Eu plec cu cârdul de cocori
Corabia-și urmează cursul
Pe un ocean indiferent
Un punct pierdut în universul
Străin și rece aparent
O undă de melancolie
Precum o oază plutitoare
Pe care nimenea n-o știe
M-a însoțit pe larga mare
Ne-apropiem de Terra Nova
Cu pescărușii la catarg
Și mut e gândul, tace slova
Și valuri greu de bord se sparg
Adio țărmuri jinduite
Atâtea nopți mă trec fiori
Rămâneți nedescoperite
Eu plec cu cârdul de cocori.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Citate similare
Nimenea nu știe
nimenea nu știe
cum trec prin strâmtoare
cu noaptea în spinare
vadul Poezie
frica mea un adăpost
zaua fiecărui lanț
ruginește un Bizanț
ca melasa un compost
cărțile din raft
mă mustră tăcut
paharul zilei l-am băut
cu fotoliul bruderschaft
una câte una
ideile vraf
până mâine luna
plânge un seraf
stâlpul bătătura
paza la avut
omului limbut
nu-i mai tace gura
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stihuitorul
Eu sunt un biet stihuitor
De care nimenea nu întreabă
Și trec prin lume fără grabă
Chiar dacă toți mă iau la zor
Fac planton și mă retrag
Slova îmi e singura avere
Și trec apoi în alte sfere,
Lăsând un trandafir pe prag
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nisipul rece
Dă-mi mâna, sufletul meu
Alerg nisipul umed, rece
Fără ajutor nu-l pot trece,
Trec fiori, pasul este greu
Atinge gândul cu un sărut
Izvor, apă sărată cântând...
Apa macină nisipul urlând,
Vioara cântă, glasu-i pierdut
Pe mal, iubire, primul sărut
Marea iubește valul mereu,
Suflet bun, ești gândul meu,
Nisipul țărmul nu l-a pierdut
Plutește gândul tău pe val,
Unduie melodia unui cobzar
Spirituală melodie de vioară,
Dans, val după val, marele bal
Înaintez, nisipul umed, rece
El zboară ca notele-n vioară,
Dansez acum ca prima oară
Nisipul rece începe să sece...
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunul
sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe țărmuri de mare
sunt zidul ce țipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se sparge în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de ziduri
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpustește în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge și curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veșnicul freamăt
al unui pescăruș pe mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge pe drum
sufletul se pierde în depărtări
în delirul unui gând uitat
afară plouă și e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunul
sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe țărmuri de mare
sunt marea ce se sparge de ziduri
sunt zidul ce țipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se risipește în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de boltă
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpustește în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge și curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veșnicul freamăt al unui pescăruș rătăcit pe o mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge acum
sunt delirul uni vis uitat între voi
afară plouă și mi-e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt
sub cer ce-adulmecă a ploaie
las gândurile în șiroaie
să curgă-n florile de măr
și țin în mâini doar adevăr
corăbier fără catarg...
de ce m-ai luat, de ce m-ai dat?
sunt spuma mărilor din larg
când valuri în genunchi se sparg
și-așa-n nisipul încă rece
fără busolă noaptea trece
aud strigând în dimineață
un pescăruș zburând pe creastă
e stânca care m-a lovit
în gândul meu nesăbuit
de a-ncerca în depărtări
să fiu din nou ce am fost ieri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici un catarg
Nici un catarg.
Valuri se sparg Pe dună.
Pe-al mării larg
Nici un catarg.
Pe-al zării gol
Pescarii-n stol
Răsară. Să dea ocol
Pe-al zării gol.
Țipând mereu,
Cu zborul greu
Să piară... Prin somnul meu
Țipând mereu.
Să văd în vis
Pe cer deschis
Prin gene
Tainic trimis
Să văd în vis
Steaua Hesper
Urcând pe cer Alene.
