Western

E timpul să pleci din oraşul agrest,
pe-aici sunt ocnaşi cu plumb în măsele;
şi-i foarte posibil un straniu incest,
o rupere-n forţă de bande rebele.

Să umbli o vreme ascunsă sub şal,
cai repezi te-or scoate din târgul perfid;
sergenţi plictisiţi beau absint în local,
cu faţa teşită de galbenul zid.

Ticsiţi, în furgoane, umăr la umăr,
stau combatanţii – cu arme de foc;
vedetele circului mizează pe-un număr
de treflă corcită, în marele joc.

Vor fi busculade şi morţi cu mistere,
o lungă dezordine, meschini şi fricoşi;
apoi ai să vezi un decor în cădere,
şi actori zăpăciţi mâncând caltaboşi.

poezie de Dumitran Frunză din Clopotul frigului (2000)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Entitate

sunt cel mai straniu fenomen universal
sunt haos înzestrat cu raţiune
aceiaşi vârstă o avem- paradoxsal
dar ne-a născut explozia genunii
şi miliardele de ani de vreme scursă
printre nenumuratele configuraţii spaţiale
constituie nemărginita mea resursă
de a alege pentru noi o altă cale
pe care-om merge umăr lângă umăr
eu, Omul lângă Univers, Egal lângă Egal
să naştem Entitate fără număr
şi infinit de Geniu genial...

poezie de Iurie Osoianu (21 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iaca-i toamnă

Tu nu vezi că număr din doi în doi un singur
Dumnezeu? Te salut iubită toamnă!
Bărcile se căsătoresc pe lacul secat.
Copacii la nudişti au plecat!
Tu nu vezi cum număr frunze
eu
nimic înspre nimic
cum învaţă foişorul să stea liber
venetic...
peste paşi mergând trăire?
Te salut iubită toamnă!
Chiar de-n doi în doi te număr
tu tot singură te vrei
doar o frunză numărată
ce foşneşte pe alei
Dumnezeu uscând pe umăr
printre umbre ce-au căzut
număr frunzele şi iată
toamnă...
pot să te salut!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arunci prosopul

pe umăr în timp ce umbli din uşă
în uşă în blocul strâmt şi tras
la colţuri ca buzele unei femei
ce arată dispreţ faţă de decor
mergi şi săpunul se topeşte
de nerăbdare să se ude într-o apă
călduţă bună pentru spume
şi alte nebunii efemere
păşeşti timid în exteriorul cuştii
de beton şi cărămidă tencuită
alandala faci primii paşi
semeni cu soldatul de plumb
din copilăria jucăuşă
sau terminator nu ştiu care
şi nu ştiu de ce nu găseşti apă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Festivaluri

Festivaluri fără număr
De cântec şi de umor
Ne-mbătăm umăr la umăr
Şi cântăm... folclor.

epigramă de Vasile Iuşan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi dragostea

Te-ai făcut subţire şi prelung,
şi un sentiment ciudat te doare,
şi eşti mândru, şi ţi-l porţi pe umăr
ca pe-un şoim de vânătoare.

Şi prelungi, privirile îţi trec
chiar prin zidul greu şi prin lăcate
şi se-opresc la piatra unui chip, mereu,
cu sprâncenele-mbinate.

Se petrec atunci întreceri, lupte,
şi răpiri imaginare,
ora se înclină, bate
cu secunde tot mai rare.

Şi trec ani, şi şoimul zvelt
de pe umăr nu-l mai lepezi,
doar secundele din el
bat din ce în ce mai repezi.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Colindă de inimă
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

In politică

In politică de eşti
Prin nume să te numeşti.
Altfel - umăr lângă umăr
Devii turmă. Eşti un număr.

epigramă de Adrian Timofte (iunie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

ce trist mi-e gândul rezemat de umăr
ce vesel umărul de gând
aprinde stele, rând pe rând
uitat de vreme şi uitând de număr

cu muchie de zori încetişor
în suflet întunericul îmi sparge
întinde albe aripi la catarge
corăbiei cu Olandezul Zburător

să pot pluti cu ea în orice mare
să pot veni în orice colţ de lume
în orice stat ce poartă al tău nume
chiar dacă statul ăsta porturi n-are...

ce trist mi-e gândul rezemat de umăr
ce vesel umărul de gând
că stele stinje rând pe rând
uitând de vreme şi uitat de număr

poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

zero

Zero

E cifra ce intrigă şi, umăr lângă umăr,
De secole savanţii descriu în orice tom,
Că una-i când e pusă în dreapta unui număr
Şi alta-i când apare în dreptul unui om.

