O alee în Luxemburg
Trecu copila-ncântătoare
Și sprintenă ca pasărea:
În mână-i strălucea o floare
Și nou referen pe buze-avea.
Doar ea putea să mai răspundă,
Ah, sufletului meu uitat;
Venind în noaptea mea profundă,
C-un zâmbet l-ar fi-nseninat!
Dar tinerețea nu-i, vai mie!...
Adio, rază ce-ai sclipit,
Parfum, copilă, armonie...
Trecea norocul, - a fugit!
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fiecare floare este un suflet care îmbobocește în natură.
citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici bună ziua, nici bună seara
Nu-i dimineață, seară nu-i, nu-i ora!
În ochi sclipirea, totuși, ne păli.
Dar seara roșie-i ca aurora
Și-uitarea noaptea-aduce peste zi!
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de S.Eul

Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire (II)
Cum poate-o dragoste-atât de profundă să pară-o dragoste profundă,
Cum poate ea zâmbi la petrecerea de adio?
Chiar și lumânarea, simțind tristețea noastră,
Lăcrimează alături de noi cât e noaptea de lungă.
poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prostia nu se învață.
citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Altcineva

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ignoranța nu se învață.
citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Horus
Clintea Kneph, zeu-n tremur, intregul univers
Din patu-i, Isis, mama, severa ei faptura
Spre cruntul sot si-o-ntoarse facand un gest de ura,
Si-un foc stravechi se-aprinse in ochiu-i verde sters.
"Priviti-l, zise, moare acest batran pervers,
Nu-i chiciura pe lume sa n-o fi strans in gura,
Legati-i glezna, stringeti chiorasa-i uitatura,
Zeu de vulcani, e rege pe-al iernilor alb mers!"
"Demult trecu acvila, un spirit nou m-asteapta,
In rochia Cybelei, eu pentru el stau dreapta...
E mult-iubitul fiu al lui Hermes si Osiris!"
Zeita-n scoica-i de-aur plecase de pe mal,
Marea-ntorcea doar chipul cel adorat din val,
si suradeau pe ceruri esarfele lui Iris.
poezie clasică de Gerard de Nerval din Antologie din poezia universală
Adăugat de ralu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să menționez ca pe unul din evenimentele culminante ale vieții mele impresia profundă pe care mi-a lăsat-o prima lectură a lui Faust de Goethe, în traducerea franceză a lui Gerard de Nerval. Minunata carte care m-a fermecat de la primele rânduri. Nici n-am mai lăsat-o din mână. O citeam neîncetat, la masă, la teatru, pe stradă, pretutindeni.
Hector Berlioz în Memorii, XXVI
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
- suflet
- Sufletele sunt ideile lui Dumnezeu.
definiție de Gerard de Nerval
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să știm cine suntem ca să ne putem regăsi.
citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare nu e nevoie să ne cunoaștem foarte bine pentru a ne regăsi?
citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio
Adio tu, adio soare,
Adio, dulce îmbrățișare,
Adio dorul meu cel sfânt,
Adio, crudule Pământ,
Adio, suflet necurmat,
Adio, plâns nemângâiat ;
Adio, viață cum te știu,
Adio, suflul cel mai viu,
Astăzi te las, nefericit,
Rămân să stau unde-am venit
Ca să răspund la ce-ai cerut
Când n-ai știut ce ai avut
Și ai întors ce-i cuvenit
Să-ți stea în suflet, fericit,
Doar pentru că în calea ta
Așteptai flori spre Golgota.
Adio, sărutare grea,
Adio, alinarea mea,
Adio, vânt de neîntors,
Adio, sentiment nestors,
Adio, bucurie dulce,
Adio, gând ce nu se smulge ;
Adio, timp ce stai pe loc,
Adio tu, adio foc.
Ce fericit te-am căutat
Și cum pe răni mi-ai apăsat
Să vindeci locul unde-ai vrut
Să-ți lași veninul ce-a durut,
Ca mai apoi, aici, pe loc
S-așezi cuțitul nu în toc,
Ci în torace să-l înfingi
Cercând ca inima s-atingi.
Adio, suflul cel mai viu,
Adio, viață cum te știu,
Adio, plâns nemângâiat,
Adio, suflet necurmat,
Adio, crudule Pământ,
Adio, dorul meu cel sfânt,
Adio, dulce îmbrățișare,
Adio tu, adio soare...
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de gheață
Am sufletul abur suflat pe o sticlă
De geam, oglindind inima-ți de-odăi
Strângându-se-n șoc, explodând ca o aplică
Când becul o arde-n scântei calde, moi.
Mă uit fără șir; nu-i cârlig să m-agațe
Din spațiul fundal, am doar chipu-ți hublou
Ce străpung, curg fluid, mă preling palme, brațe
Și trup mă transfigur, sunt eu-mi ecou.
E cald înăuntru; mă-mbăt somnambulic
De picurii ploii din frigul de-afară
Cruciș stând pe coate ivron melancolic
Visând pe-un pervaz se umbrind înspre seară.
Tresar încordat că e rece; nu-i foc
Ce s-a stins așteptând să-l reînviu până moare
Și sticla e-o coajă de-alb praf doar c-un loc
Din buzele-mi calde, c-o gheață de floare.
M-agăț cu retina prin lupa pupilă
Privind absorbit pata fină de pâclă
Cu-n zâmbet cleștar; capul drag de copilă
Topindu-se-n suflu... cum viața se-ntâmplă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-ai dat, Doamne?!
Lui Ozea Rusu
Copiii leșină, nu-i bine,
Și moarte picură din nori.
Și chiar izvorului îi vine
Un fel de greață uneori.
Atâtea vorbe și minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Și tinerețea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!
E falsă mila ori e mută,
Iar crucea de la piept e joc.
În moarte tot mai mulți se mută,
Văzând că-n viață nu au loc.
Atâtea vorbe și minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Și tinerețea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul bărbat care a comparat o femeie cu un trandafir a fost un poet; al doilea, un imbecil.
citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumii viitoare mă dăruiesc
Ei da, am decis,
mă fac parfum de floare
în viața viitoare.
Să spunem...
Parfum de nu mă uita
când mă culege cineva
și mă așează în fereastra
dintre lumi
să-și amintească
de eternul amor
din trecutul pămantului
azi dispărut
în nostalgia cuvântului.
Și iar am zis
în viața ce vine
parfum de rose mă fac
să parfumez cu mine
fiecare secundă
a fiecărui veac
de iubire profundă
trăită cu tine.
Lumii viitoare
mă dăruiesc
pafrum de floare
să veșnicesc
iubirea trecătoare.
poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
privește globul de cristal
o vede umblând pe câmp
este o pictură cu parfum
și mult zâmbet
pe fața ei de copilă
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio
Adio se răspunde-n zare,
Adio este și pe loc...
Pătruns cu raza cea de foc
După ultima mișcare.
Nimic nu poate fi puternic
Prin existență să ditrugă,
Cuvântul trebuit să fugă
Dispărând din vorbă veșnic.
Sacra libertate-ntr-însul
Oprită e, adevărat,
Izgonind din suflet plânsul
Pe care el l-a provocat.
Emană doar în jur tristețea,
Lacrimi doar în jur emană,
De tot te depărtează-n goană
Și-ți distruge tinerețea.
Vorba existentă-n ploi
Pe care nimeni nu ar ști-o
Cuvântul trist... Ce trist? Adio!
Se include între noi.
poezie de Diana Enachii (1 mai 2008)
Adăugat de Diana Enachii

Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger de pază
Când sufletu-mi noaptea veghea în extaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,
Încins cu o haină de umbre și raze,
C-asupră-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină,
Copilă cuprinsă de dor și de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ți învins.
Ești demon, copilă, că numai c-o zare
Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare
Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfântă, amicul fidel?
Ori poate!... O-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaște trăsurile-ți pale,
Căci tu - tu ești el.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ania Vișan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger de pază
Când sufletu-mi noaptea veghea în extaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,
Incins cu o haină de umbre și raze,
C-asupră-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină,
Copilă cuprinsă de dor și de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ți ânvins.
Ești demon, copilă, că numai c-o zare
Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare
Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfântă, amicul fidel?
Ori poate!... O,-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaște trăsurile-ți pale,
Căci tu - tu ești el.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
El Desdichado
Sunt cel Nemângâiat, cel Sumbru, cel Uitat,
Sunt prințul Acvitaniei ce și-a pierdut moșia:
Singura-mi Stea e moartă și-n cântu-mi ănstelat
Răsare-un Soare negru: este Melancolia.
În noaptea de Mormânt, Tu, ce m-ai mângâiat,
Redu-mă-n Posilippo, dă-mi marea, Bucuria
Și floarea adorată de-un suflet sfărâmat
Și-umbrarul unde Roza se-îmbrățișa cu Via.
Sunt Amor sau Phoebus...? Lusignan sau Biron?
De-a Doamnei sărutare încă mi-e fruntea caldă;
și am visat în Grota cu nimfe ce se scaldă...
De două ori trecut-am ne-nvins peste-Acheron:
Pe lira lui Orfeu, în drumul meu, am strâns
Și al Sirenei strigăt și al Fecioarei plâns.
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!