Lia: Nu se poate! Tu?! Să gătești pentru noi?
Lucian: Cu mâinile mele.
Lia: Nu-mi vine să cred.
Lucian: De ce? Găsești ceva rău în asta?
Lia: Nu, doar că... Nu mi te pot imagina pe post de bucătar. Nu ți se potrivește. Ești matematician, un om inteligent, nicidecum un bucătar.
Lucian: Ai cumva impresia că un matematician n-ar ști să gătească, sau că un bucătar n-ar putea fi inteligent?
Lia: N-am zis așa ceva, dar... E ciudat! Ne aflăm la finele secolului XXI, într-o navă spațială, într-o misiune spațială, iar tocmai tu, comandantul misiunii, să gătești... Pare straniu. Oamenii nu mai gătesc de mult singuri, nici măcar pe Terra. Pentru asta există roboți și alte mașinării inventate în scopul ăsta.
Lucian: Știi ceva? Oamenii au greșit enorm procedând astfel, pentru că au uitat încet-încet plăcerea de a găti, arta de a-ți pregăti singur bucatele... E ceva grozav, mai presus de orice invenție sau cucerire a științei. E foarte plăcut. Se numește gastronomie. Sau artă culinară. E o denumire deosebită. Iar mie-mi place să mă ocup de așa ceva.
Lia: Ciudate plăceri mai ai și tu.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lia: Acum însă, spune-mi, ce altceva mai ești, în afară de astronom șef, elev al domnului profesor Manea, preferatul domnului director, matematician, proiectantul navei și unul dintre constructorii ei?
Lucian: Chiar te interesează, sau de ce mă întrebi?
Lia: Din simplă curiozitate, dar dacă nu vrei să-mi spui, n-am să insist.
Lucian: Nu sunt decât matematician. Care ți-e verdictul?
Lia: Matematician? Asta știam deja. Dar ce altceva?
Lucian: Matematician și nimic altceva, cel puțin deocamdată, din câte știu. De ce ar trebui să mai fiu și altceva? Nu înțeleg... Ce altceva ai vrea să mai fiu?
Lia: Nu ce-aș vrea eu să mai fii; ce altceva mai ești în realitate?
Lucian: Nimic. Poate doar un Don Juan, nu-i așa? Sau poate un Casanova?
Lia: Nu-i nevoie să-mi amintești de impresia pe care o am despre tine, nu crezi?!
Lucian: Și ce se întâmplă dacă sunt numai matematician? Nu e oare de ajuns?
Lia: Ba da, poate e suficient. Credeam doar că ai mai fi și altceva.
Lucian: Regret, altceva nu mai sunt, decât doar Enka Lucian, dacă-ți convine.
Lia: Păi, tocmai asta nu-mi prea convine mie, că ești chiar acel Enka Lucian a cărui faimă este de mult recunoscută în întreg Institutul și nu se limitează doar la Institutul nostru, însă se pare că n-am ce face. N-am de ales; sunt nevoită să accept ideea că-mi vei fi coleg. Mă întreb numai la ce oare e nevoie de un matematician într-o misiune spațială importantă?
Lucian: Nu se știe niciodată. Poate că totuși e nevoie și de un matematician ca mine, oi fi și eu bun la ceva, poate că vă voi fi de folos vreodată, mă mai pricep și la multe alte mărunțișuri, nu doar la calcule matematice.
Lia: Mărunțișuri? Cine are nevoie de mărunțișuri?
Lucian: Într-adevăr, oare cine?! Oricum, în spațiu, uneori e nevoie și de matematică, printre altele.
Lia: Probabil...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonya: Înțeleg... Spune-mi, ai mai luat parte la alte misiuni spațiale?
Lucian: Nu, n-am mai participat la nici o altă misiune; asta este prima. Curios, nu?! N-am fost nici măcar într-o misiune de scurtă durată, pe vreo planetă din apropierea Terrei, fie chiar doar în recunoaștere. Ba mai mult, nici măcar pe Lună, satelitul natural al Terrei, la o bază lunară... Asta-i prima mea misiune spațială. Până la aceasta, n-am fost nici măcar într-o scurtă călătorie spațială de ocazie, sau de plăcere. Am fost doar un matematician al Institutului Astronomic, deși, de fapt, nici asta n-am fost, pentru că eram ocupat cu construcția navei "Pacifis" și n-aveam timp de nimic altceva.
