Tăcere de bibliotecă

Toate grijile dispar printre volume
când sunt singur cu întreaga lume

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (11 septembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt omul cel mai matinal din lume... şi cel mai singur. Sunt singur de la prima oră. A Genezei. Un Adam perpetuu!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal în jurul inimii

Albastru de Voroneţ
albastru de Română
singur printre poeţi
cu cerul pe mână

Albastru de Română
albastru de verde
curcubeul se amână
până când se vede

Albastru de verde
singur printre poeţi
şi Ceahlăul mă crede
albastru de Voroneţ

Albastru de Română
un clopot pe strună

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie îmi convine să existe Dumnezeu: n-aş suporta singur această lume!

Costel Zăgan în Inventeme (5 iulie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul însetatului de lectură

Sunt însetatul de lectură;
Citesc pe lună opt volume.
Nevasta vrea să plece-n lume,
Că-i multă treabă-n bătătură.

Din ce motiv, nu ştiu anume,
Mă roade foamea de cultură.
Sunt însetatul de lectură;
Citesc pe lună opt volume.

Amanta mă mai ceartă-o tură.
De nervi, la gură face spume,
Aşa c-o iau pe scurtătură.
De-or vrea în somn să mă sugrume,
Tot însetat sunt de lectură,
Citind pe lună opt volume.

rondel de Mihaela Banu din Invitaţie la o ceaşcă de umor (2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singur

nu sunt singur, am o umbră fugărindu-mi zilnic pasul,
am şi-un tunet rupt din ceruri când îmi oboseşte glasul,
am şi Soarele şi Luna, am şi bolta înstelată,
am şi-o poză cu o fată cu rochiţa dantelată.

nu sunt singur, am oglinda încruntată riduri-riduri,
am speranţe-n depărtare, am şi ziduri după ziduri,
am şi-o muză ce mă doare printre vise fără număr,
am şi stropii grei de ploaie picurându-mă rar pe umăr.

nu sunt singur, am credinţa şi mă rog la sfânta cruce,
am şi vise colorate, am şi lacrime caduce,
am şi-o inimă ce bate, bate-ntruna ca o toacă,
am şi-un înger şi un demon îndemnându-mă la joacă.

nu sunt singur, am un suflet rătăcit printre cuvinte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă morţii din morminte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă valul când se sparge,
nu sunt singur într-o mare scufundare de catarge.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

PIERDUT PRINTRE FRUNZELE TOAMNEI

Amintiri de nisip
îmi curg
printre
degete
Clipă
după
clipă
frunză
după
frunză
Brusc un tablou
mă izbeşte
de
perete
Alo
ce cauţi
în
toamna asta
poete

Costel Zăgan, POEMUL DE LA MIEZUL NOPŢII

Costel Zăgan în poemul de la miezul nopţii (27 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna poetului

Doamnelor culcat
fulgi la joasă înălţime
şi poetul e soldat
singur în această lume

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (3 ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăroasă, mintea m-a-nvăţat toate prostiile din lume!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni

aici, în confesional, voi nu mă vedeţi dar eu vă citesc toate spaimele şi trăirile
voi nu mă ascultaţi dar eu vă aud toate nespusele şi temerile
aici, în adâncul cuvântului, împreună căutăm calea spre izbăvire

ai venit pe lume singur şi gol, alţii te-au spălat şi te-au înfăşat
ai trăit îmbrăcat în cuvinte, ascunzându-ţi lipsurile
pleci din lume la fel de singur şi gol sufleteşte şi alţii te vor spăla şi te vor îmbrăca

tu vei pleca în lume însoţit de cuvintele tale, cu treburile tale, cu visele tale
eu voi rămâne ascultându-ţi trecerile, provocările şi împlinirile
dar peste tot şi toate vor pluti cuvintele care au fost de la începutul începuturilor

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt singur şi asta-mi ocupă tot timpul!

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui "poet" Costel Zăgan

Îşi spune singur "aforist",
Dar scrie de aşa natură,
Că de citeşti acest "artist",
Chiar că o iei pe "arătură".

epigramă de Adriana Toma
Adăugat de Adriana Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atât de singur că-mi aud gândurile... scârţâind!

