Tradiție
De țigani nu avem milă,
Îmbrăcați în a lor port
Își așează lângă vilă
Vechiul cort.
epigramă de Vasile Iușan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iușan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Soledad
Mă duce dorul către umbre iară,
străbune codru, vechiul meu Alcide,
cu gure dulci m-au sărutat silfide,
m-a prins, în plasa ei, plăcuta seară.
Nu-s astre-n cer câte visez iubi,
nu-i noapte-atâta câtă ard să port,
departe-s, vai, de-al veșniciei cort;
în umbra lui regească vrere-aș fi!
Veste s-a dus că nu mai suntem tineri,
s-a istovit al tinereții pas...
Din focul clipei stinse ce-a rămas?
Lacrime doar, ce-s partea crudei Vineri.
Război am vrut, mă rog acum de pace,
străbune codru, vechiul meu Alcide,
în poartă bat și te implor: deschide.
Sunt tot, o noapte. Frig mi se mai face!
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu soția, în vechea noastră garsonieră
Promis-am că trăi-vom bine:
Mașină, vilă... Ea, cuminte,
Rezistă încă lângă mine...
Gândește ca un președinte!
epigramă de Vasile Til Blidaru din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete pribege
Nu avea pe nimeni, era o străină,
Doi copii crescuse ce o părăsi,
Alături de ea ce-o privea cu milă
Rămase un câine, ce o îndrăgi.
Răpusă de boală și de întristare
Fără mângâiere și în suferință
Străina se stinse intr-o zi in care
Se-așternu tăcere peste a ei ființă.
N-a jelit-o nimeni, pe cine să doară?
Nimeni n-a vărsat lacrimi pe pământ,
Nimeni nu i-a zis: - Vino acasă, mamă!
Doar un câine orb singur la mormânt.
Pierdut se așează, lângă cruce, geme,
Latră a durere sau a ajutor
Nimeni n-are milă, cine să îl cheme
Și să îi hrănească trupul plin de dor.
A trecut o zi... sau... cine mai știe
Zăpadă și ploaie sau un timp frumos,
Într-un cimitir zac pentru vecie
Mama și-al ei câine ce-a fost credincios.
Mamei... si câinelui ei credincios, Nicușor...
poezie de Vasile Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Polițistul
De e mare, mititel,
Milă parcă ți-e de el,
N-are-avere mai nimic,
Doar o vilă... și un pic.
epigramă de Maria Bumbea din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bodyguard
Păzește zilnic o vilă
Cu-a lui forță de gorilă,
Dar ca trai, îi plângi de milă!
tristih de Constantin Enescu din Epigrama la raport (16 octombrie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Polițistul
De e mare, mititel,
Milă parcă ți-e de el,
N-are avere mai nimic,
Doar o vilă... și un pic.
epigramă de Maria Bumbea din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Musca
bâz, bâz!
se așează pe un neon
bâz, bâz!
se așează pe un far
bâz, bâz!
se așează pe un cornet de înghețată
bâz, bâz!
e strivită de un shoes
no more
bâz, bâz.
poezie de Alexandru Vlad
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bugetarul șpăgar
Precum Manole, meșter mare,
Ce de-a lui soață n-avu milă
El și-a zidit în marea vilă,
A sa onoare...
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Forestieră
De rupi din codru-o rămurea
Nu-i pasă codrului de ea
Dar nu știu cum, parcă mi-e milă,
Când tai pădurea pentru-o vilă!
epigramă de Ion Romanescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Prognoză meteo
Suflă vântul fără milă
-Chiar acum s-a anunțat-
Și azvârle câte-o vilă
Pe la câte-un deputat.
epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Admonestare conjugală 2
Nu ți-a fost de bănuți milă:
Cafea, tutun și băutură...
Dacă-ai fi avut măsură
Nu făceam la copii vilă?!
epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsă
Renunț la milă greu ca la un viciu,
Cu milă sunt drogată de copil.
Alb înstelată de ridicol plâng
Lângă fricos, lângă învins, lângă umil.
Îi plâng pe proști și proștii mă înving,
Surâzători sub steaua mea sterilă.
De gingășie tot mai mult mă-ntunec
Și pier de umanism și milă.
