Medicului spitalului din Vadul Lat

De este Vadu sau nu lat,
Nu ştiu, căci nu l-am măsurat,
Dar după grija care-o porţi
Bolnavilor ce-n mână-ţi cad,
Spitalul, pentru bieţii morţi,
E vad.

hexagramă de George Cair
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece mai

În ziua cea sfântă şi mare
La zece-ale lunii lui mai
Se vede-o ciudat-arătare
Pe-un deal de la Plevna, pe-un plai!

Când zorile-ncep să s-arete
Acolo-n tăcutele văi,
Din groapă ies moartele cete,
De-a pururi jeliţii flăcăi.

Ei vin de prin locuri pe care
Ca vechile răni le cunoşti,
Pe unde-au stat şanţuri odată,
Redute, şi taberi, şi oşti.

Striviţi şi cu mâinile rupte
Şi galbeni ca-n jalnicul loc
În ziua sălbatecei lupte
Când bieţii pieriseră-n foc.

Fac roată, şi-o rugă murmură
Iar Valter şi şonţu, şi toţi
Mai-marii ce-n frunte căzură
Stau jalnici acolo-ntre soţi.

Şi stau cum stă omul ce-ascultă
Şi nici o mişcare nu fac;
Aşteaptă cu grijă şi spaimă
Un semn de departe şi tac.

Deodată ei capul ridică,
Dau chiot şi-n zare privesc
Spre ţara din care ieşiră,
Spre scumpul pământ românesc

Şi-ascultă, căci tunul azi cântă
Departe-n iubitul pământ,
Puternic că-n ziua luptării,
Dar alt fel de cântec, mai sfânt.

Vi-e teamă că n-o să mai cânte,
Că moartea vă fuse-nzadar
Dar ţara trăieşte! Iar tunul
Ce limpede-o spune şi rar!

Şi-ascultă... iar ţara-i departe,
Sunt dealuri la mijloc şi văi,
Şi râul cel mare-i desparte
De mame pe bieţii flăcăi.

Şi moartea cea veşnică-nchise
Pe urmă-le tristele-i porţi,
Dăr moartea lor viaţă ne dete:
Ferice de-asemenea morţi!

Iar ce-or fi şoptind ei pe vremea
Ce-ascultă cântarea de tun
Eu nu ştiu, căci nimeni nu poate
Pe morţi să-i audă ce spun.

Dar cred că se roagă, sărmanii:
Noi liberi pe voi v-am facut
Iar Tatăl din cer să vă aibă
De-a pururi sub sfântul său scut!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Decesul" spitalelor

La spitalul nost, fârtate,
L-am dus ieri pe tata mare
Şi-am găsit porţi ferecate
Şi nici urmă de salvare.

epigramă de Victor Becheanu (1 aprilie 2011)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui admirator platonic

Simpatie multă-mi porţi
Dar, tu nu ştii ce eu ştiu:
După mine, mulţi sunt morţi...
Numai tu eşti... încă viu.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei domnişoare cu idei

"Mă voi aventura în lume
Şi prozeliţi o să fac mii"...
Ziceai... dar după aventură
Te-ai apucat să faci... copii!

epigramă de George Cair
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi morţii au votat

După cum vedeţi şi voi
Este "viaţa de apoi".
După ale nopţii porţi
Nu sunt nicidecum timpi morţi.

epigramă de Mircea Constanda din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu voi ajunge niciodată în rai, cel puţin ştiu cum arată, căci l-am văzut în ochii tăi!

