
Cei treji își iau zborul, nefiind satisfăcuți de limitarea căminului; precum lebedele care se înalță luându-și zborul de pe lac, ei își părăsesc sălașul.
citat din Buddha
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Helena: Iubirea vede nu cu ochii, ci cu dorul.
De-aceea Cupidon luându-și zborul,
Precum un orb, așa-i înfățișat.
Copil nechibzuit, întraripat.
Aripa-i semn că graba îi dă ghes,
De-aceea se înșeală-atât de des.
replică celebră din piesa de teatru Visul unei nopți de vară, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1596), traducere de Dan Grigorescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
o libelulă
luându-și zborul
clatină frunza
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

penele negre -
din cuib luându-și zborul
puiul de cioară
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul...
Să-și desăvârșească zborul,
pasărea are nevoie de cer,
căci zborul a fost dat visului
și păsărilor deopotrivă
de către îngeri;
visul e sortit uneori eșuării
când iluziile se risipesc,
pe când zborul
reprezintă împlinirea păsării:
Pasărea să se numească păsăre,
omul să se numească om cu rădăcină.
Bunăstarea lui nu ține de o fericire anume:
fericirile vin și trec.
Apar alte iluzii din speranțe
care să-l facă fericit
preț de o clipă.
poezie de Camelia Oprița din revista Boema, numărul 152 (octombrie 2021)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul
aripi de înger
sub mantaua iernilor
lasă tăcerea
să îngroape cuvinte,
precum un
izvor acoperă
ochii,
să nu se vadă crestele
înfipte în coama cerului
de gheara de urs îndreptată
spre soare
să fure lumina,
cu opaițul sus
credințe
se revoltă,
zborul prima dorință!
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
George Corbu - misiune ratată
Luându-și zborul de pe vila
În care-și are domiciliul,
Deși cu cap compas Brăila,
G. Corbu nimeri... Mizilul.
epigramă de Anton Muraru (25 decembrie 2014)
Adăugat de Anton Muraru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul culorilor
E-o frumusețe-n zborul spre lumină
pe care, de-aș fi pictor, l-aș descrie
în curcubeu ce n-ar putea să-și țină
culorile-n știuta armonie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar trist...
Când îți spun că te iubesc,
Simt, am aripi și plutesc,
Nepăsarea ți-e izvorul
Care vrea să-mi frângă zborul.
Dacă-ți spun că vin la tine,
Faci nazuri că nu-ți convine,
Însă te usucă dorul
Care vrea să-mi frângă zborul.
Când îți spun că fantezia
Îmi provoacă poezia,
Zici că muza mi-e zăporul
Care-mi potolește zborul.
Dacă-ți spun că fără tine
Nu pot trăi nici trei zile,
Văzul mi-l umbrești cu norul
Care-mi întunecă zborul.
Când îți spun că sunt doar trist
Și că degeaba insist,
Dezlegi drum, ispititorul,
Către tine să-mi iau zborul.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărăbușii
furtuni dinspre nord
loveau tare în noi
ca niște elice interzise
în zborul rotund
ce sunt compartimentele?
ne întrebam
despărțituri într-un vagon
de tren
de inimi
spuneai
un timp etanș
ce ni s-a oferit
din haosul universal
ca să trăim distructiv
precum cărăbușii
salvându-ne zborul final
cu două aripi rămase
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