Pe-adâncul cer
Steaua Hesper.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Pescărușul
pluteam alegoric în larg, biet catarg ireal
valuri furioase se izbeau de gânduri zălude
se spărgeau dramatic la mal
pe cer țipau pescărușii
lacrima cade și plânge pe țărmul uitat
de lume, de viață, de toate
din zborul înalt a rămas doar o pană
albă pană, rătăcită în larg
plutește suav peste ape
în țipătul dureros al timpului
uitat pe aici, pe undeva, cândva
mă strigă, mă cheamă iar marea
mă scurg în valuri înspumate, în tainic miraj
din zbor a mai rămas un biet ideal
plâng pe țărmuri mângâiate de mare
trist pescăruș ireal
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea valurilor
Ai vrea să pleci, dar valuri
ce-aleargă dinspre larg,
își caută iertarea
când, înspre mal, se sparg.
Nu toate-s vinovate,
dar, poate, este unul
venit de mai departe,
și-a însoțit taifunul.
El ar putea să știe,
și crezi că-ți va vorbi,
dorind a ta iertare
nainte de-a muri.
Îl vei ierta, de-ți spune:
e în genuni sau viu
cel dispărut cu barca
în iadul plumburiu?
Privești, nerăbdătoare
spre valuri ce se sparg
venind, mult prea tăcute,
spre tine, dinspre larg.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De te simți străin în lume
De te simți străin în lume
Părăsit de ai tăi cei dragi
Nu te pierde-n deznădejde
Să nu-ți faci singur necaz.
Nu uita că sus in ceruri
Ai un frate minunat
Și El a trecut prin lume
Și-a fost chiar crucificat.
El dorește să fiți prieteni
A murit și-n locul tău
Nu mai sta străin in lume
Hai și tu la Dumnezeu.
Nu uita, El te iubește
Cum nimenea n-ar putea
El îți poate schimba viața
Cum n-o face nimenea.
Chiar de-ai fost în astă lume
Poate-un mare păcătos,
El te spala-n a Lui sânge
Căci așa a spus Hristos.
Nu lăsa ca deznădejdea
Să te bage în mormânt
Căci atunci ai pierdut totul
L-ai pierdut pe Domnul Sfant.
AMIN
poezie de Elena Fărăgău (2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
ocean nesfârșit și plin de valuri
ocean de apă, ocean de frunze
ocean de copaci, ocean de flori
ocean de gâze, ocean de păsări
ocean de stele, ocean de vise și de doruri
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinerea Mare
În societatea umană
Nimenea niciodată
Să nu arunce cu injurii
În iubirea de aproape
Nimenea niciodată
Să nu rostească insulte
În prezentul perpetuu
Nimenea niciodată
Să nu provoace jicniri
În viața concitadinilor
Nimenea niciodată
Să nu stârnească ocări
În universul infinit
Nimenea niciodată
Să nu accepte profanări
Noi cu vorbele de duh
Și fapte dintre cele bune
Așa vom fi mai aproape
De pământul făgăduinței
Începând din Vinerea Mare.
poezie de David Boia (10 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
OLTENII ÎN FESTIVAL
Precum fierbe toamna-n cramă
Zăibărelul și cu Nova
La fel și în epigramă
La Craiova fierbe slova.
epigramă de Elena Buțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dunărea
Frumosa Dunăre se zbate in albia albă
Între malurile vieți, între două țărmuri surori
Așa se zbate în largul oglinzii
Precum visul în miezul nopții.
Dunăre, Dunăre apă rece, apă caldă
Aduci putere celor sortiți să piară
În adîncurile tale vii, pline de necunoscut
Și cunoscut!
Aleargă valuri după valuri
Ținînd viața în alertă și cunoscutul în panică
Pentru viața ce urmează.
