Unui pretins umorist
În toate câte-ai scris de-a lung și lat,
E-un fel de epitaf... anticipat.
distih de Valeriu Ene din manuscris (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unui pretins umorist
În toate câte ai scris de-a lung și lat,
E-un fel de epitaf... anticipat.
distih de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf (unui parvenit)
Crescut pe uliță prin praf
Ca tot... sărmanul de la țară
I-au scris pe cruce-un epitaf...
Să-i fie... marmura ușoară!
epitaf epigramatic de Gheorghe Gurău (octombrie 2008)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Mă căiesc anticipat, pentru păcatele mele viitoare.
aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Bine că nu ni se comunică data morții anticipat. De emoție, sigur am muri mai repede.
aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, arabă și esperanto.
Autoepitaf
În viață-am scris ceva catrene,
Sonete, chiar și-un epitaf...
Dar mult mai mult mi-am scris sub gene
Cu un creion dermatograf.
epitaf epigramatic de Eugenia Pavel din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf, la căpătâiul unui șef
Avea un fel al său draconic,
De-a mă privi de sus ironic.
Și iată-mă acum dispus
Să îl privesc și eu de sus!
epitaf epigramatic de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui plagiator
Aici zace-un literat
Fericit ca-n paradis
Când trăia a publicat
Mult mai mult decât a scris
epitaf epigramatic de Traian Gărduș din Epigrame (2003)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui ofițer de poliție
Cum pe ultim drum se duce,
S-a sfârșit și-a lui menire,
Căci, cu nume scris pe cruce,
Nu mai are-acoperire.
epitaf epigramatic de Mihai Sălcuțan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
Când mor, să-mi faceți o statuie
Din sticle pline cu rachiu,
În raclă, o gagică șuie,
Pe lumea aia-n chef s-o țiu,
Iar ei să-i placă-acolo jos
Când toate or să fie... os!
epitaf epigramatic de Alexandru Ștefan-Sașa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Epitaf
Sub astă cruce, e-un poet,
Invidiat de multe genii
Ce-a reușit a fi, concret,
Nemuritor vreo... opt decenii...
epitaf epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perpetuum mobile
respir aer dilatat cu miresme de parfum
se umplu plămânii de minuni vibrante
iluzii și regrete se sfârșesc în fum
se prefac în scrum gânduri alarmante.
vreau să las pe pământ frumoasă amprentă
poate o slovă de aur scrisă ca epitaf
veșnicia mea e o stare latentă
pe reflecții în lumină dau autograf.
am scris cărțile vieții zbuciumate
până am să mor nu mă opresc din scris
muza cerne în mine gânduri nestemate
un loc în eternitate îmi este promis.
ecranul minții derulează vise animate
cu toate trăirile mele în Paradis.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui bou
Aicea, în acest cavou,
Se află cel mai mare bou;
Dar nu-i de-acel ce îl înjugi,
E-un dobitoc de care fugi.
epitaf de George Budoi din Epitafuri (24 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
E ușor a scrie versuri...
V-o spun, fără bășcălie:
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!
De vreo lună și jumate,
Nici o strofă chiar n-am scris,
Rime am, și pix, de toate,
Ce nu am... nimic de zis,
Însă azi, veni de sus
Parcă o hemoragie
De catrene ce le-am pus
Într-o mică poezie;
Acum, de rimat, rima
Poezia mea vioaie,
Însă mama de-o citea
Nu scăpam fără bătaie,
Dar ce-am zis, că la derută
S-o tromit la un ziar,
Curios cam câți la sută
Mă vor înjura măcar,
Ori să-mi spună cel puțin
Să mă las, nene, de scris,
Plini de draci și de venin
Că-n poem nimic n-am zis;
Iată dar c-am fost șocat,
Versurile mele-apoase,
Criticii le-au comentat,
Parcă se înviorase:
Ce metafore, culoare,
Ce imagini paralele,
Ce condei, ce-ndemânare,
(Și-asta pusă-n ghilimele)
Ce aprecieri, ce stimă,
Viața-mi devenise roză,
Una mi-a cerut, sublimă,
Să-i trimit chiar și o poză,
Fi'ndcă, fără modestie,
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine poate versuri scrie
Când nimic nu are-a spune!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui Moș Teacă
Viața ta a fost un haos
De comande idioate.
Ce-ți rămâne-acum din toate?
Vai, doar un "pe loc repaos!"
epitaf epigramatic de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din jurnalul unui dascăl
La școală, lecții și afișe
De-a lung, de-a lat, de-a curmeziș;
Acasă, fișe, fișe, fișe,
Citesc, mă fiș, citesc, mă fiș!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.- epitaf
- E-un giuvaer de pietre rare
Închis în câteva cuvinte,
Sau, dacă vreți, o simplă floare
Ce crește numai pe morminte.
Epitaful
definiție epigramatică de Dimitrie Jega din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De plictiseală...
E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu fața-n jos.
E-un fel de am să plec și să revin,
Un fel de nu știu ce și nu știu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.
E-un fel sfârșit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...
În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Și neavând ce face... m-am născut.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De plictiseală...
E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu fața-n jos.
E-un fel de am să plec și să revin,
Un fel de nu știu ce și nu știu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.
E-un fel sfârșit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...
În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Și neavând ce face... m-am născut.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De plictiseală...
E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu fața-n jos.
E-un fel de am să plec și să revin,
Un fel de nu știu ce și nu știu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.
E-un fel sfârșit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...
În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Și neavând ce face... m-am născut.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tren
Se scurge gând pe șine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uși, pe trepte.
Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărțiri
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm d-accelerat.
E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete
Ce nu se știu... Doar din tichete
Se combinând, fie ce-o fie!
Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind...
E-un dor de-a sta într-un colind
Regretând stop într-un triaj.
E-un drum deja prestabilit,
E locul de-a cunoaște lume;
Să bei o bere-n ritm de spume...
Să te lași dus de-un "vagon lit".
E visul în miriapod,
Un ascunziș de-o aventură
Așa-ntr-o doară, doar o tură...
E-o amintire-n timp... Un pod.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!