Biografia zilei-autodafe. Din cenuşa ei cresc stelele, apoi se desprinde noaptea ca o coajă de pe rană.

citat din Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă

Mă tem că, dacă m-ai iubi,
mi-ar exploda tâmplele de atâta fericire...
Tâmpla dreaptă mi s-ar prelinge pe sâni şi pe coapse
şi s-ar scurge într-o crăpătură de pe podea,
ducându-se apoi la Muma Pământ...
Tâmpla stângă s-ar desprinde de mine şi delirând,
ar pluti în neştire până când s-ar izbi de o stea...
Totuşi, te rog... iubeşte-mă!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet cu biografia crăpată de sete

Însetat
prin
pustiul

Clepsidrei de cuvinte

Poetul
ascultă
clipocitul
stelelor

Pe
epiderma
timpului

Câte-o
stea

Împinge
poemul

mai
departe

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (18 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis destrămat

Inorogii albi himerici
Poposesc noaptea pe rană
Au cornuri bătute-n smaralde din stele
Şi visu-mi hoinar destramă.

Stelele se sting bolnave
Agonizând, haotice strigoaice,
Zorii zilei îmi sărută ochii
Alunecând în sân cu graţie
Ei bat în poarta de safire
A rubiniei mele inimi
Lovind cu copite de bazalt
În rugul chindiei.

Doar sângele meu doarme văduv
În străfunduri de izvoare aurite
Lovit de vipera luminii
Şi de cântecul morţii infinite.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se moare...

Aşa cum purecele doarme în
cămaşa de cânepă
aşa cum
pâduchele doarme adâncit în piele
tot aşa Dumnezeu doarme
în respiraţia aceluia care a fost

poezie de Teodor Dume din carte, atllantida din suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochi, poate încolţi raiul

Dumnezeu scutură frunze în mine,
apoi le adună în palme
ca pe nişte copii rătăciţi...

Ca pe o rană
simt toamna aceasta,
mă doare ca şi cum
ar ciuguli păsări din mine
şi noaptea m-ar strivi
între pleoapele ei grele,
iar eu, te strig pe tine, iubite,
să mai treci cu mângâierile-ţi
prin iarba crescută pe tălpile mele,
unde stelele îşi lasă jarul din când în când.

Te strig, ştiind că în doi,
în ochi, poate încolţi raiul,
minunându-ne cât frumos pot trece ploile prin noi,
netulburând clepsidra vieţii...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea şi noaptea

Noaptea e un sfetnic bun care doarme ziua toată,
Ia decizii înţelepte, având mintea odihnită.
Dragostea în schimb, săraca, nu prea doarme niciodată;
La suflet nemuritoare, dar cu mintea ostenită.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fusta crăpată a unei jurnaliste (tânără şi frumoasă) de la Digi 24 TV

E crăpată, cu curbură,
Până sus la crăpătură;
O întreb pe bunăciune:
Oare de ce şi-o mai pune?

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (23 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu trebuie să fie Dumnezeul tuturor religiilor şi a tuturor oamenilor, El nu poate fi un "Dumnezeu" al separării, al raiului şi iadului. Însăşi UBICUITATEA LUI contrazice existenţa iadului. Fiind Totul Din Întreg, deci fiind pretutindeni EL nu poate fi mai mult într-o floare şi mai puţin într-un vierme, nu poate fi mai mult în credincios şi mai puţin în păcătos, nu poate fi mai mult în Hristos şi mai puţin în tine. TOT CEEA CE CREZI CĂ ŞTII DESPRE DUMBEZEU, ştii de la separare sau gând/minte, dar Dumnezeu nu se poate lepăda/desprinde de tine după cum tu nu te poţi lepăda/desprinde de EL. Dumnezeu, Viaţa sau faptul tău de "A-Fi" sunt una şi orice ar fi, chiar şi moartea de ar veni tu trebuie să Fii, nu-i aşa? Chiar şi când crezi că nu eşti tu tot eşti - noaptea în somnul profund, leşin, moarte - faptul tău de "A-Fi" se topeşte natural în Dumnezeu cel veşnic, dincolo de manifestare şi nemanifestare. Contemplă asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria e biografia unei naţiuni, biografia este istoria unui individ.

William George Jordan în Puterea calmului (18 mai 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

E albă noaptea

E albă noaptea şi-mi pare că pe drumuri
Se plimbă morţii lumii
În robe violete,
Ard stelele-n cenuşa stropită cu parfumuri
Prin somnul dulce al-mumii
Mai trec gabriolete.
E atâta necuprindere în vârstă şi mă duc
Să pun sub nasul morţii
Fum greu de busuioc,
Mai vin batrânii lumii cu fluiere de nuc
Să-şi piardă datul sorţii
La jocuri de noroc.
E albă noaptea şi-mi pare că pe drumuri,
Ard stelele-n cenuşa stropită cu parfumuri.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (2 mai 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dă Dumnezeu, dă, iar când ia, apoi îţi ia şi cenuşa din vatră.

proverbe româneşti
Adăugat de Trandafir Andreea Ecaterina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea luminii

mă inspiră cu slove muza mea de taină
luna şi stelele mă umplu de vrajă
mai nou lumina-mi ţine loc de haină
emană blândeţe pe a toamnei plajă.

