
Nepăsarea de sine
Doamne, cocoșul a cântat
Iar eu nici nu m-am lepădat
Nu știu de ce s-o fi grăbit
Că n-am greșit cât am iubit.
Poate că mi-a cântat de bine
Pe când mă lepădam de mine
Dar eu nu mi-am cerut iertare
După-ntreita nepăsare.
Crezându-mă nevinovat
De cine m-oi fi lepădat?
Uitând al resemnării glas
De cine singur am rămas?
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Mă scutur
Doamne, îndrăznesc să scriu despre Tine,
Ce bine că exiști!
Că n-aș avea cui să-i mai cer iertare
Sau iubire
Că n-aș avea de cine să mă tem
Și nici pe cine să iubesc
În Universul ăsta gol-troacă
Și, pe desupra, infinit.
Îmi ești ca dragostea dintâi
Te părăsesc dar n-am cum să te uit
Rămâi
Îți sunt ca dragostea din urmă
Bătrân și totuși înflorit.
La revedere, Doamne, sunt grăbit!
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare
Nu ți-aș scrie poate nici acum acest rând,
dar cocoși au cântat de trei ori în noapte -
și-a trebuit să strig:
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat?
Sunt mai bătrân decât tine, mamă,
ci tot așa cum mă știi:
adus puțin de umeri
și aplecat peste întrebările lumii.
Nu știu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri
și să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevărat și care-i mai frumos?
Mâna mi se oprește: e prea puțin.
Glasul se stinge: e prea puțin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis?
Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu știu
Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.
Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.
Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.
Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.
Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.
Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.
Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cald și bine
Doamne, când îmi este frig
Și n-am la cine să strig
Și la ce să mă-ncălzesc,
Și de tine mă-ndoiesc.
Doamne, când îmi este bine
Și te simt lipit de mine
Și ne-ncălzim amândoi,
Și tu de mine te-ndoi.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu
Nu știu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu știu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu știu, Doamne, dacă ești cu mine,
Nici nu știu de știu să Te ascult.
Știu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aștept când licărește luna
Și să strig când bântuie cel rău.
Nu știu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu știu să plâng dacă mai pot
Ți-am cerut doar milă și iertare
Și-am venit cu sufletul cu tot...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
De Paște
Mâinile mele
au mângâiat cerul
și L-au Binecuvântat pe Dumnezeu!
În razele soarelui
am văzut Rănile Tale
înroșite de sânge
și am cerut iertare!
A cântat cocoșul
iar Privirea Ta
mi-a dezvelit inimile:
Am fost
Petru
și Toma,
și Iuda!...
-
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (4 aprilie 2014)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am spre cine
Tu vei veni sau vei pleca
Eu n-am la cine să mă duc,
Vei coborî sau vei urca
Eu n-am spre cine să mai urc.
El se va trece sau va sta
Eu n-am spre cine să mă trec,
Va blestema sau va ierta
Eu n-am pe cine să petrec.
Tu, el, această lume poate
Schimba-se-va pe rând în toate,
Puțin, puțin mai mult sau toată
Eu nicăieri și niciodată.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigarea catalogului similar
Deși m-am lepădat de tine,
Te mai primesc, visându-ne,
Fără să știu de unde vine
Prezența-ți, vindecându-ne.
Pe mine în realitate,
Pe tine doar în visul meu;
Căci mă tratezi cum nu se poate
Mai similar cu Dumnezeu.
Adică mi-ești, cumva, ca El:
Un vis lipsit de consistență,
Pe care-l fac prezent la fel
Ca și pe tine: în absență.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (9 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie
Cocoșul de piatră a cântat în amurg
imnul chemărilor fără glas.
Am pășit în trecut
printre trandafiri tomnatici
să caut sâmburii viitorului.
Cocoșul de piatră a cântat în amurg
Pe fața ta, înapoi
am zărit jarul ultimului sărut.
Am îngenuncheat să-l aprind
dar buzele mi s-au umplut de cenușă.
Glasul cocoșului răzbătea prin amurg.
Era însă ecoul lui din nesfârșit.
Cocoșul murise din zori.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!
Acuma cântecul s-a sfârșit
Acuma cântecul s-a sfârșit.
Nu știu de-i bine ori rău.
Din frunze-am cântat.
Dumnezeu, lânga mine stând, mi-a șoptit.
De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Și câteodată-avea glas de om.
"Sărbătorește, mi-a spus el, aceste
câmpii dezmierdate și creste..."
Și ca o pasăre neînvățată
m-am apucat sa cânt. Eram mirată
și bucuroasă, și nici n-am simțit
cum trece anotimpul fericit!
Zburați, cântece, zburați departe,
scuturați-mă de pământ și moarte,
și preamăriți natura-n care încă
e liniște și-nțelepciune-adâncă.
poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moină
A nins azi-noapte peste sat
Cu flori de cactus înghețate
Și prefăcute-n alb curat
Bandaj peste singurătate.
Cocoșul a cântat mai des
A nopții de la sate doină,
Mi-a spus că mâine va fi moină,
Dar eu nu prea l-am înțeles.
Cuvântul e din limba veche,
N-am să-l mai zic de-acum încolo
Decât la tine la ureche,
Decât atunci, decât acolo.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
Am fost altfel decât s-a văzut...
