Dacă vei ajunge la o astfel de vârstă - şi sunt destui care au trăit atât - cine ştie? Vei deveni mai puternic, mai alb la piele, mai monstruos cu fiecare clipă ce trece. Vei şti atât de multe despre suferinţă, încât vei parcurge cu repeziciune stări de cruzime şi bunătate, de viziuni pătrunzătoare şi orbire dementă. Da, se prea poate să înnebuneşti. Dar mintea va sfârşi prin a redeveni limpede. S-ar putea să uiţi cine eşti.

Anne Rice în Diavolul Memnoch (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de aproape

Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea să întind mâna
şi să te ating.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să deschid ochii
şi să te văd.
Poate că eşti
atât de aproape
încat
aş putea
să-ţi vorbesc
şi să te ascult.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi citesc gândurile
şi să te'nţeleg.
Poate că eşti
atât de aproape
încât
aş putea
să-ţi simt adierea
şi să o opresc.
Poate că eşti
atât de aproape...

poezie de Lia Albu
Adăugat de Lia Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, ca să fie limpede, n-ai nevoie de un băiat atât de prost încât să nu ştie că eşti deşteaptă, domnişoară! Vreau să le încurajez pe toate femeile, tinere sau mai puţin tinere, să-şi înalţe propriii piloni de sprijin. Nu vei avea succes atârnând de alţi oameni care te trag în jos. La vârsta asta nu există băiat destul de drăguţ sau interesant încât să te împiedice să-ţi termini şcoala. Dacă eu m-aş fi îngrijorat când eram de vârsta ta despre cine mă place sau cine crede că sunt drăguţă, nu aş fi ajuns să fiu măritată cu Preşedintele Statelor Unite.

citat din Michelle Obama
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa trece ca o clipă

Cine eşti tu suflet de om?
Tu care te-ai născut.
Să ai un nume, să fii un domn.
Dar până la urmă te usuci ca o frunză
Pe o ramură de pom.

Cine eşti tu pasăre care zbori?
Peste dealuri, peste nori.
Cu aripile întinse în vânt,
Dar nu ai cuibul tău pe pământ.

Cine eşti tu fir de iarbă verde?
Care nimeni nu te vede.
Dar toţi te calcă în picioare.
Poate eşti o frumoasă floare.

Cine eşti tu pui de pom?
Care ai fost sădit de mâna unui om.
Ai suflet tu sau nu ai?
Sau poate eşti un cântec frumos cântat la nai.

Cine eşti tu inimă care baţi în piept?
Plină de bucurie şi regret.
Tu eşti acea care ne îndemni mereu să iubim.
Căci viaţa trece ca o clipă şi trebuie s-o preţuim.

poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum l-am putea numi

Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-şi depăşeşte încercările
Şi lună de lună zâmbeşte
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Şi sufletu-i putrezeşte
Cum l-aş putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăieşte-n iubirea duşilor
Şi-n ei se regăseşte pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Şi umblă pe planetă flămând
Cum l-aş putea numi?
Cine se ridică din praf
Şi nu moare în accidente
Cine nu piere de singurătate
Şi nu mai are sânge de viaţă-n artere
Cine din porunca iubitei
Excelează un salt mortal
Cine trage cu energie
La picioare lanţuri de sclav
Cine ridică munţii din groapă
Cine râde cînd e bolnav
Cum l-aş putea numi?

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Dacă eşti Dumnezeu, te rog, fă pace pe pământ!" Păi de ce? De ce suntem atât de naivi încât să credem că Dumnezeu se ocupă cu astfel de copilării inutile? A făcut până acum Dumnezeu pace pe pământ? Nu, pentru că o astfel de utopie nici măcar în minte nu există. Mintea care cere "pace", vorbeşte despre pace este ea însăşi infernul războiului şi al neliniştii. Această logică e la fel de infantilă ca cea în care afirmăm că: "Dacă tu eşti Dumnezeu atunci şi mintea ta este perfectă!" Dar Dumnezeu este dincolo de astfel de etichete sterile: "Perfect, imperfect - creaţie, disoluţie", etc. Fiind Totul din Întreg, cum şi unde ar mai putea fi "Dumnezeu, tu şi mai ales mintea ta" care coace astfel de şopârle? Mintea prin hipnoza ei sterilă chiar te face să crezi că există o astfel de utopie precum "tu, creaţia/lumea, creatorul", dar asta, dragul meu, e doar pentru că dormi şi nu vrei să te trezeşti încă din visul numit "mintea mea".

