Poezii

Suntem ca o barca ce luneca pe apa,
Manata-ncet de vasle, pe luciul verde mort,
Spre o imaginara, visata-n noi agapa,
Ce ne asteapta poate, aiurea intr-un port.

Cu pescarusi ne umplem panzele intinse,
Si ascultam cum tipa tot cerul lor in noi,
Cum lacrimile noastre, pe panze sunt prelinse,
Si cum ne-alearga noaptea prin goalele odai.

Uitati daca se poate, in departari uratul,
Si faptele ce magic in suflet le-am creat,
O lume isi desface-n tacere infinitul,
Si ploua cu luceferi, si dupa ce-am plecat.

poezie de Ion Vanghele (4 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabie

Si viata ta...
Si viata ta o vad pe ape,
Nu stiu cat e de lunga,
si nici ce ai in ea,
Dar seamana cu o corabie
ce-nfrunta,
Valurile-nalte, vantul, cu multe
greutati.
Si sufletul sunt panzele intinse,
De bratele lui Dumnezeu cu drag,
Sa poti avea putere si vointa,
Sa treci prin incercari, biruitor.
Chiar daca o furtuna te-nfasoara,
In cercurile apelor cu vant nebun,
Tu sa stai drept si-ntins spre pieptul,
Din care iese, soare, luna, si stelele
ce-ti stralucesc.
Acolo sa-ti indrepti privirea,
Chiar daca valurile bat in tine,
Acolo ai speranta si iubirea,
Ca poti s-ajungi la mal invingator.
Si toate se vor aseza sub soare,
Dupa potop si grele suferinte,
Chiar daca sufletul e plin de boala,
Credinta, si un Dumnezeu, te vindeca.
Nimic nu poate sa te-ajunga,
Nimic nu poate sa te-nghita,
Nimic nu poate sa te-atinga,
Daca tu esti smerit, si porti in inima
pe Dumnezeu.

poezie de Adelina Cojocaru (26 ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Cuvintele vin la tine ca fluturi,
Nu poţi când le vezi decât să te bucuri,
Culoare şi foşnet, lumine şi umbre,
E totul mişcare şi jocuri de unde,

Şi-un suflet ce zace pe ţărmuri uitat,
Când versul, în lume, tăcut a plecat,
Şi-n jur mai rămâne doar cerul şi ploaia,
Cu macii cei roşii să ardă odaia.

Pe apele mării am să-mi conduc vasul,
Şi-oi plânge în păsări, cu ochii şi glasul,
Cu foşnetul dorului prin lume pribeag,
Iar noaptea călca-voi cu stele pe prag,

Lumina mea dulce în nopţi să sărute,
Cu raze de lună, rotunda ta frunte,
La piept să te ţină în noapte furiş,
Când dorul te arde, păienjeniş...

Sunt demon, iar tu eşti albul meu înger,
Amurgul mă face în taina să sânger,
Şi dorul mă doare, dar totuşi mai sper
Să ardem luceferi pe un capăt de cer.

poezie de Ion Vanghele (5 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantazia

Nu am uitat cerul pe care-l sarutai in ochii mei,
Padurile noastre intinse intr-o intreaga lume,
Cu oameni pe care-i intalneam, cautandu-ne,
Printre imbratisarile verzi si pline de zambet..

Eram unul dincolo de celalalt, intotdeauna,
Doi rataciti ce-si schimba buzele in lumina,
In bucuria de a se fi nascut din nou,
Intr-o poveste careia ii desluseam doar impreuna intelesul.

S-a intamplat apoi sa nu mai fie cer,
Indeajuns de mult pentru albastrele noastre suflete.
De atunci nu mai sunt paduri in lumea mea,
S-au stins in tacere... de dorul tau

poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliac alb

Adieri de suflet
pe fire de liliac alb…
Gustul buzelor tale
uitat pe o margine de vis…

Nopti cu stele
atat de calde
incat ploua
cu liniste…

Si …
atat de albe
incat chipurile noastre
par scanteieri
pe o catifea albastra.