Sonya: Deci, ți-a fost dat ca la prima misiune spațială la care participi să fi tocmai tu piesa de bază, comandantul. Asta presupune că erai bine văzut prin Institut, cum pari a fi peste tot.
Lucian: Te rog... Aș vrea să nu discutăm despre asta.
Sonya: Ah, scuză-mă; te-am atins într-un punct slab. Dar orice ai zice, tot ești comandantul acestei misiuni, fie că-ți place, fie că nu, deși în ultima vreme nu-ți mai onorezi datoria, de conducător.
Lucian: Ți-am spus și-ți repet: Nu vreau să vorbesc nici despre asta!
Sonya: Hmm, faci pe lașul, deși nu ești... Nu abordezi subiectele care nu-ți convin, le ocolești cu bună știință, vorbești numai despre ceea ce-ți place.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonya: Adică... Vrei să spui că tu gătești?
Lucian: Zilnic. Arta culinară sau gastronomia, cum i se mai spune pe Terra, este una dintre marile mele pasiuni, iar mie mi se pare că mă descurc destul de bine, mâncărurile preparate de mine mi se par suficient de gustoase. Depinde care va fi părerea ta, depinde ce gusturi ai. Oricum, eu gătesc de foarte mult timp, fac pe bucătarul, iar asta chiar îmi place.
Sonya: Ciudat... Nu mi se pare tocmai potrivit ca un comandant ca tine să gătească. Adică, vreau să spun că ești totuși comandantul acestei misiuni, nu bucătarul, deci, nu e ceva potrivit pentru tine. Nu aceasta-i datoria comandantului misiunii.
Lucian: Auzi... Te rog să nu mai tot amintești acest amănunt, știi prea bine care, mai ales acum. Pentru mine funcția pe care am avut-o nu contează foarte mult; repet, am avut-o acum n-o mai am; îmi place ceea ce fac și nu mă deranjează deloc, deci, nu mă intresează dacă mi se potrivește sau nu. Așteaptă-mă, te rog, am să încerc să mă grăbesc cu pachețelul.
Sonya: De acord, te aștept. Însă nu te grăbi doar din cauza mea; mă simt bine aici, e drăguță nava ta. E o ambianță plăcută, deci nu trebuie să-ți faci probleme din cauza mea, ți-am mai spus doar că mă simt foarte bine, în ciuda incomodului meu costum.
Lucian: Mă bucur că te simți bine aici, însă n-am de gând să te las să mă aștepți prea mult, n-ar fi frumos din partea mea să profit de faptul că îți place aici.
Sonya: Păi... Fotoliile sunt confortabile, muzica e foarte plăcută; parcă nici nu mă mai deranjează atât de mult costumul pe care-l port, însă nu pot renunța la el, chiar dacă așa aș vrea sau mi-ar place.
Lucian: Nici nu ți-aș cere să renunți la costumul tău... Am să trimit pe unul dintre cei doi roboți, să stea cu tine până revin.
Sonya: N-am nimic împotrivă. Poți să-mi trimiți chiar și pe unul dintre roboții tăi sau pe amândoi, dacă vrei, dar acum hai, du-te odată și curăță-te! Nu mai întârzia! Ce aștepți?
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Știi, Luci, cred că și tu ești un tip bun, chiar foarte bun...
Lucian: Bun, eu?! Bun la ce?! Mersi pentru apreciere, blondo, dar nu sunt nici pe departe ca Nick. Ești tare norocoasă că te-a ales tocmai pe tine.
Maria: Ah, Lucian, întotdeauna te-am admirat atât de mult, de la bun început... Ești un tip grozav, deosebit, într-adevăr, cu totul deosebit! Știi, Luci... Ți-aș spune încă un lucru, dar mi-e teamă că ai să te superi pe mine după aceea.
