
Viața e aproape-un veac, mereu la fel, mereu altfel, de zile și de nopți.
Petru Creția în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Cum bântuie sfioasă soarta printre stânele sălbatice ale cerului, mereu căutând sălașul străvechii lumini și răsadnița viselor mari.
Petru Creția în Norii (1996)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă mereu, dar nu uita niciodată, altfel vei fi mereu prizonierul urii tale și condamnat să-ți repeți mereu greșelile.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
O mie de nopți
O mie de nopți eu te-aș iubi
Și o mie de zile dacă ar fi
Din priviri eu te voi sorbi
Și mereu așa va fi.
Ți-aș da și stelele de pe cer
La fel și luna ți-o ofer.
Tu ești un iubit model
Și drăguț ca un bobocel.
Stăm așa îmbrățișați
De sol noi stăm fixați
Și stăm unul lângă altul
Fără să luăm în calcul
Cât de târziu s-a făcut
Până și vântul a devenit mut.
Inima îmi bate tare
Am tot feluri de emoții bizare
Simt cum la tine în brațe mă topesc
Și simt că tot mai mult eu te iubesc.
poezie de Petruș Ida-Andreea (1 februarie 2022)
Adăugat de Petruș Ida-Andreea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața i se păruse odată o viață de nesomn, azi omul e mereu nedormit, mereu tânjește după o vacanță lungă în care să piardă în pat șirul zilelor.
Petru Popescu în Prins
Adăugat de Reliana Andra Crăciun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Definitiv... lipsuri
Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
și-am luptat s-o câștig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viață, e greu...
n-o să vie.
Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
și-am muncit mult o viață,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piață.
Mereu mi-am dorit frumusețea, mereu,
și-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.
Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
și-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.
Mereu mi-am dorit să fiu primul, mereu,
și-am făcut multe școli,
dar n-am de la tată și mamă tupeu...
n-am idoli.
Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu,
și-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima, ca pe-un antreu...
n-am norocul.
Mereu mi-am dorit sănătate, mereu,
și zile și nopți n-am uitat-o,
dar chiar de sunt însumi un epicureu...
n-o mai am, am forțat-o.
Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobândit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal...
n-am destinul dorit.
De ce oare, noroc, nu se-mparte egal
-și-am recurs la suprema instanță-
dar se pare că totu-i clădit imoral...
nu-i balanță!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Ambii-am citit Cartea Sfânta zile și nopți, mereu
Dar tu ai văzut negru, unde am văzut alb eu.
distih de William Blake din Evanghelia eternă, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu la modă (Lui Gică Petrescu)
Te ascultăm și azi cu drag, maestre,
Melodia ta răsună la ferestre
Și peste-un veac vei fi mereu la modă,
Iar fanii îți vor veni și-n Rai... cu odă.
madrigal de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Ești în vârstă de acum,
Draga mea, scumpă mămică.
Nu te-nghizui la lung drum,
Doar prin sat, pe cale mică.
Părul tău, frumos însă bălai,
Mâinile atât de obosite,
Câte lacrimi ai putut să dai,
Câte nopți n-au fost dormite...
Și acum mă încălzești
Cu a inimii blândețe.
Pentru mine sfântă ești,
Dragostea și mila vieții.
Mă aștepți mereu să vin,
Sa-ți răspund că totu-i bine.
Pentru mamă e un chin
Când odorul nu-i mai vine.
Să trăiești mereu, o, mamă,
Să ne mângâi cu iubire,
Glasul tău mereu ne cheamă,
E izvor de fericire.
Doar cu zâmbetul pe față
Iți dorim mereu sa fii.
Cât mai ești măicuță, în viață,
Mai suntem și noi copii.
poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fanatismul creează deșerturile rațiunii. Unde pare că e mereu soare, sunt nopți reci ale sufletului, ce macină totul în nisip de iubire!
aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Aripi în lumină
Te-am căutat prin gânduri, singuratic
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat și mi-au răspuns lunatic,
Îndepărtate aripi, fâlfâind.
Te-am căutat prin nopți și aspre zile
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în visul meu, copile,
Și te-am găsit, iubirea, legănând!
Te-am căutat prin timpuri efemere
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
Și te-am găsit, ființa-mi luminând.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!

