
Întrebarea din vis
Continui să trăiești
În fiecare vis
Din care te trezești
Uitând ce-ai fost, ce-ai zis...
Continui să visezi
De zor și după zori...
Chiar după ce-o să mori
Vei mai visa. Mă crezi?
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vezi tu, cititorule, nu întotdeauna capeți ceea ce dorești așa, pe dată. Trebuie să continui, să continui și iar să continui să încerci, până obții. Foarte mulți se lasă păgubași când sunt la un pas de reușită.
Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru un necredincios
Hai, vino!...
Vino mai curând, să vezi
Minunea-n care numai tu nu crezi,
Să vezi cum cerul vesel se coboară
Și muntele-ncruntat cum se ridică,
Să prindă cea din urmă zi de vară
Cu cel din urmă zbor de rândunică...
Hai, vino!...
Vino mai curând, s-asculți
Nemulțumirea celor mici și mulți,
Că vara n-a ținut decât trei luni,
Și-n viața unui an trei luni nu sunt
Decât exact trei străchini de pământ
Cu hrană pentru nouă guri de căpcăuni!...
Hai, vino!...
Vino mai curând, să-nveți
Secretul măscăricilor-poeți...
Să-nveți să mori când nu știi să trăiești
Și să trăiești abia după ce mori,
Iar după moartea ta să te-ntregești
Cu restul celorlalți nemuritori!...
Hai, vino!...
Vino mai curând, să simți
Cum sună-o ploaie din monezi cu zimți
În punga goală-a unui biet ateu...
Și, travestit în cel ce-ai vrut să fii,
Să-l poți cinsti, cu-o halbă, pe bunul Dumnezeu!...
Hai, vino!...
Vino mai curând...
Nu vii?...
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața românească, XXIV, nr. 9-12 (septembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

False suveniruri - I
Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng și înțeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Și, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieții pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Surori de anotimp
Bună dimineața, înghețată floare!
Mi se pare mie sau chiar te-ai grăbit
S-aduci mai devreme primăvara care
A venit și totuși încă n-a venit?
Bună dimineața, floare de ce-ai fost!
Mi se pare mie sau regreți acum
Că veniși pe lume când fu ceasul prost?
Ultimu-ți, se pare, fu și primu-ți drum.
Bună dimineața, sora mea frumoasă!
N-ai sosit devreme, dacă ne-ntâlnim;
Eu sunt iarna care s-a întors acasă
După ce plecase. Ne compătimim?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Duel epigramatic, seria 18-a din 2.11.1982-27.12.1982: 4. Inundație sigură!
Faci admirabil pe șiretul,
Dar, de continui, robinetul,
Să-l lași la infinit deschis:
Va curge apă-n tot ce-ai scris!
epigramă de Sorin Beiu din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Culmea normalității
După ce-ai trăit atâta timp bine, este imposibil să trăiești normal.
culmi
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul sângelui
De jos, din pământ
Glasul sângelui sfânt
Strigă-și, prin veacuri, refrenul durut:
Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?
Greaua osândă
Sfârtecă pofta flămândă;
Sângele, negura, vina
Ne-ngroapă, ne-ngroapă lumina...
Strămoșule, Caine, frate,
Purtăm numai sânge în spate
Și glasul blestemului, mut:
Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Un fel de-a fi ce-ai fost candva,
Nevisator - Ce poti visa,
De ce nimicul are rost,
De ce nu poti sa fii ce-ai fost.
De ce - tot ce se naste, moare...
De ce - neexistentul, doare...
De ce - caldura ta, ma-ngheata...
Si Pentru Ce luptam inviata?
Pentru lacrimi si durere?
Pentru zambet si placere?
Pentru Bani care dispar?
Pentru dulce, si amar?
De ce e noapte, si-apoi zi,
Si nu exista fel de-a fi?
De ce exista ce nu stim,
De ce - uram, si-apoi - iubim?
poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna Panovici

Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător înspre veșnicie
Să simți cum mori și naști din nou
E ca o filă de poveste!...