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem atât de nefericiţi încât nu ne putem bucura de niciun lucru decât cu condiţia să ne supărăm dacă el nu reuşeşte; ceea ce s-ar putea întâmpla, şi se întâmplă în fiecare clipă. Cine va găsi secretul de a se bucura de un bine fără să se supere de contrariul lui va găsi dezlegarea: aceasta este mişcarea perpetuă.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o anumită vârstă, toţi oamenii au impresia că au naufragiat, că şi-au ratat viaţa, că au trăit o viaţă idioată, absurdă - o viaţă care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viaţa altuia.. Pentru că avem o părere prea bună despre noi înşine şi nu putem crede că dacă am fi trăit într-un adevăr viaţa noastră, ea ar fi putut fi atât de idioată.

Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zburător, pasăre a universului

Mi-am socotit clipele ca să fiu fericit,
nu sunt atât de multe cât s-ar crede
tu le faci mai multe prin aşteptare.

Intervalul în care mă mişc fără rost
îmi macină dorinţa, dar n-o risipeşte
mă aruncă în braţele necunoscutului
cu gheare ascuţite de vultur.

Sub cerul pe care-l privesc cu admiraţie
există atât de multe aspiraţii
încât luceafărul la care mă gândesc uneori
un zburător, pasăre a universului
ţi se poate aşeza-n palmă
când îţi doreşti cu adevărat iubirea.

Dacă uiţi să-i răspunzi pleacă,
nu se ştie dacă se mai întoarce vreodată
dar înveţi să nu pierzi trenul tău
unicul
care te duce la locul potrivit.

Ziua cea lungă a luat sfârşit,
vor veni altele care nu sunt ale tale
se va acoperi de nori soarele
şi plouă în partea ta de lumină
fără să lase umbre,

lasă doar o poartă închisă cu zăvorul
pe care încerci s-o deschizi
şi nu ştii cum,
sau poate ştii dar nu poţi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zburător, o pasăre singuratică

Mi-am socotit clipele ca să fiu fericit,
nu sunt atât de multe cât s-ar crede
tu le faci mai multe prin aşteptare.

Intervalul în care mă mişc fără rost
îmi macină dorinţa, dar n-o risipeşte
mă aruncă în braţele necunoscutului
cu gheare ascuţite de vultur.

Sub cerul pe care-l privesc cu admiraţie
există atât de multe aspiraţii
încât luceafărul la care mă gândesc uneori
un zburător, o pasăre singuratică
ţi se poate aşeza-n palmă
când îţi doreşti cu adevărat iubirea.

Dacă uiţi să-i răspunzi pleacă,
nu se ştie dacă se mai întoarce vreodată
dar înveţi să nu pierzi trenul tău
unicul
care te duce la locul potrivit.

Ziua cea lungă a luat sfârşit,
vor veni altele care nu sunt ale tale
se va acoperi de nori soarele
şi plouă în partea ta de lumină
fără să lase umbre,

lasă doar o poartă închisă cu zăvorul
pe care încerci s-o deschizi
şi nu ştii cum,
sau poate ştii dar nu poţi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideile tale despre corect şi greşit sunt doar atât - idei. Ele sunt gân­durile care dau forma şi creează substanţa lui Cine Eşti. Ar exista un sin­gur motiv ca să schimbi toate acestea; un singur scop ca să faci o modi­ficare: dacă nu eşti mulţumit de Cine Eşti.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografiile unor personalităţi sunt atât de mult coafate încât, dacă acestea s-ar scula din morţi şi le-ar citi, ar întreba: despre cine este vorba?