Lucian: Nu-ți fie teamă. N-am să mă supăr deloc. Poți să-mi spui orice. Sunt aici; te ascult!
Maria: Știi, de fapt, vreau să recunosc acum că mi-a plăcut de tine de la bun început, de cum te-am văzut. Nu numai că te admiram, dar și simțeam ceva pentru tine, ceva puternic, special, nu pot să-mi explic ce anume, dar sigur era ceva, întotdeauna am simțit ceva pentru tine...
Lucian: Ce vrei să spui? Te rog, blondo, să nu mă dezamăgești! Ai grijă ce vorbești!
Maria: Nu, Luci, nu-ți fie teamă. N-am de gând să te dezamăgesc. Vreau doar să-ți spun adevărul. Cred că pot fi sinceră față de tine acum. Cred că pot să-mi dezvălui sentimentele pe care le-am avut pentru tine; repet: Le-am avut... Poate că n-aș fi renunțat la tine atât de ușor, aș fi luptat, aș fi încercat să te cuceresc, Lucian, poate că aveam totuși ceva șanse de câștig, iar tu ești de altfel atât de interesant, ești, după cum am mai spus, un tip deosebit și constitui o partidă bună pentru orice domnișoară. Dar tot de la bun început am observat și atenția deosebită pe care i-ai acordat-o mereu Liei, de aceea n-am insistat în privința ta, pentru că nu doream să par prea îndrăzneață, nici să mă pun între tine și Lia, să stric relația dintre voi. Iar Lia e și ea o persoană deosebită, îmi e o foarte bună prietenă, n-ar fi meritat să-i fac una ca asta. De aceea nu m-am amestecat niciodată între voi.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Vai, Luci, îmi pare rău! Sincer; n-ar fi trebuit să-ți spun așa ceva.
Lucian: Nu, n-ar fi trebuit să gândești astfel despre mine! Nu s-o spui... Serios, Lia, să știi, nu sunt un om chiar atât de îngrozitor precum ai tu impresia că aș fi. Nu sunt rău!
Lia: Nu am deloc această impresie!
Lucian: Nu?! Oare?! Cum altfel ar putea fi considerat un om care și-ar putea urî tatăl?! Cum?! Spune-mi tu! Poate știi tu, că eu, nu!
Lia: Ah, am greșit în ceea ce te privește; din nou...
Lucian: Să știi că da. Dar, să nu mai vorbim despre el, altfel voi deveni eu enervant, deși nu sunt deloc blond.
Lia: Cum așa?! De ce ai deveni?
Lucian: Păi, dacă-mi amintesc de el, devin melancolic, trist și foarte probabil, nesuferit. Deci, clar, enervant!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ia loc, te rog! Doar nu ești pedepsit.
Mihai: Mda... E drăguț aici, la tine!
Lucian: Mihai, rezervele noastre sunt toate la fel, cel puțin din punct de vedere al dimensiunilor, nu există nici o diferență între ele.
Mihai: Știam asta. Dar nu la dimensiuni mă refeream. Îmi place cum ai aranjat-o. E foarte plăcut. Ai creat o atmosferă... intimă! Plăcută!
Lucian: Păi... Ce să-ți spun?! Am încercat să-mi fac șederea aici cât mai plăcută, confortabilă. Dar hai să abandonăm subiectul ăsta! Nu cred că mi-ai cerut să venim într-un loc mai retras, doar ca să discutăm despre confortul sau aspectul rezervei mele.
Mihai: Asta așa este.
Lucian: Atunci, care-i problema? Ai vorbit cumva cu ea? Ți-a spus?!
Mihai: Să vorbesc?! Despre ce?! Și cu cine?
Lucian: Cum adică despre ce și cu cine?! Cu Ly, bineînțeles! Despre originea ei terestră. Ți-a spus cumva adevărul?
Mihai: Ah, nu... Despre asta credeai că ar fi vorba?! Nu, îmi pare rău, n-am reușit să discut cu ea despre acest subiect. Iar ea nu mi-a spus încă nimic din proprie inițiativă, deci, n-am adus deloc vorba despre așa ceva. Nici n-am încercat măcar.