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţii vii şi viii morţi

După cum e dat de sorţi,
Unii-s vii, deşi sunt morţi;
Cea mai cea din grozăvii:
Mulţi sunt morţi, deşi sunt vii.

pamflet de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (7 martie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci nu eşti amabilă. Dar eşti psihiatru; mă întreb oare, cu pacienţii tăi tot aşa te porţi?! Cum s-or vindeca, bieţii?
Lia: Nu le duce grija pacienţilor mei, cu ei sunt foarte amabilă; măcar ei se vindecă totuşi, în cele din urmă. Tu eşti incurabil!
Lucian: Depinde; de ce anume sufăr... Tu ce diagnostic îmi pui?
Lia: Nu trebuie să ţi-l pun eu; ţi l-au pus deja alţii, înaintea mea!
Lucian: Serios?! Ca să vezi; şi eu habar n-aveam...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia pe care-o porţi

Curios, rochia pe care-o porţi seamănă cu un sunet –
O simfonie de foşnete-ale daliilor iau forma
Unor tremurătoare, sentimentale pulverizări.
Perpetua călătorie a inimii tale,
Glisând peste o litanie adormită,
Acele adieri de flori stelare aplecate-într-o reverenţă de regrete:
Perpetua călătorie a inimii tale,
un fragil drumeţ al sunetului –
Un murmur în căutarea iubirii care l-a adus în lume.

poezie de Maxwell Bodenheim,1892-1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie oilor lui Iisus

Te-am stropit cu mir de nard
Şi pe braţe de finic ţi-am purtat gândurile...
L-am slăvit pe Mântuitor
Şi ne-am închinat Lui,
Spre a trăi în El
Şi a muri odată cu El.
Căci trează de ne-ar fii conştiinţa
Nu ne-am cunoaşte morţi.
Nu este decât un păstor
Ce ne cunoaşte plânsul din suflet
Şi ne şterge lacrima din adâncuri.
Lui urmează-i dar,
Pruncul meu înjunghiat
De viermele diavolului!
Căci doar El îţi va vindeca rana...
Nici eu nu pot face lucrul acesta,
Căci rana ta sângerează în sufletul meu.
Ajută-ne, Doamne!
Căci în Tine este speranţa şi învierea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui y

De vrei să-ţi faci caricatura
Şi dacă ţii s-o reuşeşti,
Spunei lui Iser - pe cât poate -
Să te redea aşa cum eşti.

epigramă de George Cair
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristos a înviat

Cristos a înviat din morţi!
A biruit mormântul
Îi cântă îngerii Lui toţi
Îi cântă-ntreg pământul.

Cristos a înviat din morţi!
Şi ne-a adus iertarea
El ne-a deschis a vieţii porţi
Prin el avem salvarea!

Veniţi cu toţi să ne-nchinăm
Celui ce ne iubeşte,
Onoare, slavă Lui să-I dăm
Căci Domnu-n veci trăieşte!

poezie de Elena Gherasim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum te porţi...

Ieri, grijă i-a purtat, dar grija strică,
Azi sâmbetele-i poartă, înşelată,
Desigur, mîine, o să-i poarte pică.
Sau chiar îl va purta prin judecată.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inelul

Am plâns destul. De-acum, inelul tău
pe care l-am purtat atâta vreme,
va fi eliberat de rolul său,
căci viaţa înapoi vrea să mă cheme.

Voi renunţa la haine ce-mi ascund
şi îmi răpesc prea mult din tinereţe,
în suflet am să-ncerc să mă afund,
să-l uşurez de lacrimi şi tristeţe.

Voi încerca să fiu cum am mai fost,
să simt, din nou, căldură şi lumină,
să încetez cu viaţa fără rost,
căci sufletul mi-e viu şi n-are vină.

Inelul tău, al meu, acum l-am scos,
dar nu te uit, nu pot şi nu am cum,
căci tot ce am trăit, a fost frumos
pân-ai plecat pe cel din urmă drum.

Eu am un mâine, am un viitor,
o cale de urmat, necunoscută,
pe care-o voi călca, dar fără dor,
şi-n suflet cu iubirea-mi renăscută.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul este haina pe care trebuie s-o porţi chiar şi când nu porţi haine.

aforism de George Budoi din Parfumul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţi

Sunt porţi de suflet, porţi de inimi, punţi,
Ce-aşteaptă să le treci sau să le-nfrunţi,
Sunt porţi ascunse între două lumi
Şi altele, ce-ţi cer să îţi asumi
Curajul de-a pătrunde şi-a afla
Doar cine eşti, acolo,-n sinea ta.

