: Da, el. De ce te miri?! Crezi că n-ar fi posibil?
Lia: Nu știu. Însă nu cred că el ar comite o asemenea imprudență.
Lucian: Să presupunem că totuși o va face. Cum te vei descurca în această situație?
Lia: Nu știu. Chiar nu m-am gândit la această posibilitate.
Lucian: Dar ea există! Așa că gândește-te mai bine, înainte ca acest lucru să se întâmple. Nu va aduce nimic bun, pentru că el n-are nici o șansă cu tine!
Lia: De unde știi tu că nu are?! De ce ești atât de convins?
Lucian: E simplu: El e de aici, iar tu ești de pe Terra. Nu cred că tu vei dori să rămâi aici, iar el nu te va putea însoți pe Terra, în nici un caz, niciodată!
Lia: De ce nu?! Nick ne va însoți!
Lucian: Nick e diferit. Cu el e cu totul altceva.
Lia: Nu s-ar zice. Amândoi sunt de aici.
Lucian: Te rog... Doar nu vrei să mă convingi că ar fi așa. Și sper că nu crezi cu adevărat acest lucru. Dar i-am promis domnului Kuny că n-am să insist asupra acestui subiect delicat, legat de originea membrilor familiei sale.
Lia: I-ai promis?!
Lucian: Da, pentru că dânsul m-a rugat insistent și nu vreau să-l supăr. E un om deosebit. Totuși, asta nu înseamnă că aș crede altceva. În fine! Nu mai vorbesc despre asta, doar așa am promis... Era însă vorba despre Sid. Și ar fi mai indicat să renunți la aceste lecții, ca să eviți eventualele probleme, ce s-ar putea ivi.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Dar nu asta contează acum. Aveți sau nu dinozauri, aici, pe planeta voastră, pe suprafața ei, în această pădure, ori în altă parte?
Nick: Nu cred să avem așa ceva aici. După descrierea pe care le-ai făcut-o... Nu avem asemenea creaturi bizare pe planeta noastră.
Maria: Nu?! De ce?
Nick: Ce rost ar avea asemenea animale imense pe suprafața planetei?
Maria: Păi... și planeta voastră este imensă. Parcă ai spus că este cam cât Jupiter.
Nick: Nu. Ceva mai mare decât Jupiter al vostru. În plus, spre deosebire de Jupiter, care este o planetă gazoasă, aceasta are întreaga suprafață solidă.
Maria: Cu atât mai mult. Dacă e mai mare decât Jupiter și în plus, mai e și solidă, dinozaurii ar avea destul loc aici. Ba chiar destul de mulți. Creaturi imense pe o planetă imensă...
Nick: Nu înțeleg. Crezi că dacă planeta noastră este atât de mare, e obligatoriu să existe creaturi gigantice care să o populeze, doar pentru că ar avea destul loc?
Maria: Nu asta doream să spun... Dar ar fi fost interesant să-i văd, să-i studiez... Dinozaurii vii... Ar fi fost de-a dreptul fantastic! Nu știe nimeni aproape nimic despre ei, totul se bazează pe simple presupuneri sau deducții logice, tot ce se știe sunt de fapt simple speculații, ar fi fost interesant să aflu câte ceva sigur despre ei.
Nick: Nu cred că dacă ar fi existat dinozauri aici, ar fi semănat cu cei de pe Terra, cel puțin sub aspect comportamental, deci nu cred că ar fi fost interesant de studiat, n-ai fi avut ce să afli despre ei.
Maria: Ai dreptate. N-aș putea să-mi închipui cum ar arăta niște dinozauri fioroși, dar inofensivi, căci probabil așa ar fi fost dacă ar fi existat aici.
Nick: Așa-i.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Nu înțeleg ce-i cu interesul acesta deosebit pentru acei dinozauri, niște reptile gigantice? De ce te interesează atât de mult?
Maria: Ah... Face parte din una dintre pasiunile și specializările mele; pe Terra studiam paleontologia și-mi plăcea foarte mult.
Nick: Pale... Plateo... Paleo... Cum?!
Maria: Paleontologia.
Nick: Paleontologia... Ce mai e și asta?
Maria: O ramură a biologiei, care se ocupă cu studierea vieții acestor foste animale, a reconstituirii comportamentului și aspectului lor, pe baza cercetărilor efectuate pe scheletele de dinozauri și a altor resturi fosilizate, dezgropate din anumite locuri ale Terrei, de către specialiști paleontologi.
Nick: Și tu ai participat la dezgroparea scheletelor de dinozauri, la reconstituirea lor, ori la studierea resturilor fosile ale acestor creaturi?