îmi ţine de urat când stau de strajă
fiecare zi-i senină nobilă şi faină
suflet ocrotit ca oul de coajă
lumina ţi-e compresie pe rană.

Domnul m-a creat lumină de poem
îmi dă energie intră-n subliminal
mă rog, mănânc, iubesc, mă tem
să nu mă risipesc în cuget banal.

soarele mă învăluie cu lumina supremă
mă privesc în oglindă visătoare boemă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Chiar azi e ziua mea şi mă mândresc
Pe lume am de ce să mai trăiesc
Căci Dumnezeu mi-a dat un ţel,
Am lângă mine un lăstarel.
La Dumnezeu chiar nu mai cer nimic
Doar pe pământ să mă mai lase un pic,
Să-mi cresc cu drag al meu pitic.
Să-i fiu acea călăuză în viaţă
Să-i dau aripi şi speranţă
In viaţă vreau să îi fie bine...
E sufletul şi chipul meu,
Mulţumirea ce mi-a dat-o Dumnezeu.
Pe-al nostru trup doare orice rană,
Dar nu-i nimic ca sufletul de mamă.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Din păcate, legile fizicii contrazic premisa povestirii tale. Dă-mi voie să reconstruiesc pentru domnişoara Benes, deoarece am auzit povestea aceasta de nenumărate ori. Newman, Kramer, îmi permiteţi. Conform relatărilor voastre, Keith trece pe lânga voi şi începe să urce pe rampă. Apoi spui că ai fost lovit în tâmpla dreaptă. Scuipatul ricoşează de pe tâmplă, lovindu-l pe Newman între coasta a treia şi a patra. Apoi scuipatul se desprinde de pe coastă şi îl loveste pe Newman pe încheietura dreaptă de la mână, făcându-l să scape şapca de baseball. Scuipatul zboară de pe încheietură, face o pauză - în aer, atenţie! - o ia la stânga şi aterizează pe coapsa stânga a lui Newman. O flegmă magică!

replică din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele

sunt stele pe bolta înaltă
ce semănă cu diamante
care în noaptea învoalată
se oglindesc fascinate

stele ca acestea şi pe pământ
noapte şi zi mereu strălucesc
încărcate de mister ziua sunt
iar noaptea - de iubiri povestesc.

şi stelele fermecătoare
luminează în seninul pur
cu îndrăzneală în culoare
ca şi-n imensul cer de-azur...

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

În bezna nopţii fără stele,
Eu simt cum prinsă-n umbre reci
Cenuşa visurilor mele
Îşi doarme somnul ei de veci...

catren de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea când am avut cerul la picioare

însera fantomatic
stelele alunecau printre nori
una câte una
ca într-o joacă
de parcă dumnezeu ar fi vrut
să ne pună cerul la picioare
înainte de sosirea întunericului

stelele acelea păreau vii
se prindeau de ramurile copacilor
de genele tale
străluceau
abia atunci am înţeles
cum se nasc licuricii

iar tu zâmbeai
cu mâinile sub ceafă
întinsă peste universul redefinit

poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniştea... (4 mai 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La hotar...

La hotar de clipă,
La hotar de an,
Visul se-nfiripă
Şi îşi ia elan.

Noaptea se destramă,
Ceru-i luminat,
Noul ne tot cheamă,
Vechiu-i resemnat.

Ura, frântă, moare,
Dragostea-i în noi,
Inima tresare,
Bate-n ritmuri moi.

Pe răboj de viaţă
Semnele tot cresc,
Raze trec prin ceaţă,
Clipele plesnesc.

Şi în timp cenuşa
Li s-a vânturat,
Se deschide uşa,
Ce ne-a bucurat.

Creşte iar speranţa,
Ce-a mocnit în noi,
Şi ne duce soarta
Înspre ţărmuri noi!

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre valuri

cineva într-o zi a plecat
departe
sau în altă parte
căutând pe cer steaua lui
pe ţărm
petale albe
aduse de valuri nebune la mal
tărâm ireal
un ochi se trezeşte
orele cresc
topind ziua toridă
pe stradă
paşii despică gânduri
oglinzi, vise şi iar noapte
oraşul doarme
orele curg
stelele cad
au rămas pleoapele şi valul
ce duce steaua în larg
departe
în altă parte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea este perioada de o moartă monotonie sub acoperişul unei case; dar sub cerul liber păşeşte uşor, cu stelele şi ceţurile şi parfumuri sale, iar orele sunt marcate de schimbările de pe faţa naturii. Ceea ce pare a fi un fel de moarte temporară pentru oamenii sufocaţi de pereţi şi perdele, este doar lumină şi o vie aţipire pentru omul care doarme afară.

citat clasic din Robert Louis Stevenson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!