Puținătatea spiritului naște monștri.
citat clasic din Petru Creția
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa e ceva ce dă și ia cu același gest.
Petru Creția în Norii (1996)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul iubirii
trec nopți, trec zile, trec ani
străini printre noi
tu ai venit, eu am plecat
o poartă s-a închis, timpul ucis
atunci, unde suntem noi
de ce mai caut inutil un doi
curg nopți și totuși te întreb
de ce ai mai venit
tu pleci,
sunt clipe reci
eu nu stau
și pașii trec
se împletesc iubirile în gând
perechi, perechi
pe unde uneori mai trec
mereu te pierd
te regăsesc în taina primului sărut
furat, mușcat, demult
când rătăceam îmbrățișati
în acel parc, la margine de veac
aștept să vii prin stropii cruzi de ploaie
eu știu că te iubesc
de restul nu îmi pasă
dau de pereți cu sticle și pahare
în noaptea asta am să-ți bat în poartă
să caut îngerul din cer
să-ți cer, să-ți cer să-mi fii aleasă
femeie, chip cioplit de Dumnezeu
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
La tine femeie
La tine femeie, mereu îmi e gândul
Și pagini de cărți răsfoi-vom o mie,
Pocalul de viață ne-a prinde sorbindu-l,
Când stele răsar, către cer dinspre glie.
Puterea în rod să te țină cuprinsă,
Cu zile și nopți peste corp neîntinat,
Miresme de floare gingaș neatinsă,
Pășească vremelnic într-un corp de-admirat.
Aruncăte-n valul ce trece mereu,
Cu al tau sân trufaș, dezinvolt.
El străpunge și ochiul de zeu,
Ce privește răpus, chiar de-i mort.
București... 8 martie 2020
poezie de Liviu Reti (8 martie 2020)
Adăugat de Liviu Reti

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul nu numai că ne însoțește pretutindeni, ci face parte tot mai mult din noi.
Petru Creția în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306

Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice umbră adastă și pândește, atotcuprinzător, întunericul luminii.
Petru Creția în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce dulce mor și fără suferință zăpada, norii, zilele și umbrele.
citat clasic din Petru Creția
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te-ntâlnesc
În vii culori de curcubeu mi-e zugrăvită viața,
Pe cer îmi stă plutind, mereu, iubirea dimineața -
Un nor pufos, mai alb, mai gri ce-mi picură în gene,
Iar pace-n gândul c-o să vii, ușor mi se așterne.
Alerg ades, imaginar, de splina stă să-mi crape
Să-ți dau o inimă în dar, în piept de îți încape ;
În visu-acesta mă strecor în nopți dar șj în zile,
Deja îmi sângerează dor din tălpile umile.
Un zbucium fără fus orar și fără de cuvinte...
Fiece zi din calendar mi te coboară-n minte ;
Mai ieri, în ea eram doar eu, dar azi îmi stai în poală
Și gura-ți e tributul meu și ochii tăi de smoală.
Alerg să te-ntâlnesc mereu în prag de curcubee
Să-ți fiu în toate numai eu, tu unica-mi femeie.
Pe-o rază te coboară lin, zâmbindu-mi în amiază,
O viață doar să îți închin, iar tu o luminează
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa iadului nu este sub pământ, ci sub anume ceruri otrăvite, blestemate.
Petru Creția în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ne păstrăm o vatră legendară
Noi ne-am născut în vremuri mai fierbinți
Când dacii purtau lănci și halebarde
De-atunci în inimi foc nestins tot arde,
Mereu, din moși-strămoși și din părinți.
Prin lupta lor adus-au biruinți
Când și-apărau pământul sub stindarde
Și-au izgonit cotropitoare hoarde
Că n-au voit să-ndure umilinți.
Din veac în veac, mereu până la mine
Să ne iubim pământul ne-nvățară
Și-urnașii noștri știu la fel de bine
Cât e de scumpă dragostea de Țară
De demnitate sufletele-s pline
Și ne păstrăm o viață legendară.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!