Thatcher: Seamănă foarte mult cu mama ei. Ellis era un om distant, rece. Știu că am fost un laș atunci când mi-am abandonat fiica, însă mama ei nu m-a lăsat să mă apropii de ea... iar acum nu știu cum să fac acest lucru.
Dr. George O'Malley: Meredith este un om bun. Zâmbește, nu prea des, dar atunci când o face îi binedispune pe toți. Este amabilă, binevoitoare, iubește oamenii și... își iubește pacienții. Eu cred că va deveni un chirurg foarte bun. Ca medic, întotdeauna a încercat imposibilul și nu s-a lăsat învinsă. Probabil această calitate a moștenit-o de la mama ei, dar... cred că celelalte calități le are de la dumneavoastră.
replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dr. Meredith Grey: Îmi doresc să faci această operație, deoarece medicina progresează în fiecare zi. Într-un an, doi, poate cinci ani, vor descoperi un remediu pentru Alzheimer, iar când acest lucru se va întâmpla, vom putea începe o nouă viață. Vei avea șansa să mă cunoști cu adevărat, și îți vei da seama că sunt un medic bun. Chiar îmi doresc să faci operația. Dar totul depinde de tine mamă, este viața ta.
Ellis: Îmi amintești de fiica mea. (Meredith își dă seama că mama ei nu mai este lucidă și izbucnește în plâns.)
Chief: S-a întâmplat acum o oră. Era conștientă, iar apoi... Îmi pare rău.
Dr. Meredith Grey: Si mie. (Suspină, apoi pleacă.)
replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Ascultă... Luci te iubește, Lia!
Lia: Nu, zău?! Ce nostim!
Maria: Vorbesc serios! Te iubește. Nespus de mult...
Lia: De unde știi? Ți-a spus el?
Maria: Nu... Dar nici nu era nevoie să-mi spună. Mi-am dat singură seama. Până una alta, chiar și Nick a înțeles acest lucru.
Lia: Îmi pare rău, dar nu pot să te cred. Ții prea mult la el, din cauza asta spui asemenea tâmpenii.
Maria: Nu-i adevărat! Nu sunt tâmpenii. Iar ca să te conving, am să-ți spun că am observat de foarte mult timp faptul că el te iubește, nu acum, de curând; încă de când eram pe Terra și nici măcar nu plecasem în misiune. De altfel, acesta a fost unicul motiv pentru care n-am încercat în tot acest timp să-l cuceresc de partea mea, din cauza ta, am renunțat la el, în favoarea ta; demonstrează-mi că n-am greșit atunci, procedând astfel!
Lia: Poftim?!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama lor la toți! (Pamflet la adresa PSD-istului Victor Socaciu, parodie după melodia lui "Mama lor")
De pe vremea lui Cârmaciu,
Înjura așa Socaciu:
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
Da-njura numai de formă
(Ca acoperit cu normă?):
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
Criminalul Iliescu
L-ampușcat pe Ceaușescu;
Ăla hoț, ăsta hoț,
Mama lor la toț'!
Cică-n Revo'-ar fi "luptat",
I-au dat și certificat;
Ăia hoți, ăsta hoț,
Mama lor la toț'!
Cum Socaciu-i ipocrit,
PSD-ist a devenit;
Ăia hoți, ăsta hoț,
Mama lor la toț'!
Un partid de comuniști
Și-nțesat cu securiști.
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
Cum primit-a sinecuri,
S-a lăsat de-njurături;
Ăia hoți, ăsta hoț,
Mama lor la toț'!
Din Socaciu cântărețul,
A fost consul, iubărețul;
Ăia hoți, ăsta hoț,
Mama lor la toț'!
Nu mai este rău de gură,
Și deloc nu mai înjură;
Ăia hoți, ăsta hoț,
Mama lor la toț'!
Pleacă ai lor de la putere?
Alții-ai lor vin iar la miere.
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
Pleacă-ai lor sau vin ai lor,
Noi tot slugi la dumnealor.
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
"Dumnezeu dac-ar veni"
Ăștia iar l-a răstigni.
