Lia: Nu se poate! Tu?! Să gătești pentru noi? Lucian: Cu mâinile mele. Lia: Nu-mi vine să cred. Lucian: De ce? Găsești ceva rău în asta? Lia: Nu, doar că...
Lia: Nu se poate! Tu?! Să gătești pentru noi?
Lucian: Cu mâinile mele.
Lia: Nu-mi vine să cred.
Lucian: De ce? Găsești ceva rău în asta?
Lia: Nu, doar că... Nu mi te pot imagina pe post de bucătar. Nu ți se potrivește. Ești matematician, un om inteligent, nicidecum un bucătar.
Lucian: Ai cumva impresia că un matematician n-ar ști să gătească, sau că un bucătar n-ar putea fi inteligent?
Lia: N-am zis așa ceva, dar... E ciudat! Ne aflăm la finele secolului XXI, într-o navă spațială, într-o misiune spațială, iar tocmai tu, comandantul misiunii, să gătești... Pare straniu. Oamenii nu mai gătesc de mult singuri, nici măcar pe Terra. Pentru asta există roboți și alte mașinării inventate în scopul ăsta.
Lucian: Știi ceva? Oamenii au greșit enorm procedând astfel, pentru că au uitat încet-încet plăcerea de a găti, arta de a-ți pregăti singur bucatele... E ceva grozav, mai presus de orice invenție sau cucerire a științei. E foarte plăcut. Se numește gastronomie. Sau artă culinară. E o denumire deosebită. Iar mie-mi place să mă ocup de așa ceva.
Lia: Ciudate plăceri mai ai și tu.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.