
Să nu confundăm vidul cu singurătatea.
aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare

Să nu confundăm contraforturile rațiunii cu suavitatea revelației.
aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului vol. II (2015)
Adăugat de Vasile Ghica

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vidul conservă. De aceea ignoranța nu are vârstă.
aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul organ care acceptă vidul este capul.
aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea poate fi temniță. Dar și templu.
aforism de Vasile Ghica din Rezervație gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea poate fi și un refuz al afilierii.
aforism de Vasile Ghica din Rezervație gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica

Comentează! | Votează! | Copiază!

- singurătate
- Singurătatea - această ermetizare a sinelui.
definiție aforistică de Vasile Ghica din Surâsul lui Icar (2015)
Adăugat de Vasile Ghica

Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile împodobesc mai întâi singurătatea. Apoi o despoaie.
aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că specia noastră și-a îngrămădit toată singurătatea în exemplarele ei de lux.
aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea nu se dezlipește de om, nici după ce acesta urcă pe tron. Ori pe soclu.
aforism de Vasile Ghica din Rezervație gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Și-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuși Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Și eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veșniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-și găsească alinare-n lutul
Acestui colț de Rai și Românie
Mai singur decât însăși Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Principala racilă a societății noastre este confuzia de valori, dar nu le confundăm cu niște valori reale, ci le confundăm între ele.
aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea poate fi un abis spre semeni. Dar și o punte spre artă.
aforism de Vasile Ghica din Rezervație gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vidul
Vidul din noi
Mărește laturile universului
Cu încă un timp.
Milimetri de lacrimi...
Fluidul ființei noastre risipite-n eter,
Își caută forma...
Unde ești?! Unde sunt?!
Un vid bătând ca un clopot -
Sălbatic, atroce, crescând...
Mă recompun și compun
Baricade de clipe.
Dar vidul, integru,
Ca o sabie cu tăiș limitat,
Taie în trupul uitării, taie vidul din mine...
Așa se întâmplă...
Așa s-a-ntâmplat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea este o seducție mai puternică decât pasiunea: își actualizează vidul cu tine în fiecare clipă. Nici somnul nu poate trăi în miezul acestui vid.
Camelia Oprița în Cicluri de viață
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii lipsiți de vicii au ceva important de ascuns: vidul interior.
Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vid
Vidul din noi
Mărește laturile Universului
Cu încă un timp.
Lacrima e mitul ce se rostogolește
La picioarele noastre.
Milimetri de sentimente împărțite la doi...
Fluidul ființei s-a risipit în eter.
Își caută formă,
Venele alte drepturi își cer.
Unde ești? Unde sunt?!
Un vid în care aripile mele bat ca un clopot
Sălbatic, atroce, crescând...
Mă recompun și compun baricade de clipe,
Dar vidul, integru,
Ca o sabie cu tăiș de bazalt,
Taie în trupul uitării,
Taie vidul din mine.
Mă recompun repetat...
Decizia îmi aparține.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergare în nori
Norii se țin în cârje de ninsoare,
Vag timpul țesătura o complică,
Contururile ard în îngroșare
Sub marea de lumini cu ochi de sticlă.
Atâta frig s-a condensat în aer
Și-atâta întuneric în pământ,
Prin rumegușul iernii vântul taie
Mici fulgere, în vidul pal dansând.
Atâta timp s-a condensat în aer
Și-atâta necuprindere-n cuvânt,
Prin zațul depărtărilor mă-ncaier
Cu umbra mea, în vidul pal dansând.
Sunt reci culorile și părăsite,
E o aversă de metale gri,
Largi voaluri indigo cad împietrite
Sub răsuflarea serii albăstrii.
Atâta frig s-a condensat în aer
Și-atâta întuneric în pământ,
Prin rumegușul iernii vântul taie
Mici fulgere, în vidul pal dansând.
Atâta timp s-a condensat în aer
Și-atâta necuprindere-n cuvânt,
Prin zațul depărtărilor mă-ncaier
Cu umbra mea, în vidul pal dansând...
Cu umbra mea, în vidul pal dansând...
Cu umbra mea, în vidul pal dansând....
cântec interpretat de Ioana Sandu, muzica de Francisc Reiter, versuri de Rodica Elena Lupu
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt orb
Sunt orb, sau vidul este negru?
Aud nimicul gânditor
Și simt căldura unui mine.
Dar unde-s restul, nevăzuții?
Voi iară m-ați lăsat să mor?
Sunt orb, dar vidul se deschide
Și-ncep s-aud un foșnet lin
Și lângă mine simt acum un trecător.
Unde te duci? Stai, mai așteaptă!
Dar mă confund cu un decor...
Sunt orb, iar vidul este alb
Aud cum pașii vin la mine
Și simt căldura, mă cuprinde...
Și stai, și stai, iar eu te văd,
Un chip descris de mâini timide.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt orb
Sunt orb, sau vidul este negru?
Aud nimicul gânditor
Și simt căldura unui mine
Dar unde-s restul, nevăzuții?
Voi iară m-ați lăsat să mor?
Sunt orb, dar vidul se deschide
Și-ncep s-aud un foșnet lin
Și lângă mine simt acum un trecător.
Unde te duci? Stai, mai așteaptă!
Dar mă confund cu un decor.
Sunt orb, iar vidul este alb
Aud cum pașii vin la mine,
Și simt căldura, mă cuprinde
Și stai, și stai, iar eu te văd,
Un chip descris de mâini timide.
poezie de Anabella Eliza Coțovanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea mea plus singurătatea ta. Singurătatea noastră.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!