Lucian: Nu?!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Aș vrea să-ți spun că... Totuși, de fapt, adevăratul motiv pentru care mă aflu aici, acum, este acela că...
Lucian: Păi, care?
Lia: Aș vrea să... Vreau să-mi cer iertare.
Lucian: Poftim?! De la cine?
Lia: Normal, de la tine. Iartă-mă, te rog!
Lucian: Să te iert? Pentru ce?
Lia: Știi tu... Pentru tot. Pentru tot ce ți-am spus, în urmă cu șase luni. Îmi pare rău, sincer. Nu știi cum m-am simțit în tot timpul ăsta; a fost groaznic!
Lucian: Ah, deci asta era...
Lia: Asta-i tot ce poți să-mi spui?
Lucian: Nu, nu chiar, doar că... Ar fi mai bine să evităm subiectul ăsta.
Lia: Nu-l putem ocoli. Nu ne putem preface că nu s-ar fi întâmplat nimic. Sunt șase luni la mijloc, care ne contrazic.
Lucian: Înțelege-mă, nu vreau să vorbim despre asta; nu vreau nici măcar să mă gândesc sau să-mi amintesc... Ar fi mult mai bine dacă ne-am gândi că într-adevăr nici nu s-a întâmplat nimic.
Lia: Te înțeleg. Nu e ceva plăcut pentru tine. Dar, te rog, încearcă să mă înțelegi și tu pe mine; am nevoie de iertarea ta, vreau să aud asta de la tine, ca să pot fi liniștită. Altfel, nu mai pot suporta situația asta tensionantă! Te rog...
Lucian: Bine, dacă insiști... Pentru liniștea ta, dacă asta te ajută cu ceva, pot spune că te iert; de fapt, te-am iertat de mult, de la bun început, deși practic, nici n-aș avea motive pentru care să te iert. N-ai greșit deloc atunci, ți-ai exprimat doar părerea; cred că eu am reacționat greșit.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ce zici, frumoaso? Am putea dansa împreună?
Ly: N-aș crede.
Lucian: Te rog... Să lăsăm deoparte neînțelegerile. Să uităm orice supărare. Măcar de data asta. Te rog... Hai să îngropăm securea. Măcar pentru puțin timp; preț de o melodie și atât.
Ly: Desigur, pentru tine e atât de ușor...
Lucian: Te înșeli. Nu-i adevărat! Nu-i deloc ușor, nici pentru mine. Dimpotrivă. Dar... Să înercăm! Ce zici? Nu strică...
Ly: Bine, să încercăm. Deși nu cred c-ar trebui. Dar fie!
Lucian: Grozav! Mulțumesc. Știi, mi-ar place mult ca totul să redevină ca înainte.
Ly: Asta ar fi foarte dificil.
Lucian: Dificil, dar nu imposibil.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Nu! Nu sunt deloc modest, dar nici nu mă prefac; de obicei, sunt sincer, foarte sincer. Și doar atât. E adevărat, nu-mi place să fiu lăudat, dar nici criticat. În general, nu-mi place să se vorbească despre mine, să se comenteze pe seama mea, dar nu pot evita să se întâmple astfel. Și de fapt, sunt așa cum sunt și n-am ce face, pentru că ăsta sunt eu, iar dacă celorlalți nu le place, treaba lor, cu atât mai rău pentru ei, pentru că nu intenționez să mă schimb, rămân așa cum sunt: Un Don Juan faimos sau nu, un matematician celebru sau nu, preferatul domnului director sau nu... Asta e! Ăsta sunt eu: Lucian Enka. Și atât!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Văd că mama ta ți-a dat ție lănțișorul ei.
Lucian: Da, ca să-mi poarte noroc și să-mi amintească de ea, de parcă aș avea nevoie de un lănțișor ca să-mi amintesc de ea.
Iulian: Cine știe?! Poate vei avea nevoie vreodată. Iar dacă ea ți-a dat acest lănțișor, eu ce să-ți dau, ca să nu mă uiți?