Înduioșate mâini întind să mângâi
Fiare gonind spre mine hămesite,
Și-mi pare rău că n-o să mai sărut
Și botul care mă ucide.
Nici n-am trăit spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins în țărnă rădăcini genunchii,
Și-mi trece viața încercând să-mi cresc
La capetele aripilor unghii.
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Rodica Kadar

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsă
Renunț la milă greu ca la un viciu,
Cu milă sunt drogată de copil.
Alb înstelată de ridicol plâng
Lângă fricos, lângă învins, lângă umil.
Îi plâng pe proști și proștii mă înving,
Surâzători sub steaua mea sterilă.
De gingășie tot mai mult mă-ntunec
Și pier de umanism și milă.
Înduioșate mâini întind să mângâi
Fiare gonind spre mine hămesite,
Și-mi pare rău că n-o să mai sărut
Și botul care mă ucide.
Nici n-am trăit spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins în țărnă rădăcini genunchii,
Și-mi trece viața încercând să-mi cresc
La capetele aripilor unghii.
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui îmbogățit
Constat acum cuprins de milă:
Deși în viața-i efemeră
De-abia se descurca-ntr-o vilă,
I-ajunge o... garsonieră!
epitaf epigramatic de Stelian Ionescu-Astralus din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspirații
Soarta nu prea are milă,
Fericirea-i efemeră,
Unii-aspiră s-aibă vilă,
Alții-aspiră-n... garsonieră.
epigramă de Viorica Voicescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Stau în cort
pentru că nu-mi place
să văd inegalitate
între semenii mei
ei sunt egali în ochii mei
și eu sunt egalul lor
de aceea nu vreau să stau
în castele sau palate luxoase
îi voi conduce din rândul lor
stau în cort și călătoresc călare
sunt în șa pentru binele omenirii
voi distruge vechea orânduire
o să fie o lume bună și fericită
vor simți că fiecare zi este minunată
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e milă
Nu mi-e milă de ajuns să iubesc viața făpturilor tale,
pe care le-ai facut ca să le ucizi.
Mi-e milă, omule, de tine.
Mi-e milă de copiii tăi plăpînzi.
Mi-e milă că te istovești muncind.
Mi-e milă de caii care cad subt povară.
Mi-e milă de cîinele pribeag.
Mi-e milă de păsările care plîng iarna în codrii înghețați.
Mi-e milă de cerbi, căprioare și iepuri uciși de omul de
care mi-e milă.
Mi-e milă de vită blîndă, față-n față cu ucigașul topor.
Mi-e milă de stejarul doborit din rădăcina lui.
Mi-e milă de toată carnea, de toată vlaga, de toată slăbiciunea.
Mi-e milă de tine, canalie perfidă - javră cu inima seacă și
cu creierul murdar.
Mi-e milă și de tine, înfumurat și prost.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăcați privighetori
Îmbrăcați privighetori
Cu-asfințitul unei flori
Și veți auzi cum plânge
Raiul care-n cânt se frânge.
Îmbrăcați în strai de nori
Cântul de privighetori
Și-ntr-un strop de curcubeu
Se vor jelui mereu
Începutul și sfârșitul,
Dragostea și infinitul,
Pentr-un trup pe Cruce frânt,
Dus de filomele-n cânt,
Către-a nemuririi poartă,
Cu dorita noastră soartă...
Îmbrăcați, dar, filomele
Cu lumini din stinse stele,
S-auziți în zori, de Paște,
Asfințitul cum renaște
Și în cântul lor curat,
Cum Hristos a înviat!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui ilicit
Micul rest, cinci, zece bani,
Ce i l-au lăsat de milă,
I-au adus, în zece ani,
Restul ce-i lipsea din vilă!
epigramă de Pompiliu Ghinescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tufele pârjolite
de ger ne așteaptă pe lângă casele
înghețate discret și sofisticat
unde oamenii stau mohorâți
în singurătate privind pe fereastră
degradarea care se așează pe jos
o neputință unsă cu toate alifiile
fiecare om pășește și-i gata
să se spargă ca o pedeapsă
cinică în frigul care s-a refugiat
în casele lipsite de orice confort
toți se țin de pereți în deplasarea
fără adresă pe lângă mobila arsă
de iarna dusă de oameni peste tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!