Mândrie

Atât cât am trăit
În viaţă-am ţinut piept,
Am fost mereu cinstit
Şi aspru-am fost, dar drept.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Pe pământ cât am trăit,
Nu am fost prea muncitor
Şi v-o spun aşa, cinstit,
Nici pe-aici nu mă omor!

epitaf epigramatic de Constantin Tudorache din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul numeroaselor interviuri acordate

Tentat tot timpul să declare
Că-i patriot, cinstit şi drept,
Cu-atâtea calităţi azi are
Mai multe bătături în... piept

epigramă de Condruţ O. Păun din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui ginere

A fost un ginere model,
Dar a avut o soacră rea...
Ea totuşi a ţinut la el...
Când l-a chemat pe veci la ea.

epitaf epigramatic de Constantin Păun din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost un rob

Am fost un rob întreaga viaţă.
O ştii şi tu, cum ştiu şi eu.
O spun şi o repet mereu
Deloc jenant, cinstit, pe faţă.

Să mă ascund, îmi este greu
Că tare-mi face greaţă
Un om c-o inimă de gheaţă
Considerat drept ucenic lui Dumnezeu.

Pe-al vieţii caier ce mi-l torc
Am fost un rob desăvârşit
Căci n-am ştiut decât să-ntorc
Plăceri şi mulţumiri la nesfârşit.

Plăceri ce nu se mai întorc
Iar când va fi să mor, mor fericit
Că mor întocmai ca un rob,
De orice sentiment, lipsit.

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Dumnezeu a fost părtaş scânteii din piept, nu ştia ce vei deveni şi nici nu şi-a propus să iţi aleagă drumul în viaţă. Dar a fost mereu cu tine, construind inegalabile poveşti, unice şi irepetabile, bune de trăit până-n prăselele sufletului. Unic ţi-e sufletul, aşa să-ţi fie şi faptele. Iubeţte viaţa, oamenii, pământul din care vremelnic învăţăm să zburam, iubeşte soarele şi dă gândurilor tale puterea de a duce cu ele fluturii din piept. O viaţă avem... viaţă în bucate să ne fie.

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful castităţii

Drumeţule, sub piatra mată,
Aicea doarme-o biată fată.
Cât a trăit "n-ai fost în stare..."
Şi a murit ca fată mare.

epitaf epigramatic de Constantin Păun din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reper oltenesc

Românu-acesta dezinvolt,
Ce-a strâns istoria la piept,
E frate bun cu râul Olt;
Dar mai ales cu malul drept.

epigramă de Constantin Păun din Cu ochii-n patru (1991)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost singur la părinţi, dar nu am fost un copil sărac. Noi am trăit din banii lui tata. Mama n-a lucrat niciodată, a fost casnică. Ea a avut grijă de noi toţi, iar tata ne-a ţinut: pe ea, pe mine, şi pe el. Nişte oameni normali, stând într-o casă cu chirie undeva în vecinătatea Casei Poporului... Acolo am locuit toată copilăria mea.

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicholas Bindle

Nu v-a fost ruşine de voi înşivă, concetăţenii mei,
Când mi-a fost evaluată averea şi fiecare a aflat
Cât de modestă era? –
Voi care m-aţi tot vânat cât am trăit,
Să dau, să dau, să dau la biserici, la săraci,
Să dau oraşului – eu care déjà dădusem prea mult.
Şi să nu credeţi că nu ştiu
Că orga pe care am dăruit-o bisericii
A fost folosită de diaconul Rhodes –
Cel care m-a doborât şi m-a ruinat –
Când, după ce a fost achitat, a ţinut prima slujbă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semănătorul

Doamne, cum arunc sămânţa,
par că sunt un Dumnezeu,
cântă omul din speranţă
şi eu pun virgulă. mereu.
Dacă n-ar fi fost pământul
ce îl zgârâi cu peniţa,
nu mai devora cuvântul,
fraza nu muşca fiinţa.
Şi-uite, vine arendaşul
ce înnoadă la cuvinte,...
Eu rămân ce-am fost, trufaşul
care seamănă înainte...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vreau...

Să vreau să-ţi fiu ce nu ţi-am fost
Din prea puţinul vieţii rost,
Să-ţi dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.

Să vreau să-ţi fiu un tainic dor
Atât cât sunt şi-atât cât mor,
Să vreau să-ţi dau crezare iar
Din ce mai sunt şi ce nu par.