Lucian: Nimic, blondule. Nu-i nevoie de nimic. Oricum, n-o să te uit niciodată. Cum aș putea oare?!
Iulian: Așa-i. Sunt o persoană greu de uitat.
Lucian: Mai ales pentru mine. În plus, mama mi-a spus că de la tine are acest lănțișor; tu i l-ai dăruit...
Iulian: Hmm... Eu?! Mda, desigur... de la mine.
Lucian: S-a întâmplat ceva, blondule?
Iulian: Nu, nimic. Ce s-ar fi putut întâmpla?! Totul e-n ordine, cu excepția faptului că peste câteva ore vei pleca într-o misiune spațială, pentru următorii 13 ani...
Lucian: Greșești; poate ăsta-i singurul amănunt care e-n ordine acum. Restul pare a fi un haos total.
Iulian: Ai dreptate.
Lucian: De ce nu-i și fotografia ta în medalion, alături de-a mamei?
Iulian: Nu e?! Se pare că am neglijat acest mic amănunt.
Lucian: Tot așa mi-a spus și mama.
Iulian: Mda, normal că tot așa. Bine, Luci... Cred că e cazul să mai și dormi. Până și comandantul misiunii are nevoie de odihnă.
Lucian: Desigur.
Iulian: Noapte bună, fiule. Succes în misiune! Și ai grijă cu domnișoara Barbie; ambele...
Lucian: Noapte bună, blondule! Și mulțumesc.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Serios, chiar nu-mi convine deloc faptul că ai umblat cu jurnalul meu, fără acordul meu; de altfel, nu ești la prima abatere de acest gen. Ești recidivist.
Lucian: Poftim?! Eu?! Nu... N-am umblat și altădată cu jurnalul tău.
Lia: Nu la jurnal mă refeream, Luci, ci la albumul meu foto.
Lucian: Ah... Da, ai dreptate. Și atunci am umblat fără știrea ta. Păi, nu știu ce să-ți spun; scuză-mă, te rog!
Lia: Sigur, pot trece cu vederea, cu condiția clară să nu se repete.
Lucian: Nu se va repeta. Promit!
Lia: Bine. Ascultă, chiar ar trebui să mă întorc în oraș acum.
Lucian: Nu, nu încă. Pentru că mai avem de discutat. Și cred că e ceva destul de important.
Lia: Mai ai ceva de spus?
Lucian: Da, destul de multe... Iar pentru asta, dacă nu vrei să intrăm totuși în navă, ți-aș sugera ca, cel puțin să ne așezăm pe treptele navei.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Ar mai fi un lucru de lămurit, dragul meu. Tot de la distinsul tău prieten am aflat un amănunt care m-a pus serios pe gânduri: Domnul director mi-a spus că ai fi îndrăgostit de domnișoara consilier, cea care te-a reclamat Comisiei Disciplinare a Institutului.
Lucian: Poftim?! Ți-a spus dom' director așa ceva?
Diana: Da... Eu așa am înțeles.
Lucian: Nu, mamă; poate ai înțeles greșit. Nu cred că dom' director a spus una ca asta.
Diana: Poate nu astfel formulat, dar ideea în sine era aceeași. Și te rog, Luci, dacă ești cumva îndrăgostit, de ea sau de altcineva, spune-mi! Nu-mi ascunde un amănunt atât de important.
Lucian: Mamă... Nu pot să-ți spun decât că... Dacă aș fi îndrăgostit de ea, ar ști și ea acest lucru, pentru că i-aș fi spus până acum, dar o poți întreba de dimineață, să vezi ce-ți va răspunde.
Diana: Nu, dragul meu. Nu-i nevoie! Mi se părea absurd să fii îndrăgostit tocmai de ea. Poate de domnișoara cea blondă, ea e foarte drăguță.
Lucian: Într-adevăr, foarte...
Diana: Nu știu de ce domnul director mi-o fi spus așa ceva.
Lucian: Nici eu...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Lasă. Vreau să încerc și eu. E interesant. N-o să pățesc nimic. Și tu plângi uneori?
Lucian: Mi se întâmplă și mie câteodată, tot din cauza cepei, când o curăț. Chiar și un bucătar experimentat ca mine poate păți așa ceva.