Mirare in ochi,
chemari in tacere,
tremur pe pleoape…
maini intinse
spre trupuri
cu miros de verbina…

Asteptare…

Clipe prelungite
cu dor,
cu durere,
cu sarutari,
cu secunde
ce devin
tot mai des…amintiri…

Clipe care trec,
clipe care isi ard ecoul
in gesturi
de ieri,
de maine…

Adieri de liliac alb
pe suflete
ce se apropie obsesiv
de cifra… 1.

poezie de Lelia Mossora
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panze de paianjen

Traim in fuga.
Mergem atat de departe
spre acel nicaieri
masurat intre doua priviri
grabite la ceas,
incat nordul sentimentelor
o ia razna printre jumatati de noi,
prin franturi de gesturi.
Inchisi intr-un sambure
de simturi
neidentificabile,
unica portita de evadare spre real
ne arunca uneori
in propriile panze de paianjen
tesute cu grija
de clipe ce si-au razbunat
singuratatea,
de fiecare data cand ai crezut
ca-ti poti permite
sa parasesti jocul acela straniu
cu intrebari si raspunsuri.

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie

Te strang in brate, dulce te sarut,
Inger de lumina, ingere de lut,
Si-n brate-am sa te port in infinit,
In dragostea ce nu are sfarsit.

Imbratisati sa trecem in eternitate,
Doi ingeri albi si fara de pacate,
Doi luminosi luceferi, in cerul de apus,
Cand lumea-n pulberile vremilor s-a dus.

poezie de Ion Vanghele (20 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinta si decizia

M-ai cules din puzderia de stele triste
Ca sa imi duci dorul departe,
Spre universul tau colorat,
Unde meduze laptoase asteapta
Asteapta...
Sunt nascuta din tacere.
Picatura pierduta-n placere,
Orgasmatic dorita, curganda sirena;
Dumnezeu a hotarat pentru mine,
Tii minte?
Vremea mi-a fost data pecetluita.

poezie de Andreea Molnar
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ireal

gura stramba de atata ura
urechile surde de atata tacere
ochii secati de lacrimile ce au curs
sufletul mort si inima franta

nimeni nu poate descrie
setimentul dezamagirii.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi port inima cu mine

îţi port inima cu mine (o port în
inima mea) suntem mereu împreună (ia seamă,
oriunde mă duc eşti şi tu, draga mea; şi ceea ce fac
sunt faptele tale, scumpo) nu mi-e teamă

de destin (tu eşti destinul meu, iubito) nu vreau altă
lume (tu eşti lumea mea frumoasă, partea mea bună)
şi tu eşti ceea ce luna a încercat mereu să ne cânte
şi ceea ce soarele a vrut întotdeauna să ne spună

aici se află secretul cel mare de nimeni ştiut
(aici se află rădăcina rădăcinii şi bobocul bobocilor
şi cerul cerurilor acelui copac numit viaţă care printr-un sărut
creşte mai presus decât poate sufletul spera sau mintea cuprinde)
şi-aceasta-i minunea care păstrează distanţa-între stele
eu îţi port inima (o port în adâncul inimii mele).

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zambete de iarba verde

Zambete de iarba verde imi rasar
pe paginile din jurnal...
increstez roua ce-apleaca iarba la pamant
cu-o lacrima ce uda obrazul cazand.

Ma decupez de pe pagina unei strazi
dintre copaci si oameni, si ma grabesc
sa mananc culori... si pasesc
ferind intregi cirezi de fire rebele de iarba,
de teama sa nu le strivesc.

ma regasesc intr-un fir de iarba
culcat la pamant.
Esti tu, cel ce stai si privesti de sus
din nouri, spre chipul meu supus
de-o talpa criminala?
Esti tu, sau poate sunt tot eu,
acelasi, om sau zeu!

Haotice ganduri ma fac sa tresar,
din somnul meu de verde pal,
de verde crud si singuratic
verde de suflet, verde de eu,
verzi ganduri ce-mi zambesc mereu.

poezie de Ana Maria Balas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc spre cer

o lume rece
aud ecoul umbrelor ce trec
un suflet, un fior
un pas pe lângă noi
sunt suflet ce tulbură ţărâna de pe drum
în mine plâng dureri
de azi, de ieri
ascult o lacrimă ce curge acum, pe lângă drum
mi-e gândul amar, sufletul ruină
timpul merge aiurea
noi, păşim pieziş, prin noroi
privesc în jur, pustiu...
păsări nu mai sunt, au plecat la vânare
doar durerea mai ţipă pe ramuri
ne stingem în tăcere, în eterna durere
privesc spre cer şi plâng