Pe-aceasta am trecut-o, şi-am aflat
Că tot ce e acolo-i minunat,
Iar sufletul e calm, e liniştit,
Şi nu-mi fac griji, căci tot ce am vorbit
Rămâne între noi, iar ca folos,
Va fi credinţa într-un vis frumos.

Un vis pe care l-am dorit cândva
Şi l-am pierdut pe drum, căci mintea mea
Nu a-nţeles iubirea pe deplin
Şi a supus-o veşnicului chin
Cu îndoiala în puterea ei
Şi lupte pe întinse epopei.

Iar inima ce-o apăra atunci
A fost prea mult supusă unor munci
Şi a cedat puternicului val
Ce a creat în corpu-i un canal
Prin care în iubire a lovit
Iar sufletul deschis l-a umilit.

Dar forţa lui, primită din eter,
Prin energii ciudate, ce nu pier,
A întrecut-o şi a câştigat
În lupta-ngrozitoare ce s-a dat.
Apoi a-nchis c-o poartă grea, de fier,
Intrarea ce-a adus iubirii ger.

Mai e o poartă ce s-a ferecat,
Dar puntea dintre ele... a cedat.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeata şi cântecul

Am tras grăbit cu o săgeată-n sus
Când a căzut, nu ştiu unde s-a dus;
Căci a zburat cu o viteză mare
Încât s-o urmăresc n-am fost în stare.
Şi-am înălţat un cântec peste lume
A coborât, dar nu ştiu unde anume;
Căci cine poate oare să privească
Şi-al cântecului zbor să-l urmărească?
Mult mai târziu, într-un stejar solemn
Eu am găsit săgeata înfiptă-n lemn,
Iar cântecul ce altădată l-am cântat
În inima unui prieten l-am aflat.

poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pur si simplu, ceea ce ştiu nu pot ca să fiu - şi dacă aţi fi oneşti şi nu hipnotizaţi de gând şi voi aţi spune la fel - iar ceea ce pot doar ca să Fiu, niciodată nu pot ca să ştiu! Atâta timp cât vă uitaţi după formă, după corp, după faţă, sunteţi prea mândri, prea infatuaţi şi cutremurător de superficiali... Iată de ce voi vă uitaţi doar după cei morţi, şi rămâneţi orbi pe mai departe şi nu-i puteţi vedea pe cei vii! Iar inima veşniciei nicicum nu vă poate îmbrăţişa!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

Întreg oraşul era plin de morţi
Ieşiseră pe strada principală
Aşa-mbrăcaţi în hainele de gală
Pe care cât eşti viu nu prea le porţi.

Treceau râzând şi nu-i puteam opri
Păreau că nu mai înţeleg deloc
Că sunt prea mulţi şi nu mai este loc
Şi pentru cei care mai suntem vii.

Ne-nfricoşa grozav fantasticul delir
Dar stam şi ne uitam uimiţi ca la paradă,
Căci fiecare-aveam pe cineva pe stradă
Şi n-am fi vrut să fie închis în cimitir.

poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

De când te ştiu, iubito, tot umblu să găsesc
În declaraţiile lumii ceva ce nu s-a spus.
Nu-mi plac cuvinte simple, nu simt ceva firesc,
Aşa că uite nerostitul ce-n dar ţi l-am adus:
Vreau să te văd, să te miros, să te iubesc
Pentru-o eternitate şi încă o zi în plus!

De când te ştiu tot caut un altfel de cadou,
Ceva ca să simţi focul ce-n mine l-ai depus,
Ceva să fie vechi, intens şi totodată nou
Aşa cum e poemul ăsta, gândit şi-ncă nespus,
Îţi spun că îţi voi da săruturi pe post de bibelou,
Săruturi infinite şi încă unu-n plus!

poezie de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!