definiţie epigramatică de Victor Macarevici din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Alexandra, fetiţa din Caracal

acum când toţi analfabeţii
se află-n funcţii fără număr
mă aşteptam ca toţi poeţii
să fie umăr lângă umăr

mă aşteptam la unitate
să fim cumva aceeaşi voce
în faţa lacrimilor toate
şi-a suferinţelor atroce

şi când privesc la nişte fete
pline de farmec şi candoare
mă uit sfârşit la nişte plete
care adună,, inimioare"

şi-i doare-un cur de ce se-ntâmplă
de cei plecaţi printre străini
în loc de trei culori la tâmplă
au o pereche de bikini

stau pitulaţi sub nişte fuste
puţind adeseori a hoit
bieţi retardaţi cu minţi înguste
ascunşi în sufletul lor mort

şi când mai lăcrimezi vreodată
pierdută-n marginile ceţii
să ştii tu fată minunată
c-această clasă retardată
a fost pe mână cu poeţii
ce preţuiesc analfabeţii

poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul... la relativ

Cascade, clepsidrei îmi mătură timp
-Mi-e frică de golul, ce cască, ce-i dus-
Nu pot s-o întorc, n-am statut de Olimp...
Mă trec oră, zi, lună, an, spre apus.

Ce straniu mi-e gândul, perfid, de peren;
Mă minte că sunt neschimbat şi tot tânăr.
Treptat pierd prieteni, colegi, pierd teren...
Refuz timp să scad, refuz ca să număr.

Am zile şi nopţi fără şiruri, pierdute,
Le trec ca să treacă-n risipă, pe veci;
N-am mintea de-a şti, să le fac petrecute...
Aş vrea să le-ngheţ; le conserv, le ţin reci.

Pe ceas mi-l fac singur -cu limbi fără număr-
Refuz sărbătoarea de trecere-n an;
Privesc viitoru-n trecut peste umăr...
Refuz orice calcul, rămân vieţii fan!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul liniştit al iubiţilor

Stai lângă mine şi-o să vezi
Că mintea ne-om citi
Iară când inima-ţi va bate
Şi-a mea va tresări.
Căci timpul s-a oprit în loc
Dorinţele-s aprinse
Când noi pe plajă acuma stăm
Purtaţi de-a noastre vise.
Umăr la umăr ascultăm
Cum valurile aleargă
Fiindcă iubirea a intrat
Prin uşa noastră largă...

poezie de Cole Banner, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prost grămadă

Peste tot în lumea largă ţie ţi se duse buhul,
Că tu eşti un prost grămadă printre cei săraci cu duhul;
Şi din patru părţi a' lumii vine lumea să te vadă,
Curioasă ca să afle cum arat-un prost grămadă.

Se înghesuie mulţimea mai ceva decât la moaşte,
Fi'ndcă unu-aşa ca tine la un secol doar se naşte.
Sunt aşa de mulţi la coadă că stau umăr lângă umăr,
Cin' te vede şi te-aude cruci îşi face fără număr.
..................................................
Se întoarce-apoi acasă, cruci făcând: "Ferească Sfântul,
Pe un prost aşa de mare nu-l înghite nici pământul!..."

poezie satirică de George Budoi din Dicţionarul prostiei (13 martie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

Dă foşnet frunza măruntă,
Umbra e rece-n pădurea sonoră -
O mirare tăcută, poate cruntă,
O ameţire de toamnă, de-o horă.

Un haos vrea să mă ducă
De unic uitînd, şi de număr -
Un foşnet uscat mă usucă,
Pe-un arbore plîng ca pe-un umăr.