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
Vai de tine țărișoară,
Tare rău te mai furară!
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
Ieși române la "atac",
Că-altfel ăștia-ți vin de hac!
"Ăia hoți, ăștia hoți,
Mama lor la toți!"
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (24 septembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Lia: Deci, mama ta e foarte tânără. Mi se părea mie, dar nu credeam că-i chiar atât de tânără.
Lucian: Avea 38 de ani când am plecat noi.
Lia: Ca să vezi... Mama mea e cu un an mai mare decât dânsa, ea avea 39 de ani atunci. Iar eu credeam mereu că ea era prea tânără când s-a căsătorit, dar ea împlinise deja 18 ani atunci. Și avea 19 când am venit eu pe lume.
Lucian: Și dânsa era destul de tânără. Gândește-te că blonda avea aproape 19 ani când am părăsit Terra. Iar campionul, 18.
Lia: Așa e, ai dreptate.
Lucian: Și uită-te la mine! Am aproape 28 de ani acum și nu numai că nu am un copil sau o soție, dar nici măcar o iubită sau cel puțin, o prietenă apropiată. Iar ea, mama, când avea 28 de ani, eu aveam deja 11. Eram destul de mărișor și-i făceam o groază de belele. Mari de tot, nu glumă!
Lia: Deci, nu erai prea cumințel.
Lucian: Cumințel, eu?! Glumești, nu?! Nu cunoșteam sensul acestui cuvânt. Însă eu nu mi-am dorit niciodată să mă căsătoresc atât de devreme, ca ea. Și cred că încă nu sunt prea bătrân.
Lia: Păi, sigur nu ești.
Lucian: Acum nu. Nu încă. Însă când vom ajunge înapoi, pe Terra, da! Voi avea cel puțin 34, dacă vom reuși să ajungem la timp. Mi se pare destul de mult.
Lia: Nu-i chiar atât de mult; cel puțin, cu siguranță, nu vei fi deloc bătrân!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș fi fost un copil fricos, ori dacă nu m-ar fi lăsat să umblu singur, n-aș fi avut toate aceste senzații. Nu-mi pot explica cum mă lăsa mama mea să umblu singur, ea care mă păzea iarna să nu stau aproape de geam. Probabil că ea nu știa pe unde mă duc. Credea că-s prin grădină, ori pe drum. Cred că eu ascundeam plimbările mele. O singură dată am fost pedepsit, când am venit acasă plin de colb pe mâini și pe față, căci mă jucasem în colb cu băieții de țărani. Mama mea m-a ocărât atunci foarte tare. (Mai târziu, când eram de vreo 8 ani, la altă moșie, tot pentru petrecerea mea în colb cu băieți de țărani, tatăl meu m-a bătut -- singura dată când am fost bătut.)
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Adela" de Garabet Ibrăileanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Eu sunt băiatul mamei mele. Este foarte limpede. Mama mea a fost catolică, Tempinski, un nume polonez. Din familia lor mulți s-au tras în vale către noi, au intrat în România și și-au făcut un rost, o viață. Și așa... Nu știu cum e corect: mama mea l-a cunoscut pe tata sau tatăl meu a cunoscut-o pe mama. Aș vrea să lămuresc această poveste. A fost o femeie superbă.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu de ce
Nu știu de ce viața, nu ține mai mult,
Nu știu de ce ața, repede s-a rupt.
Nu știu de ce visul, de-a trăi mai mult,
Invocă Paradisul, ce nu l-am văzut.
Nu știu de ce iubirea, prea repede dispare,
de ce omenirea, dușmănie are.
Nu știu de ce iubirea, apare doar în doi,
Nu știu de ce menirea, prea scurtă-i pentru noi.
Nu știu de ce teama, de lumea neștiută,
Atunci când trecem vama, toți oamenii o uită.
Nu știu de ce, dar cred, că pot trăi de două ori.