Să vreau să-ţi spun ce nu ţi-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ţi dau din ce nu am
Măcar puţin din ce puteam.

Să vreau să-ţi cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit şi n-am trăit,
Să vreau să-ţi fiu şi nu aş vrea
Din tot ce-a fost şi ar părea.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii fericit

A fost superb, nu inventez,
A fost aşa... ca un botez
Al unui prunc fără de preţ
Dintr-un oraş de pe Olteţ.
Venit-au ca din întâmplare
Un spiriduş... o vrăjitoare,
Trei zâne cu aripi pe umăr
Şi invitaţi... fără de număr
Ce au mâncat şi au băut
De s-a dus vestea în ţinut
Că ai fost creştinat... Costine!
Deci mult noroc... şi numai bine.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sluga

A fost doar slugă în Dubai
Şi a trăit facil ca-n rai;
Acum îl vezi mereu plângând
Că s-a intors... iar pe pământ...

epigramă de Constantin Enescu (23 martie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost băgaţi în pământ atât de repede, încât au fost îngropaţi cu decoraţiile pe piept. Au fost deshumaţi a doua zi pentru a li se confirma identitatea. Am ordonat atunci ca trupurile să fie arse şi cenuşa împrăştiată pe câmp. Nu vrem să rămână nici cea mai mică urmă a acestor oameni.

citat din Heinrich Himmler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul vremii

Eroii nu se bat în piept
Cu gesturi mari, cu gesturi mici.
Nu-ntotdeauna cel ce-i drept
E izbăvit dintre pitici.

Ca să ajungă până-aici,
Cuvântul vremii înţelept,
Cu gesturi mari, cu gesturi mici,
Nu s-au bătut eroii-n piept.

A fost un drum şi drumul drept
Nu-ţi lasă dreptul să abdici.
Cel bun, de-i fulgerat în piept,
E sărbătoare la pitici.

Cu gesturi mari, cu gesturi mici
Eroii nu se bat în piept.

sonet de Nicolae Dragoş
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint

În viaţă-am învăţat de toate
Şi ştiu de toate ori – nimic:
Cum roua-n raze, vai, se soarbe...
De fost-am mare, de-am fost mic.

Destinul meu mi-a fost o şcoală
Cu-nvăţăminte de apoi,
Ce bine-i să le ai icoană,
Când greutăţi se ţin şuvoi!

Au fost şi trec în rând, cuminte,
Aş da cuiva un sfat pe loc,
Dar în folos poate să mintă,
Când altă soartă-i pusă-n joc!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duritate

Multe din trăsăturile
mele bune
nu au fost cunoscute
suficient de lume.
Mereu am fost
obligat
să-mi acopăr
fiinţa cu o platoşă
ca să pot
ţine piept
în lupta vieţii.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost atât de deştept, încât am luat mereu decizia cea mai bună, dar am fost atât de prost, încât nu am ştiut asta.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trăit exclusiv pentru tine, de când te ştiu. Am venit după tine mereu, am ieşit cu toţi prietenii tăi mereu, am fost acolo, lângă tine, de câte ori am simţit că ai reală nevoie. Am fost femeia ta cum nu ştiu câte femei au fost ale altui bărbat, refuzând şi simplul gând de a fi cu altcineva. Am făcut lucruri pentru noi, am înfruntat oameni pentru noi, am plecat de-atâtea ori din lumea mea şi... m-am trezit singură, nu numai după visul de azi noapte, ci aşa, dintr-odată. E atât de aiurea să nu-l mai poţi crede pe iubitul tău, să nu mai ştii când îţi spune adevărul şi când te înşală, să nu poţi avea măsura iubirii lui decât când îi eşti în braţe.

Mihaela Rădulescu în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar eu am avut de trăit

de partea cealaltă n-a fost nimic
atât mă doare
scuturarea florilor de corcoduş
atât mă doare
sufletul păsării decapitate
cu trupul fără viaţă
cum şi sufletul meu
ca o zi anunţată cu ploaie
doar eu am avut de trăit
de cealaltă parte n-a fost nimic
să doară într-atât încât
să-mi ceară înapoi tot zâmbetul florilor
de primăvară şi pe mine însămi
aşa simplu în cămaşa de in
cu picioarele goale
cu părul rebel
fără nimic
cum sunt

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!