Adio
Adio se răspunde-n zare,
Adio este și pe loc...
Pătruns cu raza cea de foc
După ultima mișcare.
Nimic nu poate fi puternic
Prin existență să ditrugă,
Cuvântul trebuit să fugă
Dispărând din vorbă veșnic.
Sacra libertate-ntr-însul
Oprită e, adevărat,
Izgonind din suflet plânsul
Pe care el l-a provocat.
Emană doar în jur tristețea,
Lacrimi doar în jur emană,
De tot te depărtează-n goană
Și-ți distruge tinerețea.
Vorba existentă-n ploi
Pe care nimeni nu ar ști-o
Cuvântul trist... Ce trist? Adio!
Se include între noi.
poezie de Diana Enachii (1 mai 2008)
Adăugat de Diana Enachii

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre mișcare
- poezii despre existență
- poezii despre cuvinte
- poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.