Primești o zi ca pe-un cadou,
Pe care-l ai... și nu mai este;
Dureri în pianină surdă
Se contopesc prin sunet mut,
Din conversații dorul zburdă
Spre inimi ce l-au cunoscut.
Îți vezi o pleoapă ce se zbate
Dintr-atât chin ce l-ai avut,
Dorind să-nvingi încă o moarte
Și să trăiești din ce-ai pierdut.
Te vezi rătăcitor prin note albe
A muzicii ce-o scrii necontenit,
La fel se scrie și destinul clipei ce o soarbe
Te scrii pe tine și poate n-ai simțit.
Renunță să mai crezi că tot ce ai e-al tău!
Oprește-ți egosismul ce-arunci mult prea ușor,
Învață să iubești și să spui NU la rău,
Accepta-ți existența de simplu călător.
Să mori și să te naști din nou,
Poate, e-o tragedie...
Numai murind trăiești ca nou
Și întru veșnicie.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îți începi viața cu sentimentul morții, ajungi să-ți pară înaintarea în timp un drum spre naștere, un curs a rebours. Este ca un proces de recâștigare și de refacere a etapelor vieții. Mori, trăiești, suferi și te naști, ar fi momentele acestei evoluții răsturnate. Sau este o altă viață care se naște pe ruinele morții? Să simți adică nevoia să iubești, să suferi și să înviezi, după ce ai cunoscut moartea în tine. Nu există altă viață, decât după ce-ai trecut prin moarte. De aceea sunt transfigurările atât de rare.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să fiu
Aș vrea să fiu un sfeșnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veșnic...
Aș vrea să mă visezi!
Aș vrea să fiu o stea
Pe care o privești,
Întreaga viața ta
Aș vre să mă iubești.
Aș vrea să fiu ape
Care tu le bei,
Aș vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.
Aș vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să nu-mi continui zborul
Din pragul lumii reci.
Aș vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aș vrea să fiu grădina
Ta cu trandafiri.
Aș vrea să fiu o stea
S-răsar de după nori...
Ce multe, multe-aș vrea
O viață în culori!
Aș vrea să fiu un soare
După cum și ești,
Aș vrea să fiu o floare,
Aș vrea să mă iubești!
Aș vrea să fiu gherghina
Pe care o miroși,
Aș vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoși!
poezie de Diana Enachii (februarie 2005)
Adăugat de Diana Enachii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt judecat după eșecurile mele, cu după numărul reușitelor, iar acestea sunt direct proporționale cu numărul situațiilor în care eșuez și continui să încerc.
citat din Tom Hopkins
Adăugat de Sinziana Mihalache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia jugul lui Cristos
Ia jugul lui Cristos pe umăr
și trage lângă El arând,
chiar dacă sameni numa-n lacrimi
și umbli numai sângerând...
Cristos cel sfânt te va cunoaște
în sărăcie și-n belșug,
că mulți au stat cu El la mese,
dar prea puțini au tras la jug!
Ia-I sarcina și-o du alături
și simte-o apăsând din greu
cum ai răspunde doar tu singur
de tot ce are Dumnezeu.
Cristos cel sfânt te va cunoaște
odată-n cerul Lui de sus
nu după haina ce-ai purtat-o,
ci după sarcina ce-ai dus.
Ia-ți crucea ta - și-I mergi pe urme
tăcând și mulțumind ca El,
iubește, roagă-te și rabdă
urmând dumnezeiescu-I fel.
Cristos cel sfânt te va cunoaște
nu după numele ce-ți pui,
ci după rănile-ndurate
sub crucea ta și Crucea Lui.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Laura Soare

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de dimineață
Dimineața îmi adulmec,
După glasul tău din vis,
Perna mută și alunec
Înapoi, în paradis.
Dimineața somnu-i dulce,
Lasă-mă să-l gust să pot,
După care mă voi duce
Să te caut peste tot.
