Iarna

În stoluri, corbii se rotesc
Şi fulgi uşori
Se cern din nori
Eu ziua-ntreagă mi-o-mpletesc
Din fire de fiori.

Se-nvăluieşte-n alb pământul
Ca-ntr-o mantie
Larg-argintie,
Izbit din cracă-n cracă, vântul
Se zbate cu furie.

Cu mâini nervoase răscoleşte
În val zăpada,
Şi trist, ograda
Sub sarcina de puf tânjeşte.
A-mbătrânit de tot livada!

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada este o poezie. O poezie ce cade din nori sub formă de fulgi albi si uşori. Această poezie vine de pe buzele cerului, din mâna lui Dumnezeu. Numele ei este de o candoare uluitoare: zăpadă.

citat din Maxence Fermine
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea ninsorii

Albă linişte aduce
Iarna în a ei ninsoare,
Vântul bate la răscruce
Troienind a mea cărare.

Nori cuminţi din site cern,
Fulgi plutesc în armonie,
Domoliţi, încet se-aştern,
Cad în dulce agonie.

Ninge... Ninge în tăcere...
Trec ninsorile în tihnă,
Ochiu-i plin de mângâiere,
Gândul şi-a găsit odihnă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

RĂVĂŞIT NISIP PE PLAJĂ, STOLURI PESCĂRUŞII SE ROTESC
Răvăşit nisip pe plajă, pescăruşi în stoluri se rotesc
Şi-n zbor planat ei stau de strajă lacului cel pitoresc,
Imensitatea verde-albastră e a cerului oglindă
În care noaptea infinite constelaţii strălucesc.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă-n altare...

Mi-e sete de tine şi ţipă cuvântul
Cerşind un anume-anotimp de-nflorit;
Ascultă, iubite cum arde pământul,
Când pasul meu calcă în toamne grăbit!

Te-aştept între atrii, pulsând clorofilă
Din mugurii sudului prins între nori;
Se teme zăpada, ce-aşteaptă umilă
S-o strângi în buchete de noi şi fiori.

Îmi suflă-n fiorduri golfstromul şi tace,
Când scuturi o coamă din vântul pribeag;
Citeşte-mi în sânge cum strig '' vino-ncoace''
Şi cum înfloresc de dorinţă şi drag!

Mi-e sete, ţi-e foame şi vreau, precum orbii
Prin mine s-alergi la-ntomnatul festin;
Mai dau roată vulturi şi flutură corbii
Deasupra-mi, fărâme de ochi şi destin.

Sub pleoape mai cântă o urmă de sare
Pe lespedea rugii... şi plouă-n altare...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bodyguard absolut

Să nu mai zbor din cracă-n cracă
Din Năvodari la Vama Veche
Stă bodyguard femeia nepereche,
Intransigenta mamă soacră?!

epigramă de Constantin Ardeleanu din Tic erotic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad fulgi ca într-un vis...

Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluţe albe
se aştern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece şi uşoară
priveşte spre mine din neant
ridicând braţele spre cer
poartă parfumul dimineţii
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicateţea sa magică
şi îmbrăţişarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopţii
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
cu ochii pătrunzători şi luminoşi
de o frumuseţe neobişnuită
ecoul răsună ca un clopot al iubirii
pe cărare zăpada se aşterne
ca un covor alb şi nou.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugari

Prin ploi, tăcuţi
Veniţi desculţi
Să fiţi de-ai noştrii
Fugiţi de monştrii
Ce v-au lăsat
Fără de sat
Fără de viaţă
Pierduţi prin ceaţă
Cu arme-n mâini
Cu mii de câini
V-ajung din urmă
Pământul scurmă
Înfruntă munţi
Trec peste punţi
De vechi corăbii
Negre ca corbii
Ce zboară-n stoluri
Prin triştii nouri
Să bată vântul
S-alunge gândul
Gândul cel rău
Ce cade-n hău
Să piară vraja
Să rupeţi mreaja
Ce v-a ţinut
Timpul tribut
Pentru-ntuneric
Moment luciferic
Descris şi-n cărţi
Însemnat pe hărţi
Arse în foc
S-aducă noroc
Celor ce-o să scape,
În această noapte.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza de soare

sunt trubadurul lumii
în mâini o chitară, în suflet o rană
mă apropii de tine
dispare şi timpul rămas
mă nărui în gânduri
pe piscuri, în ceaţă
se aprinde privirea
o clipă, pe raze de soare
cuvântul a tăcut
în cer pulsează un foc necunoscut
pe umeri mantie de flori
culese de pe câmpuri, în zori
în ochii tăi adânci se scurgeau zările senine
un dans înalt în ceruri
tu şi eu
doi fulgi uşori şi visători
un zbor fără spaţiu
dispare şi timpul rătăcit într-o privire
femeie, lacrima iubirii
umbre pe cer în tainic mister
se aprinde iubirea
o clipă
pe o rază de soare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e să se întâmple

Nu sunt poet, cine a spus?
Îmi fac vorbele să sune,
Vântul şi ploaia s-au opus
Scriu umil o rugăciune.

Mă simt şi-acum liber fecior
Şi-mi arde-n trup lumânarea,
Cu puşca vieţii la picior
Tai pământul, vântur marea.

Nu mă las pierdut din fire
Fac din cinste o virtute,
Pun în crezul meu iubire
Pe drumuri nestrăbătute.

Totul e să se întâmple
Doar ce-i scris în legi şi astre
Când se adună pe la tâmple
Fire albe ori albastre.