Lia: Dar fără ceapă ți s-a întâmplat vreodată să plângi?
Lucian: Cred că da... Când eram mic, plângeam destul de des, după cum îmi spunea mama; eu nu-mi amintesc. De altfel, normal, ca oricare alt copil.
Lia: Nu m-ai înțeles; nu când erai copil. Acum, de curând, ți s-a întâmplat? Și fără ceapă?
Lucian: Da...
Lia: Zău?! De ce?
Lucian: De ce?! Nu știu. Poate pentru că... Totuși, sunt doar o ființă umană. Ce credeai?
Lia: Ah...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Nu cred că vreau să vorbesc despre asta acum. Problema asta o voi rezolva doar când mă voi afla din nou acasă, pe Terra, față în față cu dom' director; cu nimeni altul!
To Kuny: Dar, băiete, noi doi am discutat pe larg despre acest subiect, iar eu ți-am explicat destul de clar cum stau, de fapt, lucrurile. În plus, tu ești un băiat destul de inteligent pentru a putea înțelege...
Lucian: Victor!
To Kuny: Da, comandante!
Lucian: Oprește-te, te rog!
To Kuny: Bine, mă opresc în acest punct, așa cum vrei tu, dragul meu...
Lucian: Cu tot respectul pe care ți-l port, Victor, ar trebui să-ți fie clar un singur lucru: Anume, n-am de gând să dezbat acest subiect acum, nici măcar cu tine! Și trebuie să înțelegi că nu vreau să te supăr, doar n-am nici un interes să vreau așa ceva.
To Kuny: Înțeleg, dragul meu. Deci, problema asta o vei lămuri doar cu Traian, față în față...
Lucian: Exact! Și până atunci, nu vreau alte discuții legate de acest subiect, cu nimeni! În plus, eu rămân, așa cum mă știți, doar Lucian Enka, nimic mai mult și nimeni altcineva! Și acum, poate ar trebui să trecem la altceva; ar fi destule altele de spus...
To Kuny: Ai dreptate, dragul meu. Deocamdată, putem abandona acest subiect. Avem multe altele de spus... Am să te rog însă să mă ajuți în continuare. Pentru că ești singurul care cunoaște destul de multe amănunte, tocmai datorită lui Traian.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Dar asta-i imposibil!
Dick: O fi imposibil pe Terra, Lucian, însă nu și pe pe planeta noastră. Aici e foarte posibil, deci ar trebui să accepți realitatea.
Lucian: Mă văd nevoit să accept realitatea așa cum mi-o prezentați voi, Dick, n-am încotro, deși mie mi se pare ceva în neregulă, pe undeva.
Dick: Întotdeauna ți se pare a fi ceva în neregulă?
Lucian: Nu, Dick, nu chiar întotdeauna.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: M-ați chemat, deci, aici sunt. Și... Eu, comandantul misiunii, Lucian Enka, declar ședința de azi deschisă. Așa că, puteți începe! Vă ascult, desigur...
Stela: Ce-i asta, comandante?! Așa te prezinți tu la ședință? Ciufulit și... În pijama?!
Lucian: Doctore, sunt foarte obosit, deci, puteți fi mulțumiți că am venit totuși, indiferent cum.
Stela: Obosit?! Ce oboseală mai e și asta pe capul tău, la ora asta?! Du-te imediat și schimbă-te în uniformă! Și aranjează-te puțin! Dă-ți cu apă rece pe față, bea o cafea, fă ceva, orice, să te trezești!
Mihai: Stela, lasă-l în pace!
Stela: Nu, nici nu mă gândesc! Cum să-l las în halul ăsta? Voi nu vedeți cum arată? Ce-ai făcut, frumosule? Te-ai îmbătat cumva, din nou?! Iar ai băut?
Lucian: Nu, doctore, nu sunt beat, sunt doar foarte obosit! Atâta tot. Ce-i greu de înțeles?
Stela: Greu de înțeles... Nu-mi place deloc oboseala asta a ta! Ori te duci imediat în rezerva ta, să te pui la punct, ori mergem chiar acum în cabinetul medical, să vedem care-i problema cu oboseala asta!