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgoliul singurătăţii: Sunt singur, deci exist!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri

În lume sunt păduri de doruri
Doruri albe, galbene şi mov
Asemeni florilor de micşunele răsărite
În pieptul răbdătorului Pământ.
În lume sunt nemuritoare Primăveri
Ce nu dispar decât în stele
Atunci când pieptul e urcat în nori
De Cel ce a făcut această lume.
Acolo toate florile lumeşti dispar
Toate dorurile mov şi galbene din fire
Acolo toate pădurile de doruri trec
Prin cuptorul Domnului de judecată.
În cuptorul Dreptului merg toate
Nici măcar o floare nu rămâne vie
Nici măcar un dor de păcătos născut
Ce nu a plâns din dor de Dumnezeu şi Fiul.
În lume sunt păduri de doruri
Doruri de bani şi suflete pierdute
Asemeni florilor de micşunele mov
Ce stau tăcute sub lumina Lunii.
Puţine doruri sunt pe lume
Născute ca şi stelele din cer
Să lumineze-n piepturile lumii
Din dor de Mirele ce a murit pe cruce.
Puţine doruri sunt în lume
Să plângă rănile Hristosului iubit
Uitând de tot ce este trecător prin lume
Slăvind cu lacrimi doar două flori divine - ochii Lui Isus.
Puţine doruri sunt în lume
Ce vor intra în dragostea Lui Dumnezeu
Acolo unde veşnic este Primăvară
Iar micşunelele răsar în ochii celor din pădurea stelelor... iertaţi şi plămădiţi din nou.
Puţine doruri vor cunoaşte pântecul pădurii
Din care Domnul scoate prunci şi flori
Cu viaţa veşnică în împărăţia cerului
Pentru un ghem pe nume;Univers.

poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul plumbului (1)

Aud ploaia recitând din Bacovia
materia geme ca un galben corb
sunt singur eşti singur este singur
numai Dumnezeul toamnei e orb

Septembrie ca o şampanie se agită
toţi copacii au la gât parcă felinare
violet lacrimi paradisul ca dinamită
trece poetul şi moartea dispare

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand toate trec si-mbatranesc

O! poezie, pe când toate în lume trec şi-mbătrânesc,
Când nu mai sunt nici eu băiatul cu inimă nevinovată,
Când zilele copilăriei sunt o ghirlandă scuturată,
În mine iar te regăsesc,
O! Poezie.
Te regăsesc şi tot aceeaşi: cu tinereţe coronată;
Tot călătoare printre stele, sau din nălţimea înstelată
Tot coborând şi printre oameni şi rencepând să răscoleşti,
O! Poezie,
Tu singură nu-mbătrâneşti.

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De necuprins

Bombardat de toate minunile lumii sătul
să tot audă eşti comoara mea şi-a împa
chetat aripile în ultimul vis al copilăriei
asaltat de toate femeile din lume plictisit
şi-a dat foc aripilor hărţuit de toate iluziile
de pe lume a pus şi ultima speranţă piatră
unghiulară în acest Turn Babel poetul stă la dubii
să-i permită sau nu
lui Dumnezeu să se mute la parter
Doamne ce liber am fost odată

poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copilăria (10 august 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De necuprins

Bombardat de toate minunile lumii sătul
să tot audă eşti comoara mea şi-a împa
chetat aripile în ultimul vis al copilăriei
asaltat de toate femeile din lume plictisit
şi-a dat foc aripilor hărţuit de toate iluziile
de pe lume a pus şi ultima speranţă piatră
unghiulară în acest Turn Babel poetul stă la dubii
să-i permită sau nu
lui Dumnezeu să se mute la parter

Doamne ce liber am fost odată

poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copilăria (31 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

INVENTARUL

Nici somnul nu muşcă din noaptea ca smoala
Când licurici colindă flămândele guri;
În crucea nopţii de încerci să schimbi momeala,
Vezi somnul că îţi scapă mereu printre gânduri.

Buimac, cu ochii cârpiţi de nesomn
Socoteşti grijile pe degetele de la mâini
O! Serviciu când aveam eram domn
Şi nu astăzi, când tai frunză degeaba la câini!

Reluând inventarul constaţi cu amărăciune,
Că pentru grijile tale sunt degete puţine!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta-i adevărul: pentru că femeia a confiscat toate splendorile raiului, am fost expediaţi în lume!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (1 iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!