aforism de George Budoi din Aforisme (7 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yoda: E prea bătrân! Da... E prea bătrân pentru ca să mai înveţe.
Luke Skywalker: Dar am învăţat atât de multe! Sunt gata, Ben! Pot fi un Jedi! Ben, spune-i!
Yoda: Tu, gata?! De unde ştii tu când eşti gata?! 800 de ani am instruit un Jedi. Eu singur ştiu cine poate fi învăţat. Un Jedi trebuie să fie pregătit. Trebuie să fie puternic, curajos. Pe el l-am urmărit mult. Un Jedi e mai presus! Are mintea limpede, clară. Trebuie să privească spre viitor, să nu se gândească niciodată la ce făcea. Ce făcea?! Hm... Aventură! Hm... Viaţă trepidantă! O să ducă oare ceva la bun sfârşit?
Luke Skywalker: N-am să te dezamăgesc! Nu mi-e frică!
Yoda: Nu ţi-e frică?! O să-ţi fie! O să-ţi fie...

replici din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul V: Imperiul contraatacă
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să votaţi astfel încât să continuăm să furăm numai noi. Dacă vin ăilalţi la putere, cine ştie ce le trece prin cap să fure.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e orânduită ciudat: dacă stărui prea mult asupra lui, un lucru vesel se preface numaidecât într-unul trist, şi atunci cine ştie ce-ţi mai trece prin cap. S-ar putea întâmpla să începi chiar să cugeţi: mai dă-le-ncolo!

Gogol în Suflete moarte
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vampirul Lestat: Iar eu sunt tot diavolul de atunci, tânărul care se doreşte în luminile rampei, unde să fiu văzut cât mai bine, poate şi îndrăgit. Una nu-mi e destul fără cealaltă. Iar eu ţin atât de mult să amuz, să încânt, să fac aşa, încât să mi se ierte toate păcatele...

replică din Regina damnaţilor de Anne Rice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii muncesc atât de mult ca să dea bine în ochii celorlalţi încât fac exact opusul. Problema numărul 1 este cea a autenticităţii. Adică să avem curajul să fim noi chiar dacă suntem arătaţi cu degetul. La sfârşitul zilei fiecare om are atât de multe probleme încât fiecare se gândeşte la oalele lui şi tu îţi dai seama că toată ziua te-ai pregătit să arăţi bine, să vorbeşti bine, să te comporţi bine astfel încât să te admire lumea iar la sfârşit nimănui nu-i pasă. Mai aruncă unii comentarii răutăcioase la adăpostul anonimităţii sau se găsesc oameni care să aibă o altă părere decât a ta. Însă la sfârşit ţi-ai consumat energia fiind oricine numai tu nu. E mare lucru să nu mai fii un sclav al aparenţelor şi mai ales să arăţi degetul mijlociu celor care te judecă pentru cine eşti.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt

Cine sunt?

Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerşeşte la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.

Cine sunt?

Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?

Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orişicare,
Care se naşte şi moare.

Cine sunt eu oare?

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ingredient cheie pentru atingerea obiectivelor tale este să te asiguri că obiectivele sunt complet corespunzătoare cu cine eşti tu ca persoană. Dorinţa minţii şi a inimii trebuie să se potrivească. Este un pas atât de important în atingerea ţelului, încât dacă îl ratezi, poţi sfârşi prin a călători cale lungă într-o direcţie greşită!

citat din Rachael Bermingham
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu...

Pentru lume sunt doar o piesă
Pe această imensă masă de şah.
Un pion nevinovat amestecat
În planurile vieţii,
O frunză neînsemnată
În acest copac uriaş...
Dar poate, pentru cineva,
Sunt mai mult de atât.
Poate sunt răsăritul
Care îi aduce lumină în viaţă,
Sfidând puterea întunericului...
Sau poate doar un fior
Care îi tulbură noaptea somnul...
Nu ştiu cine sunt...
Sau poate nu vreau să ştiu
De frica a ceea ce s-ar putea sa aflu.

poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Marina Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 de Bâte (Sonet Tarot)

Te-ai apucat de mult prea multe lucruri
Şi te-ai împovărat atât de tare,
Încât nici nu mai ştii cum să te bucuri,
Munceşti din zori pân' la apus de soare.
Şi încet-încet puterea îţi slăbeşte,
Iar ce făceai cândva cu uşurinţă
Acum te-apăsă şi te copleşeşte
Şi te vei prăbuşi cu neputinţă.
Cu trupul sau cu mintea toţi lucrează,
Dar cine e deştept, ştie prea bine
Că un efort prea lung epuizează
Dacă răgazul nicidecum nu vine.

Când simţi că nu mai poţi, ce mult contează
Că cineva povara-ţi uşurează.

poezie de Octavian Cocoş (13 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!