Lucian: Nu, nu-i nevoie. Bine, îmi pare rău... Mă duc să mă schimb și să mă aranjez... puțin măcar.
Stela: Să nu întârzii prea mult. Și repet, să nu cumva să mă faci să vin din nou după tine!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Dacă tu ai să gătești, eu ce-ar trebui să fac între timp?
Lucian: Nimic. Doar să privești. În plus, mai putem discuta.
Lia: Nu cred că-mi convine varianta asta; pare plictisitor.
Lucian: Nu-i adevărat. Ai făcut destule pentru mine zilele astea; acum e timpul să stai liniștită. Și ar trebui să fii obișnuită cu așa ceva, doar asta face de obicei un terapeut: Stă de vorbă cu pacienții, pune întrebări, îi ascultă cu atenție și le dă sfaturi utile.
Lia: Ai dreptate, însă acum nu sunt aici în calitate de terapeut, iar tu nu ești pacientul meu; ai fost al doctoriței noastre, nu și al meu. Și ți-aș dori să nici nu ajungi vreodată.
Lucian: Așa sper și eu. Deși nu cred că m-ar deranja prea mult acest lucru.
Lia: Să nu-ți închipui că ar fi o plăcere să fii pacinetul unui psihiatru.
Lucian: Dar al unui psiholog?
Lia: Nu încerca să întorci lucrurile în favoarea ta, pentru că e cam aceeași chestie.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Știi, când eram acasă, obișnuiam mereu să-i pregătesc eu însumi tortul de ziua ei și nu numai, cel puțin de când mă învățasem să gătesc și îi cumpăram mereu câte ceva, o mică atenție, flori sau altceva. În plus, îi scriam câteva versuri...
Lia: Versuri? Tu?!
Lucian: Da, eu. Îți vine să crezi?! Iar acum, nu pot nici măcar să-i spun "La mulți ani!"
Lia: Luci, ce faci?! De ce te ascunzi de mine? Luci, te rog, nu te feri de mine...
Lucian: Ce-ai vrea să vezi?! Asta?!... Ei, bine, uite, plâng! Ți se pare cumva imposibil?
Lia: Luci, nu te mai frământa!
Lucian: Nu mă compătimi, că n-am nevoie! Lasă-mă; îmi revin imediat!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Bine. Ești un tip grozav!
Mihai: Așa sper și eu.
Lucian: Te cred...
Mihai: Știi, și tu arăți destul de binișor. Ba chiar minunat, aș putea spune.
Lucian: Normal, doar eu n-am hoinărit până târziu cu iubita mea prin parcuri, ca tine. Haimana ce ești!
Mihai: Iubita ta?! Care? Ai vreuna? Cine este?
Lucian: Nu, voiam să spun dacă aș fi avut vreuna...
Mihai: Haide, fii sincer! Spune-mi! Care-i norocoasa?
Lucian: Nu! Adică, n-am nici una. Nu încă.
Mihai: Lia, ea este! Nu-i așa?
Lucian: Cum?!
Mihai: Despre ea este vorba, nu? Iubita ta, adică Lia.
Lucian: Nu! Cine ți-a spus ție așa ceva?
Mihai: Haide, Luci! Orice prost ar observa. Recunoaște!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: De acord, doctore. Nu uita că stai de vorbă cu bucătarul-șef.
Stela: Bucătarul-șef?! De unde ți-ai însușit această nouă funcție?
Lucian: Nu mi-am însușit-o de nicăieri. De moment ce sunt singurul bucătar de pe aici, e normal să fiu și șef.
Stela: Dacă aș aplica regula asta și-n cazul meu, ar rezulta că sunt medicul-șef, deci e clar că o să-mi dai ascultare; n-ai altă alternativă! Dar tu nu ești chiar singurul bucătar. Mai sunt și cei doi roboți.
Lucian: Ah, roboții... Ei sunt în subordinea mea, sunt ajutoarele mele, deci oricum am lua-o, tot eu sunt bucătarul-șef.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!