După gust, după miros,
După glasu-ți somnoros.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-o fi să fie
Fi-ți-ar trupul tău să-ți fie
De fâșneață, de zglobie
De iubire timpurie
De ulcior cu apă vie
Când o fi să te dai mie?
De cu zori, pe la chindie
Sau la oră mai târzie
Ca rușine să nu-ți fie
Dacă facem vreo prostie.
Viața ta: o clipă vie
Care trece-n dușmănie
Și se zbate-n agonie
Și visează ce-o să fie.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă lași?
Tu mă ucizi în fiecare noapte
Și mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi.
Eu te visez în fiecare noapte,
Dar nu te am în fiecare zi,
M-am săturat să spun în multe șoapte
E trebuie să strig: Nu mă trezi!
Mi-e dor de tine ca și când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi.
Lumina mea din asfințit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă lași?
Tu mă ucizi în fiecare noapte
Și mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi
Eu te visez în fiecare noapte
Dar nu te am în fiecare zi
M-am săturat să spun în multe șoapte
Ce trebuie să strig: Nu mă trezi!
Mi-e dor de tine ca și când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi
Lumina mea din asfințit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (4 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de chef
Mai adu-mi vin. Singurătatea-mi îneacă gâtul ca un praf.
Și să-mi aduci pe cel mai oacheș țigan, de colo, din taraf,
Să beau cu el și-apoi să-mi cânte.
Să-mi cânte mult, cu ochii-nchiși
Romanțe de pe vremea-n care fecioare anemice, blânde,
Plângeau iubiri aeriene sub floarea albilor caiși.
Ce negru ești, țigane, și ce vioară veche...
Să nu-mi cânți după note, să-mi cânți după ureche
Și să te-nalți pe vârfuri cu fiecare notă
Și ochii-nchiși tot timpul. Am bani străvechi, de aur...
Și-s vesel, măi țigane, căci semeni a balaur
Cu labele în ghete și coada-n redingotă.
Tu ai iubit vreodată? de ce-ai iubit țigane?
Avea ochi albi și umezi ca miezul de castane
Și buze ca măceașa și sânii tari ca piatra?
Șofran avea pe pielea întinsă pe obraji
Și bani de fier cu toartă, în salbe, pe grumaji
Și-n sânge focul aprig cu care crește șatra?
Te-ai îmbătat țigane, dacă începi să plângi,
Îți tremură vioara căci simte cum o strângi
Și-arcușul ți se-ndoaie, în mână, că-l frămânți
De ce-ai iubit, țigane? De ce nu vrei să mori?
Eu nu plâng. Bea ca mine și spânzurăte-n zori...
Dar nu. Tu ai vioara și tot mai poți să cânți.
poezie celebră de Tudor Mușatescu din Doresc ca micile mele rândulețe (2003)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai
Se scutură florile
De mai, de salcâm, de soc,
Și-n părul meu primele
Fire albe-și găsesc loc.
Cărunțesc privirile,
De mai tânăr încă sunt,
Prevestesc ninsorile
Care vin cu pas mărunt,
Ca după curți, porțile,
Ca după nopți, zorile,
Ca după vieți, morțile,
Ca după mai... verile.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce-ai rămas din flăcări?
Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai
Când ai intrat în marea și ultima-ncercare?
Sfârșind cu tine însuți eroica-nfruntare?
Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars și ce mai ai?
Ce-ai limpezit în tine, din câte ce aveai?
Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură?
Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură;
Cât ai avut nainte; și-acuma ce mai ai?
Nu anii suferinței urcați cu-atâta vai,
Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele,
Ci câtă-nțelepciune, și tâlc ai scos din ele
Aceasta-i întrebarea; ce-ai ars și ce mai ai?
Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai,
Când ai intrat în marea și ultima-ncercare,
Zadarnic-a fost jertfa și chinurile-amare
Nimic n-aveai nainte și azi nimic nu ai!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!