ZBORUL
Alunecări,
Prin munți
De aer,
Acesta e
Zborul.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-și desăvârșească zborul, pasărea are nevoie de cer, căci zborul a fost dat visului și păsărilor deopotrivă
de către îngeri; visul e sortit uneori eșuării când iluziile se risipesc, pe când zborul reprezintă împlinirea păsării: Pasărea să se numească păsăre, omul să se numească om cu rădăcină. Bunăstarea lui nu ține de o fericire anume:
fericirile vin și trec. Apar alte iluzii din speranțe care să-l facă fericit
preț de o clipă.
Camelia Oprița în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul
Când vrei
să visezi,
îi ceri Lui
Dumnezeu
libertatea
și-L rogi
să nu pună
la socoteală
pașii aceia
fără urme,
zborul.
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Reiterare
Zborul, plutirea,
paradoxul că sunt
miracolul vieții,
sacerdotal fir de nisip
în marea cădere a timpului.
zborul acesta -
nemărginită plutire...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatros în zbor
În zborul tău spre orizonturi neștiute,
Tu te înalți suprem peste oceanul planetar,
Peste furtuni și naufragii absolute,
Stăpânitor peste comori ascunse de corsari.
Ca și un zeu veghezi corăbierii lumii,
Precum Poseidon din templul de pe Olymp,
Sfidezi abisul negru-al mării și-al furtunii,
Taifun apocaliptic, venit de peste timp...
Ca visele omenirii, tu poți să zbori oriunde.
Tu poți să faci ca ziua de azi să pară ieri,
Doar zborul omenirii pornește spre niciunde
Și-ajunge-n orizonturi ce duc spre nicăieri.
De la un pol la altul aprinzi lumina lumii,
Al mării nesfârșite, semeț cuceritor,
O cruce se înalță din mijlocul furtunii,
Un înger al speranței, un albatros în zbor...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ne-a zămislit
Nu știu cine am fost
Nici cine voi ajunge?!
Știu, doar, că vreau să fiu eu
Stăpânul meu, fără a mă minte!
Nu înțeleg, de ce cineva a glumit
Și gluma lui prins-a rădăcină:
Că dinozaurii ne-au plodit!
Probabil pe el, dar nu și pe mine!
Maimuțele toate supărate-s cumplit,
Priviți-le văzul pe față:
Cum de nimeni nu a priceput,
Că ele sunt de o altă rasă?!
Dar lebedele? Lebedele albe în zbor
Unite fiind pentru vecie,
Semeț li e zborul în dragostea lor,
Venit-au din neam de la cine?!
Vezi, vântul rău bate în nori
Cu ape spre munți în menire!
Lor cine le-a dat acest dor,
Tot niște monștri, ca mine?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatros în zbor
În zborul tău spre orizonturi neștiute,
Tu te înalți suprem peste oceanul planetar,
Stăpân peste furtuni și naufragii absolute,
Peste comori nemaivăzute, ascunse de corsari.
Ca și un zeu veghezi corăbierii lumii,
Precum Poseidon din templul de pe Olymp,
Sfidezi abisul negru al mării și-al furtunii,
Taifun apocaliptic, venit de peste timp...
Ca visele omenirii, tu poți să zbori oriunde,
Tu poți să faci ca ziua de azi să pară ieri,
Doar zborul omenirii pornește spre niciunde,
Și ajunge-n orizonturi, ce duc spre nicăieri.
De la un pol la altul aprinzi lumina lumii,
Al mării nesfârșite, semeț cuceritor,
O cruce se înalță din mijlocul furtunii,
Un înger al speranței, un albatros în zbor...
poezie de Marian Florentin Ursu (8 iulie 2018)
Adăugat de Marian

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul printre stele
Ești gata să-ți ie zborul?
Așteaptă doar puțin,
să-mi pregătesc și dorul
și clipele de chin!
Te voi veghea-n plutire
de astru între astre
și-am să te-aștept, iubire,
în nopțile albastre.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Masa pentru doi
Am nevoie de tine să reinventez zborul
în toate înțelesurile,
să-ți arăt că te înțeleg când nu ești înțeles,
să te hrănești
cu mine până îți umpli inima.
N-am găsit nicăieri zborul,
și am rămas neschimbată:
sunt dependentă de aripi.
Odată a venit un înger cu zborul greoi;
mi-a scos sufletul și l-a așezat la o masă pentru doi.
Mi-a spus că vei veni să te hrănești
cu mine până îmi vor crește aripi.
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Oprița

Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpule, oprește-ți zborul!
Timpule, oprește-ți zborul,
Ca să poată autorul
Opera să-și împlinească
Cât i-e dat ca să trăiască!
poezie de George Budoi din Poezii (22 august 2020)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul de noapte
zborul cu fluturii
pare a fi o stare de bine
pentru cei care văd
fântâna în dimineți umbrite
câtă rouă li se scurge din aripi
îngerilor sacrificați
pe altarul de iarbă
și ce stare de bine revine
în ochii străpunși de lumină
ai celor care-au "trădat "
ciutura legănată de vânt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!