Nu oricine-a vrut să mă cunoască.
Iar de unii, care, să mă știe-au vrut
Eu m-am protejat purtând o mască.
Am iubit pe cine nu m-a vrut
Și am părăsit pe cine m-a iubit
Am greșit cui nu m-ar fi rănit
Și-am iertat pe cine n-a greșit
Am găsit ce nu am căutat
Și am căutat ce e de negăsit
Am crezut în ce n-a existat
Și de adevăr prea des m-am îndoit.
poezie de Irina Binder din Fluturi
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Matriarhat modern
Acasă la moșul
N-a cântat cocoșul,
A lui nu e vina...
A cântat găina...
epigramă de Constantin Enescu (5 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare despre tăcerile lumii și tăcerea din inima ta
Iubite, tăcerile de la marginea lumii acesteia
au făcut coadă la ușa albastră din inima mea
și noaptea durerilor toate s-a adăpostit la mine-n perdea.
(Mai știi când mi-ai spus că visul nostru n-o să se spulbere
niciodată și că numai cu mine ai trăit veșnicia?)
S-a făcut tăcere în gropile nevăzute ale singurătății
Și m-am întrebat ca și Blaga odinioară într-o Scrisoare de-a sa - "Doamne,
Doamne de cine m-am lepădat?"
Mi s-au strivit încheieturile zborului și am plecat
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am să vă spun....
N-am să vă spun pe cine am iubit,
N-am să vă spun câte păcate am făcut,
N-am să vă spun numele si vârsta păcătosului
Pentru care mi-am întristat Mângâietorul in fiecare ceas.
N-am să vă spun ce nume a primit de sus,
N-am să vă spun de crede in Isus Hristos,
N-am să vă spun câte dureri am scris și înălțat
Pentru acest nebun-frumos iubit de Dumnezeu prin mine.
Daa, prin mine!!! Am murit și-am înviat în versuri
O mie de poeme am tot scris plângând,
Am unit de-atâtea ori pământul cu doi ochi albaștri
Ucigându-mi rând pe rând din mine anotimpuri.
În ele era tot-viu Hristos și îngerii înlăcrimați
Martori la fiecare respirație și recele pumnal,
Înfipt de mii de ori în dragostea Lui Dumnezeu
Cu ploi de lacrimi nesfârșite și-amarele oftaturi.
N-am să vă spun pe cine am iubit,
N-am să vă spun de merita a-mea iubire,
Dar recunosc că am ucis din mine bucuria
Vărsată de-al meu Tată cu minunatul Har.
Daa, în mine a turnat răbdare și iubire,
Uitare și iertare pentru toate câte-am scris,
Lungi versuri in care mi-am ucis pacea și timpul
Două daruri de la Dumnezeu ce-mi ține viața.
N-am să vă spun pe cine am iubit,
Dar știu că sunt și alții rămași la fel ca mine,
Blânzi păcătoși ce-și scriu și-acum iubirile pierdute
Cu lacrimi nesfârșite și mâini închinătoare spre Hristos.
N-am să vă spun pe cine am iubit.... nu are importanță!
E-un păcătos la fel ca mine! E tristul ce mă plânge pe ascuns
Cu inima, cu amintirile, cu ochii, dar nepriceput
A se-nchina în versuri spre Cel ce a născut Iubirea.
N-am să vă spun pe cine am iubit, dar am iubit!
Iubesc și nu am vindecare! Iubesc și sunt un trecător
Un trecător bolnav ce a murit și-a înviat în mii de versuri
Un neiubit în ochii pământenilor cu inimile reci.
N-am să vă spun pe cine am iubit!
Dar azi am înțeles că prima mea iubire
A fost mâna dreaptă ce-a slăvit Mângâietorul
Închinându-se cu Unul, din Sfânta Treime.
poezie de Adelina Cojocaru (septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt sigur
Doamne, cât pot să fiu de singur!...
(Îmi începusem poezia)
Dar Dumnezeu, rupând hârtia
Mi-a spus: Ești singur că ești sigur?
Ce să-i răspund lui Dumnezeu
Care-i mai singur decât mine?
(M-am întrebat în gândul meu)
Sunt sigur, Doamne, doar de Tine!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate
Voi birui cu Dumnezeu
Ce n-am putut răzbi cu tine
Și lumea cel mai aprig zmeu
Se va-nchina, murind, la mine.
Și cine va trăi, mă-ntrebi?
Nu știu ce să răspund și tac
Pe cap am foarte multe trebi
Și-am treabă, că sunt om sărac.
Da, sunt sărac și voi mai fi
Până voi înțelege, poate
Că n-am nimic și nu pot ști
Ce numai Domnul știe, poate...
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeata și cântecul
Am tras grăbit cu o săgeată-n sus
Când a căzut, nu știu unde s-a dus;
Căci a zburat cu o viteză mare
Încât s-o urmăresc n-am fost în stare.
Și-am înălțat un cântec peste lume
A coborât, dar nu știu unde anume;
Căci cine poate oare să privească
Și-al cântecului zbor să-l urmărească?
Mult mai târziu, într-un stejar solemn
Eu am găsit săgeata înfiptă-n lemn,
Iar cântecul ce altădată l-am cântat
În inima unui prieten l-am aflat.
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!