Maria: Nu, n-am avut încă ocazia, dar n-aș fi dat înapoi; mă pasionează foarte mult... Chiar primisem propunerea de a participa la o asemenea expediție paleontologică și aveam de gând s-o accept, dar în același timp a intervenit misiunea asta spațială, care mi s-a părut totuși mai interesantă decât dezgroparea și studierea scheletelor de dinozauri. Și dintre cele două propuneri am ales...
Nick: Aha, pricep... Mă bucur că ai ales această misiune spațială, altfel n-am mai fi avut ocazia să ne întâlnim și să ne cunoaștem.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Deci, ce doreai să-mi spui?
Lucian: Despre păianjenul acela, Ema... Știi, de fapt, blonda nu e singura care se interesează atât de mult în ultima vreme de femela aceasta, cu multe piciorușe subțirele. Chiar și eu îi acord mai multă atenție decât ar fi necesar, deși nu stau acolo, s-o păzesc, ca blonda noastră. Însă ieri, spre exemplu, am vorbit despre ea cu mai multe persoane: cu tatăl tău...
Nick: Cu tata?! Tu?!
Lucian: Da, cu dânsul. E vreo problemă?
Nick: Nici una; mă miram, doar... De fapt, nu știu de ce, dar am impresia certă că-ți petreci mult timp și în compania tatălui meu, de o vreme.
Lucian: Așa-i, însă doar cu permisiunea dânsului. Nick, am să-ți spun că tatăl tău mi-a acordat cu câtva timp în urmă, prietenia dumnealui.
Nick: Poftim?!
Lucian: Sper să nu te deranjeze acest lucru; eu nu i-am cerut nimic de acest gen. Pur și simplu, dânsul s-a oferit. Și pe mine m-a surprins, în mod plăcut, desigur, mai ales că dânsul m-a asigurat de sprijinul său necondiționat, în orice problemă aș avea. Mi-a spus că-l pot deranja oricând, indiferent de oră.
Nick: Hmm; ciudat... Nu știam chestia asta. Tata nu mi-a spus nimic în acest sens. Dar, serios, nu mă deranjează.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Eu... Rămân doar comandantul... Sau condamnatul misiunii, mai bine zis. Atâta tot! Nimic mai mult.
Maria: Nu-i așa, Luci... Ești tot tu, așa cum te știam. Așteaptă doar să ajungem înapoi, pe Terra, să vezi cum te vor înconjura iarăși o mulțime de tinere frumoase. Ai de unde alege. Deci, nu vei rămâne niciodată singur; nu s-ar putea. Nu tu!
Lucian: Te rog, blondo! Nu-mi aminti de ele! Nu-i momentul potrivit. Nu mă interesează, nici una! Alesesem deja...
Maria: Da, știu, tu o alesesei pe Lia, încă de atunci, de mult timp...
Lucian: Am ales greșit, se pare... Însă doar ea mă interesează. Nici o alta. Asta e... Mai și pierzi în viață, nu poate fi totul așa cum ți-ai dori... Ar fi prea frumos. Doar nu trăim în basme... Ce credeam?! Cât de naiv puteam oare fi? Tocmai eu?! Hmm... Aici e vorba de realitate, nu de povești.
Maria: Totul, Luci?
Lucian: Păi, da... Restul dorințelor mi s-au împlinit, aproape toate. Cea mai importantă însă, tocmai s-a îndepărtat teribil... Ascultă, mă simt mult mai bine acum, așa că te poți întoarce liniștită, să mănânci. Eu te-am întrerupt de la masă și nu aveam nici un drept să fac asta.
Maria: Nu-mi mai e deloc foame.
Lucian: Atunci, te poți întoarce la Nick, probabil te așteaptă nerăbdător și nu vreau să ai din nou probleme cu el, mai ales nu din cauza mea! Nu din nou. Pricepi?
Maria: Nick?! Lasă-l în pace pe Nick! N-am nici un fel de probleme cu el. Cu excepția uniformei ăleia, pe care o poartă într-una. Ar lua-o și ca pijama, dacă s-ar putea...
Lucian: Hmm...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Nu e deloc o decizie instantanee; ne gândisem din timp la asta. Instantaneu a fost poate doar anunțul.
Lucian: Da?! Și de ce nu ne-ați avertizat mai din timp totuși?
Nick: Pentru că ne-am gândit că poate veți protesta.
Lucian: De protestat, am fi putut protesta și acum, însă vezi bine că nici unul dintre noi n-a avut nimic împotrivă; am acceptat în cele din urmă, chiar dacă nu ne convine.
Nick: Dar, Lucian, ceilalți n-au zis nimic, decât tu.
Lucian: Întreabă-i, să vezi ce au de zis!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Deci, Nick, ești matinal...
Nick: Sincer să fiu, n-aș fi dorit să vin la ora asta, însă blonda mea a insistat atât de mult să o însoțesc, încât n-am putut-o refuza.