La răsărit de munte pe malul dreptății
Și al puterii ce curge din destinul tău
Frumos, Dunăre albastră!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
ochi întunecați de gânduri
fereastra plânge a așteptare
cântă sirene pe mare
roua cade pe un răsărit de soare
lumina se scurge pe o tainică cărare
a mirifică chemare
mereu îmi pun o întrebare
care oare...
offf, am uitat
sunt veșnicul uituc
pierdut la răscruce de gânduri
cobor pe aripi de timp
tu plângi în trepidantul tremur
al unui cuvânt nespus
vioara cântă pe mare
valuri se sparg iar în zare, în dulce legănare
ascund iubirea într-o inimă
sau inima o ascund într-o iubire
off, iar m-am încurcat
nu plec iubito, pe mare
las vioara, sirenele să cânte pe mare
trec pescăruși în zbor de doi în zare, a visare
te țin strâns, a suavă îmbrățișare
plecăm împreună iubito
acolo, dincolo de zare, pe mare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn
Când vei naviga în larg,
Printre valuri ce se sparg
Să-ți faci propriul catarg.
tristih de David Boia (17 mai 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Glossa mărilor și oceanelor
Trec catarge către maluri,
Înecându-se-n tăceri,
Trec pierzându-se în valuri,
Trec și azi, treceau și ieri.
În corola lui de alge,
Vântul, bun toreador,
Pescărușii își atrage
Într-un dans amețitor.
Trec catarge către maluri...
Scoici, în dans de catifea,
Proiectează idealuri
În oglinzile de stea.
Plâng de doruri marinarii
Zorile le dau fiori,
Când zăresc în larg corsarii
Mari oceane de ninsori...
Înecându-se-n tăceri,
Prinse-n valul roditor,
Nave trec la fel ca ieri
Brațe de navigator.
Prinse-n valuri de argint
Transcendent cățărătoare,
Se pierd clipe de alint
Și dispar, dispar în zare...
Trec pierzându-se în valuri
O povesste-n univers,
Albatroși strigându-și plânsul
În sălbaticul regres.
Lacrimi scoici pe plja tristă,
Sângeriu apus trădare,
O durere neînvinsă
Și-o eternă disperare.
Trec și azi, treceau și ieri,
Risipindu-se-n clepsidră,
Multe valuri de dureri...
Prinși de-a timpului ispită,
Iar plângându-și morții lor,
Mateloți fără morminte.
Plâng în vis și plâng de dor,
Plâng de-aducerile-aminte.
În corola lui de alge,
La Dumnezeiesc altar,
Navă fără de catarge,
Îngenunchi și eu un val.
Peștii mei aleargă liber
Către stele și-napoi,
Ploi de îngeri, chip de înger,
Spre oceanele din voi.
Vântul, bun toreador,
Ca o aripă de miere,
Râu de aur poartă-n zbor
Și sălbatice mistere.
Apoi lin precum un zmeu
Din copilăria castă,
Le va-ngădui mereu
Celor duși, să vină-acasă.
Pescărușii își atrage
Cânt de clopot și de dor,
Răstigniți pe drum de alge,
Pe tărâmul viselor.
Plâng apusuri... Marinarii,
Altor zări poem rostesc.
Răsărituri în vitralii,
Un copac înmuguresc.
Într-un dans amețitor,
Ancoră de gând și timpuri,
Albatros la țărm cobor,
Din uitate anotimpuri.
Singură, cu peștii mei,
În mormântul gol de șoapte,
Ca o pasăre mă-ntorc
Și mă risipesc în noapte.
Într-un dans amețitor,
Pescărușii își atrage
Vântul, bun toreador,
În corola lui de alge.
Trec și azi, treceau și ieri,
Trec pierzându-se în valuri,
Înecându-se-n tăceri,
Trec catarge către maluri...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiori de dor...
Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de șoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă ușor.
Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.
Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.
Fiori de dor, sub lună plină,
Nopți neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate de roua amintirilor.
Fiori de dor, gingășii dorite,
Veșnic neprețuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieții, adorate.
Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absența ta, vis nemuritor.
poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiori de dor...
Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de șoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă ușor.
Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.
Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.
Fiori de dor, sub lună plină,
Nopți neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate din lanul amintirilor.
Fiori de dor, gingășii dorite,
Veșnic neprețuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieții, adorate.
Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absența ta, vis nemuritor.
poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfaturi de la ocean
Stai întotdeauna între propriile țărmuri;
Ieși afară din cochilia ta;
Găsește-ți timp pentru odihnă;
Evită presiunea din spațiile aglomerate;
Viața pe mare este minunată;
Nu te împotrivi mareelor;
Fă valuri.
poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!