Şi nimicul o să zboare
Spre pustiul din legendă
Cu nisipuri mişcătoare
Unde moartea stă la pândă.

Lumea-n sine se tot zbate
Mult mai repede-n ştiinţă,
Liniile sunt curbate
Şi spiral se urcă-n fiinţă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă iar...

În ghearele ploii vara se zbate,
Se vaită în zbucium de plânset din nori,
Pline-s de apă cărările toate,
În strigăt de păsări trec recii fiori.

Stropii grăbiţi urma pământului şterg
Şi fierb în clocot, vuiesc în şiroaie,
Spre tine, iubito, aş vrea să alerg
Să ne-încălzim sub aripa de ploaie.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de iarnă

Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal;
Plină-i zăpada de sânge animal --
Si ninge mereu pe un trist patinor...

E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimbă prin sânge... şi sug;
Dar ceasu-i târziu... în zări corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.

Ninge mereu în zarea-nnoptată...
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licărind.
-- Iubito, sunt eu la uşa îngheţată...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primăverii timide

Stă soarele întemniţat de după nori,
Primăvara e tăcută şi timidă,
Răzbate greu, adună calzii ei fiori,
Din nou îmbracă frumoasa ei hlamidă.

Vântul turbat ciopleşte-n plopii plângători,
Mişcă-n ultim zvâcnet iarna rea, perfidă,
Stă soarele întemniţat de după nori,
Primăvara e tăcută şi timidă.

Întârziaţi de frig, boboci nerăbdători
Se-ntrec în zâmbet petale să-şi deschidă,
O albinuţă prin preajmă se perindă,
Teamă n-are de bruma ce-a muşcat în zori,

Stă soarele întemniţat de după nori...

rondel de Nicolae Matei din Rondeluri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada din nori
Azi pământul aşteaptă
Lacrimi de sete.

haiku de Mihai Ristea Corneanu (aprilie 2020)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul furtunii

Prin vişini vuieşte vântul,
E turbat, suflă întruna,
S-a întunecat pământul,
Se dezlănţuie furtuna.

Rupe pomilor veşmântul,
Tună, fulgeră nebuna,
Prin vişini vuieşte vântul,
Se dezlănţuie furtuna.

Nori de grindină se-adună,
Tristeţea-mi umbreşte gândul,
Răpăie ţigla, răsună,
Cade un copac, rupându-l,
Prin vişini vuieşte vântul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frig

Sunt lângă un gard rupt,
Şi vântul bate cu frunze ude -
Sunt mai urât, sunt supt,
Frigul începe sticla s-o asude.

Pe strada aplecată la vale
E-o toamnă ca o poezie veche -
Vântul împinge fusta femeilor în cale,
Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.

Toamna rupe afişe şi flori,
E mai trist departe-n prăpăstii -
Să faceţi foc pe zi de mai multe ori;
O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii...
Fulgi de zăpadă rătăcitori...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tresare

şi priveşte spre copaci
se aude un foşnet se aude
un pârâit
are un auz extra
ordinar
pârâie altă cracă
şi-a scos cuţitul şi pistolul
un grup de fantome albe
pe schiuri
ochii iscoditori se rotesc
de sub capi
şoanele albe
caută ina
micul soldat strânge pumnalul
schiurile foşnesc pe zăpada în
tărită - ochii le lucesc
ca la vârcolaci - demonii albi
s-ar îngropa în zăpadă
de frică de frig de oboseală
trec pe lângă el
-ce fericire! ce şansă! o
raritate (!?) -

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul şi Pământul

Ascultând cum bate vântul,
Stă românul trist şi gol
Şi se-nvârte după pol...
Tot la fel ca şi Pământul.

epigramă de Lucian Mănăilescu din Pledoarie pentru epigramă
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantomele tristeţii

Cad fulgi târzii din iarna îngheţată
Şi picături de ploaie se-amestecă perfid
Vestind o primăvară timidă şi-ncercată
De zile încărcate cu nori pe cer şi frig.

Departe orizontul fantome îşi descarcă
Pe umeri îmi aşterne o mantie în gri
Şi ochilor în ceaţă tristeţea le aşează
Spunând cu reci cuvinte că tu nu vei veni.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase a iarnă rece

Afară miroase a iarnă rece.
Plecat-au cocorii demult către zări,
Se simte zăpada prin aer cum trece,
Covor de petale se-aşterne-n cărări.

Afară miroase a rece şi fum
Şi păsări prin ramuri se strâng zgribulite.
Aleargă un câine grăbit peste drum,
Frunze se cern, de frig pălite.

Miroase a iarnă iarăşi afară
Şi ramul golaş a încremenit.
Miroase a zăpada ce va să cadă
Din cerul alb, de nori podidit.

poezie de Liliana Badea-Cârstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de mâini

Iubesc tăcerea din sufletul meu
Şi gândul din vis ce-mi vorbeşte
Atingerea mâinilor iubire-i mereu
Gesturi tandre simţiri răscoleşte

Palma de mi-o atingi cu gest uşor
Eu sunt cuprinsă de furnici şi fiori
Geana pe palmă ţi-a cazut din zbor
Lacrimi de fericire ai până în zori

Joc de mâini ce-mi vorbesc de dor
De depărtarea ce o avem uneori
Căldură primesc din al inimii izvor
Sufletul este pereche, ochi zâmbitori

Tu mâna mi-ai dat, în lume am plecat
De mână mergem amândoi pe drum
Ne am legat de mână cu un diamant
Unită prin mâini femeia este de bărbat

Atingeri fine plutesc în sufletul nostru!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!