Lucian: Pricep. Dacă a insistat, bineînțeles că n-o puteai refuza.
Nick: Oricum, ieri a venit singură în navă, n-am fost cu ea. Dar spunea că pe aici e cam pustiu. Tu nu ești, decât femela-păianjen și roboții; din cauza asta a insitat să vin cu ea azi. E atât de fascinată de păianjenul ăsta, Ema, încât ar petrece tot timpul numai cu ea, aici, la bordul navei voastre.
Lucian: Și te deranjează? Ți se pare cumva că-i acordă mai multă atenție ei decât ție? Te înșeli! N-ai putea fi gelos pe un păianjen mititel; ar fi absurd. În plus, e o femelă!
Nick: Ah, nu, nu-i asta. Doar că... Nu, de fapt, nu-i nimic! Nu mă deranjează. Într-adevăr, ar fi absurd! Pricep că-i una dintre marile ei pasiuni, munca ei, deci, nu sunt gelos; n-aș avea motive.
Lucian: Ai putea opri puțin filmul ăla, să vorbim liniștiți? Dă-i o pauză! Îl repornești după aia!
Nick: Bine, îl opresc puțin. Și așa nu-mi place când nu mă pot concentra în totalitate asupra lui, să-l și înțeleg totuși, dacă tot îl privesc.
Lucian: Vrei să spui că eu îți distrag atenția de la film?
Nick: Eh, da, dar nu contează... Îl văd eu, mai târziu. Să stau de vorbă cu tine e mult mai interesant, normal.
Lucian: Așa sper și eu.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Off, Sonya... Nu-i vina ta, nu ție trebuie să-ți pară rău. Tot eu am greșit și față de tine. Am fost un neghiob, un prost, un idiot! Cât de tâmpit pot fi uneori... Nu-mi vine să cred! Cum am putut oare? Nu-mi dau seama... Nu trebuia să te las să-ți faci speranțe în ceea ce mă privește. Ți-am spus încă de atunci să nu-ți faci iluzii în privința mea; repet, n-am vrut și nici nu vreau să suferi din cauza mea. Tot ceea ce doream era să te înveselesc puțin, să-ți îndepărtez gândul de la colega mea, Maria și de la proaspătul ei soț, Nick, dar se pare că am greșit, din nou. Atât de mult... Scuză-mă, te rog, dacă poți. Cred că nu trebuia să ne fi întâlnit vreodată...
Sonya: Nu din cauza asta m-am îndrăgostit de tine, nu atunci când ne-am întâlnit, nu pentru că m-ai îmbrățișat și m-ai sărutat, ci de cum te-am văzut prima oară; mi-ai atras imediat atenția asupra ta, deci nu te considera chiar atât de vinovat. De atunci m-am tot gândit la tine, deși parcă știam că n-ar trebui, nu doream să-mi fac iluzii în ceea ce te privește, dar s-a întâmplat, fără voia mea. De aceea vreau să știu acum dacă ești îndrăgostit sau nu, de altcineva; adică, mai exact, de ea? Sau dacă ești cumva liber; liber pentru mine?
Lucian: Off, Sonya... Ce-aș putea să-ți zic? De moment ce lucrurile au luat o asemenea întorsătură și au devenit atât de serioase, cred că n-am încotro, trebuie să recunosc adevărul, deși știu că e dureros. Sonya, eu... Tu... Îmi placi, foarte mult, vreau să-mi fii și să-mi rămâi în continuare prietenă, dar... Îmi pare rău, nu te iubesc, adică nu sunt îndrăgostit de tine. N-aș fi vrut să spun asta, dar e adevărul și nu-l pot evita. Aș vrea însă să nu suferi, nu din cauza mea. Repet, îmi pare rău...
Sonya: Nu-i nimic. Apreciez sinceritatea ta.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Ascultă... Luci te iubește, Lia!
Lia: Nu, zău?! Ce nostim!
Maria: Vorbesc serios! Te iubește. Nespus de mult...
Lia: De unde știi? Ți-a spus el?
Maria: Nu... Dar nici nu era nevoie să-mi spună. Mi-am dat singură seama. Până una alta, chiar și Nick a înțeles acest lucru.
Lia: Îmi pare rău, dar nu pot să te cred. Ții prea mult la el, din cauza asta spui asemenea tâmpenii.
Maria: Nu-i adevărat! Nu sunt tâmpenii. Iar ca să te conving, am să-ți spun că am observat de foarte mult timp faptul că el te iubește, nu acum, de curând; încă de când eram pe Terra și nici măcar nu plecasem în misiune. De altfel, acesta a fost unicul motiv pentru care n-am încercat în tot acest timp să-l cuceresc de partea mea, din cauza ta, am renunțat la el, în favoarea ta; demonstrează-mi că n-am greșit atunci, procedând astfel!
Lia: Poftim?!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!