În destinul meu mai cred, că pot muri de multe ori.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Eu cred că există, în viața lumii, o clipă când toți oamenii se gândesc la mama lor. Fiica la mamă, mama la bunică, bunica la mamă... până se ajunge la o singură mamă, una imensă...
citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de Dana Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Mama era profesoară de lucru manual și atunci cosea lucruri foarte frumoase. Iile nu erau ca acum pe pânză sau pe perdea, erau pe marchizet, pe fir de vierme de mătase, erau de o finețe extraordinară. Ca dovadă că acum, ia mea are 70 de ani aproape, făcută de mama mea, ei bine, nu are niciun fir tăiat. Ce rezistență putea să aibă marchizetul atunci!
citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi ochi, boabe de mărgăritar
Doi ochi, boabe de mărgăritar
îi împodobesc obrazul.
Când îi ofer flori în dar,
mama uită tot necazul.
Pe la tâmple, ghiocei
îi amintesc de primăvară.
S-au amintesc de anii grei
când viața i-a fost amară.
A trecut timp peste mama,
dar tot frumoasă a rămas.
Încă mai poartă marama,
tot mai dă la cântec glas.
Ce caldă este mâna ei!
Ce față blândă are!
Când eu plâng de dorul ei,
mama îmi dă alinare.
Lângă mama îmi este bine.
Ea cu drag mă încălzește.
Îmi face zile senine,
mama mere mă iubește.
Trandafirul ce-înflorește
mamei îl ofer cu drag.
Ea e stea ce strălucește
și-mi dă zborul către larg.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Știu
Știu ce simte mama, când copiii cresc,
Știu ce simte pomul, când mugurii plesnesc.
Știu ce simte mama, când copilul plânge,
Știu ce simte pomul, când coroana-și frânge.
Când copiii cresc, mama, mult se bucură.
Când muguri plesnesc, pomul, roada-și scutură.
Când copilul plânge, mama îl alintă,
Când creanga se frânge, păsări în pom cântă.
poezie de Dumitru Delcă (15 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Fiica: Mamă, îl iubesc pe vecinul nostru.
Mama: Ar putea fi tatăl tău.
Fiica: Nu vârsta contează!
Mama: Cred că nu m-ai înțeles...
replici
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Ceilalți, colegii noștri, știu că gătești?
Lucian: Nu cred. Adică, nu toți.
Lia: Vrei să spui că Alex și Nis au habar de acest lucru?
Lucian: Ei doi, cu siguranță, da. Știau de mult timp.
Lia: Ciudat! N-au spus niciodată nimic despre asta.
Lucian: Poate pentru că nici nu i-a întrebat nimeni nimic în acest sens.
Lia: Așa-i. Îi serveai des pe Terra?
Lucian: Ori de câte ori se ivea ocazia. Însă Nis, de obicei, când venea la mine, în vizită, mânca o grămadă de dulciuri.
Lia: Din partea lui, era de așteptat. Aveai întotdeauna suficiente dulciuri?
Lucian: Suficiente pentru el, nu cred, însă, de obicei aveam întotdeauna, destule; îmi plăcea să fiu pregătit, pentru orice eventualitate. Dar Nis tot mă lăsa fără dulciuri...
Lia: Și atunci îi plăceau tot așa de mult?
Lucian: Mai și întrebi? Evident! Altfel cum?! Cred că el întotdeauna a fost așa, de când se știe și nici nu dă semne că s-ar schimba.
Lia: Ai dreptate. E incorigibil.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mama este cea mai importantă ființă din lume
este mereu lângă tine...
este îngerul care te însoțește în fiecare clipă
ea te-a legănat și ți-a șters lacrimile
te-a atins pe frunte când ai avut febra
te-a învelit seara înainte de culcare
ți-a alungat visele triste
și te-a luat în brațe când ți-a fost teamă...
Mama este locul de unde ai plecat
și locul unde întotdeauna te întorci
este alături de tine orice drum ai alege
Mama și când te ceartă, te sărută și te iubește...
nici timpul, nici distanța, nici chiar moartea
nimic nu te va despărți de ea
te va veghea și proteja
oriunde s-ar afla...