Şi sfîrîie-o ploaie uşoară -
Caverna de-odinioară...
Şi zarea-ntunecată...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că unele dintre vedetele mele beau whiskey. Dar am descoperit că cei care beau milkshake-uri nu câştigă foarte multe meciuri de baseball.

citat din Casey Stengel
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai ştim unde ne e capul, aşa că vom lupta umăr la umăr.

aforism de Viktor Ivancic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea şi Opoziţia merg în alegeri umăr la umăr; ţinându-se de braţ.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mers umăr la umăr. Până ce au fost puse în funcţiune coatele.

aforism de Marko Grgicevic din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde de albastru

Şi-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
şi-am zis pară de un măr,
minciună de adevăr,
şi-am zis pasăre de peşte,
descleştare de ce creşte,
şi secundă-am zis de oră,
curcubeu de auroră,
am zis os de un schelet,
am zis hoţ de om întreg,
şi privire-am zis de ochi
şi că-i boală ce-i deochi.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
că am zis doar un cuvânt
despre întregul pământ,
şi de bine-am zis de morţi
şi de şase-am zis la sorţi,
şi am zis unu de doi
şi zăpadă de noroi,
şi am vrut să fac cu gura
focul ce-l făcea arsura
că n-am fost trezit, că dorm
pe un cal cu şa de domn,
alergând pe-un câmp de noapte,
de la unu pân' la şapte -
de la şapte pân' la zece
mi-a căzut o viaţă rece,
de la frunză pân' la umbră
mi-a căzut o viaţă dublă
ca pământul şi cu lună,
noaptea când stau împreună.
Şi-am zis verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
pe care mă ţin călare
cu capul la cingătoare,
cu călcâiul la spinare
şi cu ochiul în potcoave,
şi cu inima-n silabe
de mă duc mări, mă duc
ca toamna frunza de nuc,
ori ca iarna frunza albă
de la floarea de zăpadă...
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
potcovit pe lună plină
cu miros de la sulcină,
înhămat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
şi ţinut de gât cu mine
tot în dragoste de tine,
că mi-a fost crescut pe umăr
de din doi în doi un număr,
tot din trei în trei o iarbă
şi din patru-n patru-o salbă,
şi din cinci în cinci un pom,
şi din şase-n şase-un om.
Frunză verde de albastru,
mă doare un cal măiastru,
văd în faţă mov şi verde,
coloarea care mă perde,
corcov văd cu veselie,
coloarea ce nu se ştie,
mai aud şi-un sunet sus
care nu a fost adus
în timpan de oameni vii,
în a fi şi a nu fi,
când îmi cade umbră lungă
pe sub ochii grei cu pungă.
Şi-am zis aripă de pene
ca să zbor cu ea prin vreme,
şi-am zis măr ca să zic sâmburi,
şi-am zis pom ca să zic scânduri,
şi-am zis nord ca să zic suduri
şi dulceaţă ca să sudui,
şi-am zis inimă la piatră
şi cântec la tot ce latră,
şi potcoavă
la octavă,
şi uscată la jilavă,
tot le-am potrivit pe dos
pe un fluieraş de os,
din osul de la picior
care-mi cântă cu fior,
şi din osul de la mână
fluierând o săptămână,
din osul de la arcadă
recea lumii acoladă
peste două oase mari
unde stau ochii polari.
Şi-am cântat din coasta mea
din vertebra ca o stea,
de-a-ncălecare pe-o şa,
pe o şa de cal măiastru,
foaie verde de albastru.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburător trimis

Am înotat astăzi pe-un cer,
Era albastru cu aisberguri...
Nu era nimeni, eu stingher;
Era şi alb, erau şi neguri.

Urcam în rece de azot,
Dădeam din mâini, sau lin planam,
Simţeam miros de creozot
Când pasăre, în metal, treceam.

Şi era frig, de-un aer rece,
Văzduh sub braţe îl simţeam,
Cu păr în vânt zburam, pluteam;
Sunt vis, un vis, ce nu mai trece.

Şi mă înălţam în sus, ce-i jos,
Abis de negru se zărea...
Dar unde vreau, e sus, în jos
Şi-acolo e "Planeta mea".

Şi înot şi tot mă-afund mereu
Şi-i oxigen, respir mai bine...
E mai mult aer, sunt mai greu
Şi-încă plutesc, azur mă ţine.

Privesc din umăr, capu-ntors,
Văd verde, cafeniu şi plumb
Şi parcă-s obosit, sunt stors...
Îmi caut loc să stau... pe fund.

Şi văd cutii mobile, fixe,
Zăresc şi amoebe... mii
Se-ntrepătrund ca să existe
Ieşind, intrând printre cutii.

Planez încet şi simt străfund
Văd totul la orizontală
Am terminat, revin în gând...
Găsesc sfârşit... în plictiseală!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obligaţie la nuntă

N-a mâncat şi n-a bàut
Şi-a filmat... cât a putut...
La "dar", fu bătut pe umăr:
- Fără număr, fără număr...

epigramă de Constantin Enescu (8 noiembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!