Noaptea când am avut cerul la picioare
însera fantomatic
stelele alunecau printre nori
una câte una
ca într-o joacă
de parcă dumnezeu ar fi vrut
să ne pună cerul la picioare
înainte de sosirea întunericului
stelele acelea păreau vii
se prindeau de ramurile copacilor
de genele tale
străluceau
abia atunci am înțeles
cum se nasc licuricii
iar tu zâmbeai
cu mâinile sub ceafă
întinsă peste universul redefinit
poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniștea... (4 mai 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre picioare
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.