Mama este icoană cea mai sfânta
pe care o porți în suflet în fiecare zi
când ești fericit, ea este fericită
când plângi și ești trist, ea plânge cu tine
când greșești, ea te iartă
când vrei să te confesezi, ea este duhovnicul tău...
Mama este steaua care nu apune niciodată
este lucrul cel mai aproape de perfecțiune
Mama este acea lumânare care arde continuu
fie că e ploaie sau ninsoare
este lumina speranței și a viselor tale...
Există oare o făptură mai minunată decât Mama?
Nu!
Nu există ființă mai frumoasă
și mai bună decât mama
Mama este... unică...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.Unele dintre momentele cele mai productive în istoriile națiunilor au fost atunci când acestea erau foarte stresate - economic, politic, cultural sau social. Este posibil să fii stresat până la un punct în care mai multă creativitate este stimulată decât ar fi cazul altfel. Eu cred că este adevărat că necesitatea este mama invenției.
citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Astrophysics for People in a Hurry Hardcover" de Neil deGrasse Tyson este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Lucian: Și tu? Care a fost idolul tău? Modelul tău?
Lia: Eu?! Nu știu. Nu m-am gândit. Mama mea, cred...
Lucian: Crezi doar?!
Lia: Ți-am spus, nu știu sigur, nu m-am gândit la asta.
Lucian: Păi, mama ta e psiholog?
Lia: Nu. De ce? Ar trebui să fie?
Lucian: Nu. Însă mă gândeam... Tu de ce-ai ales psihologia?
Lia: Eu?! Nu, inițial nu asta a fost alegerea mea, ci fizica; asta mă atrăgea... Dar n-am renunțat nici la fizică. Spre psihologie însă m-am orientat mai târziu, pe la vreo 16 ani.
Lucian: De ce atât de târziu?
Lia: Păi, pentru că, din anumite motive, atunci mi-am dat seama că-mi place ideea de a-i ajuta pe alții să-și rezolve problemele psihice; dacă Stela vindecă boli ale trupului, eu pot afirma că vindec, într-un fel, boli ale sufletului.
Lucian: Frumos spus...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată eram la oră și a trebuit să mă interpretez pe mine atunci când sunt singur la mine în cameră. Și cum nu avusesem niciodată camera mea, a trebuit să improvizez. Mama mi-a spus că actoria este pentru oamenii bogați și că ar trebui să-mi caut de lucru. M-am lăsat de liceu după doi ani, dar n-am uitat ce mi-a spus profesoara, că am jucat natural. Nu știu care este diferența dintre a fi natural și a fi real.
citat din Al Pacino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonya: Bănuiesc că au fost multe cele ce s-au îndrăgostit de tine.
Lucian: Dacă au fost sau nu... Nu știu; poate... Printre ele s-a numărat și blondina noastră micuță, Maria. Ceea ce știu însă foarte sigur, e că eu nu m-am îndrăgostit de nici una, decât de ea, de la început, de cum am văzut-o, iar asta s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă. Dacă n-ar fi fost ea, poate că ai fi fost tu; ai fi avut șanse, ești drăguță... Tu, Maria sau alta. Dar așa...
Sonya: Așa nu poate fi decât ea.
Lucian: Întocmai. Ea-mi domină gândurile, iar eu nu pot schimba nimic în acest sens. Am încercat de multe ori, dar... La naiba! Nu știu de ce, însă... Mi-e imposibil!
Sonya: Ba da, poți schimba ceva.
Lucian: Nu înțeleg...
Sonya: Dacă tot o iubești atât de mult, atunci de ce suferi din cauza ei, când totul ar putea fi atât de simplu? Mai ales că și ea te iubește pe tine, asta e clar.
Lucian: Nu știu; eu nu sunt atât de sigur.
Sonya: Ar trebui să fii. Pentru că te iubește. Scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei, se gândește mereu la tine, atât de mult, încât vorbește și noaptea cu tine, în somn. De ce crezi că ar proceda astfel? Simplu: Pentru că te iubește, e singura explicație.
