O perseverentă

Iubind nespus un tinerel,
Cuprinsă de îngrijorare,
Ea-şi dă acuma cu rimel
Şi genele... ereditare!

epigramă de Corneliu Păunescu din Epigramişti români contemporani (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ură

Văzând că e nespus de rea,
Trăieşti mai reţinut, cuminte,
Dar nu mai poţi scăpa de ea,
Că are ţinere de minte.

epigramă de Corneliu Păunescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieru iubind a făcut totul, eu iubind nu voi face nimic; iubirea va osteni din numele meu.

Corneliu Plop (15 martie 2011)
Adăugat de Corneliu Plop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire la vârsta a treia

Neschimbată firea mi-i,
Chiar de am trecut prin drame:
Tinerel, făceam prostii
Iar acuma, epigrame!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regizorul: Începem imediat! Te rog să te machiezi!
Femeia: Da, stăpâne! Îmi voi pudra durerea! Pustiul sufletului îl voi acoperi cu farduri... Viaţa unei femei este o permanentă scenografie. Lacrimi şi rimel. Rimel şi lacrimi.

replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngrijorare

Nu mă-ncadrez între pramatii
Şi-ar fi prilej chiar de mândrie,
Da-s şi eu dincolo de gratii,
Când sunt privit din puşcărie...

epigramă de Dan Căpruciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steluţe în genele ei

Ningea pe Colentina şi erau steluţe în genele ei.
Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru
şi erau steluţe, steluţe, steluţe în genele ei.

Ningea, ningea, ningea peste Colentina
demult, demult...
da, dragii moşului, erau...
erau steluţe în genele ei.

Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB
ningea pe mustaţa mea şi pe gagica în roşu de alături
tramvaiele aveau ştergătoare de parbriz şi erau... hai, toţi în cor:
erau steluţe în genele ei.

Eram student, era studentă
eram eminent, era iminentă
şi erau steluţe în genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia înfiinţate
mergeau toate pe patru roate
şi erau steluţe în genele ei.
...

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngrijorare electorală

Comunitarul, ascuns după o ladă,
Priveşte-ngrijorat alegătorii,
Oare mâine voi mai fi în stradă,
Sau mă vor aresta hingherii?

epigramă de Paul Constantin (31 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles şi eu

că ies în lumea asta mare
iubind cu îngrijorare femeia
care mă îmbrăţişează şi faţa
e strivită de oglinda unde
se pudrează dimineaţa destul
aş vrea să strig ce-am învăţat
abia de reuşesc să deschid gura
şi vorbele se târâie prin ierburi
asamblez pistoale în gând
şi le încarc cu poezii ce mângâie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecând, devii una cu judecata. Iubind, devii una cu Iubirea. Iubind, devii una cu Ceea Ce Eşti. Iubind, devii Tu. Iubind, eşti Tu.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mult, oamenii de ştiinţă au denumit "Ereditate" proprietatea organismelor de a transmite din generaţie în generaţie, de la părinţi la descendenţi, capacitatea de a dezvolta aceleaşi caractere. Asemenea caractere anatomo-morfologice, fiziologice, biochimice şi de comportament, care se transmit cu mare fidelitate de la părinţi la descendenţi, de-a lungul nenumăratelor generaţii, se numesc caractere ereditare. Unul dintre marile mistere ce înconjoară fenomenele vieţii a fost tocmai acesta al transmiterii cu atâta precizie – precizie de computer – a caracterelor ereditare.

Lucian Gavrilă în Miracolul vieţii, miracolul eredităţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ne iubeam nespus...

Noi ne iubeam nespus...

Mai ştii ce fericită am fost
Când mi-ai dăruit
Un trandafir de plastic, roz,
Dat cu parfum?

Ne iubeam nespus...

Îţi aminteşti ce mi-ai spus?
Că pot să-l ţin în palme
Fără să-mi fie teamă
Că mă va înţepa...

Iubeam nespus...

Astăzi, m-ai luat de mână
Şi, bucuros, m-ai condus
Pe un câmp de flori de plastic...
Albe... albastre şi galbene... roz...

Nespus...

Îmi şopteşti că sunt veşnice,
Că sunt deschise şi-n noapte.
Eu te întreb:
"Le-ai parfumat pe toate?"

poezie de Ruxandra Palade
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti ce eşti acuma, numai lângă
Blestemul meu de-a te iubi pe deplin
Şi care s-a născut să te constrângă
Şi să te facă fericită-n chin.

catren de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de părul tău frumos,
Mi-e dor nespus de faţa ta,
Mi-e dor de glasul tău duios,
Mi-e dor de frumuseţea ta.

Mi-e dor de felul tău copilăresc,
Mi-e dor de lacrima sărată a ta,
Mi-e dor de râsul drăgăstos,
Mi-e dor de gingăşia ta.

Mi-e dor nespus de tine, draga mea,
Mi-e dor de sărutul tău duios,
Mi-e dor de veselia ta.
Mi-e dor de tot ce-a fost frumos.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul femeii, iubind, doreşte să fie, iubit...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aferim! (Domnului Corneliu Costăchescu care într-un catren m-a elogiat scriind că aş fi "june prim")

Zic mulţam că m-aţi văzut
"June prim", de pus în ramă.
Veşnic m-am recunoscut
Tinerel... în epigramă.

madrigal de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocăţeşti (aprilie 2002)
Acest madrigal face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Adrian Păunescu

A plecat din viaţă omul Păunescu,
A rămas în viaţă poetul Păunescu.
Un om mai puţin în România,
Rămâne poetul, rămâne poezia.

poezie de Dumitru Delcă (5 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al verii ultim trandafir

Al verii ultim trandafir
Ce-aduce cu un fin potir,
Sfios, mi l-ai întins la geam,
Când nici în vise nu speram.

Ştiind că-ntre petale-ai pus
Şi gândul inimii nespus,
Zăresc pe gingaşe stamine,
Doi ochi îndrăgostiţi de mine.

Şi gura-ţi văd, ce-un sfert de veac,
Visând la şoapte dulci de leac,
Cuprinsă pare de-un delir,
Gustând din roşul elixir...

Cu gura mea pe buza ta,
Săruturi ne-om împrumuta.
Cât mai iubit acum o ştiu;
Să fie oare prea târziu?!

Corola, ramă de tablou,
Închide-n ea nestins ecou
Al unui strigăt încă viu
Ce-a rătăcit în plin pustiu.

În glastră, roza ce-ai adus,
Mai are-un ultim dor nespus:
Să nu se vestejească-n van,
An după an, an după an...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridurile sunt ereditare. Părinţii le obţin de la copiii lor.

citat din Doris Day
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubirea este viaţă. Cine nu iubeşte nu trăieşte.
Trăieşte iubind iubirea!
Iubesc să trăiesc, ca iubind să trăiesc fericit!
În fiecare zi când mi-e permis un răsărit de soare
Devin tot mai copilăros... ce iubeşte să trăiască,
Iubind iubirea şi astfel trăind!
O zi şi o seară pline de iubire, de viaţă!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec murmurat

au înflorit livezile în toamnă,
mireasma lor ajunge azi la sfinţi.
e Păunescu cel ce ne îndeamnă
copii să fim celor ce n-au părinţi.

" mai legănaţi tot verdele în iarbă?
mai rezemaţi de inimă un nor?"
e Păunescu cel ce ne întreabă
cu glasul susurând ca un izvor.

au înflorit livezile! petale
îmbracă toamna care l-a cerut
pe Păunescu... flori monumentale
acoperă pământul pân' la Prut.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!