Lucian: Posibil... N-aș putea să te contrazic, dar nici să te aprob. Nu sunt sigur că ai dreptate.
Sonya: De ce nu încerci să te convingi singur?
Lucian: Ce vrei să spui?
Sonya: Încearcă să afli adevărul, să fii sigur, să știi dacă te iubește sau nu.
Lucian: Cum să fac asta?
Sonya: Încearcă să-i găsești jurnalul, să vezi dacă scrie sau nu des-pre tine în paginile lui, iar dacă scrie, să afli ce anume scrie despre tine. Presupun însă că ar trebui să-l cauți în timp ce ea nu este în cameră; îl ține întotdeauna bine ascuns, uneori, din când în când, schimbând locul respectiv, în care-l pune. Nici Ly, colega ei de cameră, nu știe de existența jurnalului; când scrie, are grijă ca Ly să nu fie acolo, să fie doar ea, singură.
Lucian: Îmi sugerezi cumva s-o spionez? Asta mă sfătuiești?
Sonya: Da. De ce nu? Pare a fi singura soluție pentru a afla ceea ce te frământă atât de mult, pentru a te liniști, însă pentru asta e nevoie să te întorci printre colegii tăi, să fii iarăși împreună cu ei; ați stat destul separat, nu crezi?
Lucian: Poate...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama, steaua copilăriei mele
Orice copil are o stea
Frumoasă, caldă, iubitoare.
Însă eu știu că steaua mea
Este cea mai strălucitoare.
Cu zâmbet cald, cu ochi senini,
Ea îmi îndrumă pașii-n viață.
Știu unde merg, de unde vin,
Pentru că steua mea mă-nvață.
Ce fericită mă trezesc
Când mă sărută, dimineața...
Și, când spre steaua mea privesc,
Ei i se luminează fața.
Și mă iubește steaua mea,
Cât nu pot spune în cuvinte.
Căci eu sunt universul ei:
Fetița ei cuminte.
Orice copil are o stea
Și pururea să țineți seama
Că steaua oricărui copil
Are același nume: MAMA.
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Proza. Opere complete vol 3" de Angela Marinescu este disponibilă pentru comandă online la 31.50 lei.Lucian: Repet, îmi pare rău! Cred că am interpretat greșit unele lucruri și m-am lăsat influențat de acestea...
Lia: N-ai putea vorbi mai clar?! Ce lucruri?!
Lucian: Păi, lucruri... Însă, de curând am aflat că te-ai implicat foarte mult în realizarea cadoului meu și îți mulțumesc pentru asta.
Lia: Nu trebuie să-mi mulțumești doar mie. Se pare că ești greșit informat. Toți au contribuit cu ceva la realizarea lui.
Lucian: Da, știu. Iar celorlalți le-am mulțumit deja. Însă ție doream să-ți mulțumesc separat, într-un mod deosebit decât celorlalți.
Lia: De ce?
Lucian: Pentru că tu ai avut o contribuție mai mare în acest sens. Și nu încerca să negi, pentru că știu sigur că așa e. Toți ceilalți au recunoscut deja acest lucru. Mi-au spus că te-ai zbătut foarte mult. De ce-ai făcut asta, pentru mine?
Lia: N-am făcut-o pentru tine, în mod deosebit. Însă ar trebui să-ți dai seama că meriți efortul.
Lucian: Adevărat?! Chiar merit?!
Lia: Evident că meriți.
Lucian: Chiar și după tot ceea ce am făcut în ultimul timp?
Lia: Dacă ar fi să ne luăm doar după aceste ultime fapte, atunci ai dreptate, nu prea meriți! Însă n-ar fi fost corect să luăm în calcul doar această ultimă perioadă. Prin urmare, toți am căzut de acord că meriți totuși acest cadou, pe care l-ai și primit. În plus, demarasem deja lucrul înainte ca tu să... Nu puteam da înapoi.
Lucian: Înțeleg. Oricum, îți mulțumesc mult. Apreciez ceea ce ai făcut pentru mine. În plus.
Lia: Ai dreptate! Chiar e adorabil.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!