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniştea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoaica Frantei

ne-am intalnit intamplator intr-un port fara far,
la sud de capatul lumii.
ai crezut ca sunt Roger Mortimer si ai brodat cerul cu buzele in mii de culori,
unele apasatoare,
altele nu.
copiii nostri nu s-au nascut desi am avut mereu parte de ploi amestecate cu sange de inger,
turnul de piatra ne-a strans intre zidurile lui
implinind profetia.

dupa ce trupurile noastre au ramas fara inimi,
legenda a mai hoinarit un timp prin orasele obosite de menestreli apatici, rautaciosi.
apoi parintii ne-au ars cuvintele de dragoste intr-un loc tainic.
iubirea se vindea ieftin si lumea nu era pregatita pentru un compromis cu eternitatea.

ramas singur intre moarte si moarte,
am scris pe sabia credintei un nume de femeie:
Isabelle.

poezie de Eduard Dorneanu (3 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteptarea, uneori cand suntem indragostiti, in singuratate si fara speranta, poate fi ca un ecran luminos, interior, spre care dau navala si ruleaza un timp, ca intr-un film unic, fantastic, gesturile noastre refulate.

N. Motoc în Golful salbatic
Adăugat de Faur Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

De te-oi duce-n departari

Daca te-oi ascunde-n vorbe
Si te-oi duce-n departari
Ia cu tine amintirea
Florilor fara culori
Cuvintelor nerostite,
Lacrimilor ce s-au dus,
Amintirile uitate
Ale ploilor ce-au curs.

poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

cine ştie cine suntem
construim castele din milenară humă
apoi le dărâmăm
cu grijă, cu migală
plecând în alte părţi, în alte dăţi
vom trece mai departe de noi
căutând locul în care trăiesc pescăruşii
poate uitasem să privim ridurile sufletului
trecem, strângând în braţe deznădejdea
în faţă ţărmurile lumii
colorate de marea asta
atât de zbuciumată, atât de neagră
nedumerit, plec către alt tărâm
uitând că îmi spălasem trupul în cerul albastru
uneori, mă despart de mine
îmbrăţişând depărtările
sunt o ancoră aruncată aiurea, hai-hui
în astă tragică lume...
apoi am aşezat un zid, separând durerile
destrămând timpul cu lacrimile sufletului
alteori ne rotim
după o dinamică prestabilită, către nicăieri
nu, nu plec
rămân să port
turma sufletelor pe Câmpiile Elizee.

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum trupul mort nu poate spera la o moştenire, nici un suflet mort nu poate nădăjdui la un loc în rai.

Dwight Moody în Locuitorii Paradisului
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

E noapte linistita, senina si pustie
Sunt numai eu si luna, in blanda armonie.
Ma rog la astrul noptii s-aduca pace-n lume,
S-aduca bucurie si numai ganduri bune.

Sublima ei lumina primita de la soare,
Imi mangaie faptura cand sufletul ma doare
Si face sa renasca sperantele pierdute,
M-ajuta sa uit vise desarte si trecute.

Aproape ca-mi vorbeste spunandu-mi:"Ia aminte,
Ca viata e frumoasa. Asteapta doar, cuminte.
Asteapta sa se-nvarta a vietii roata, lin
Iubeste, daruieste si-n anii care vin".

Ma rog la astrul noptii pentru copiii mei,
Sa fie buni la suflet, sa ma-mplinesc prin ei.
Le-ndrume Domnul pasii spre calea cea mai dreapta,
Iar luna parca-mi spune:"Iubeste si asteapta".

poezie de Iulia Comaniciu (iulie 2008)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria timpului

Timpul are propria geometrie.
Noi trecem ca o secantă,
Atingându-i fiecare secundă.
În fond, nici secunde nu are...
Noi suntem secunda.
Suntem poate o infinitate de puncte
Mereu în mişcare –
Electroni nestatornici.
Poate că suntem baza unei piramide
Cu susul în jos,
Sugerând pierderea în haosul existenţei.
Ochii ne vor deveni linii drepte,
Iar braţele,
Planuri adiacente.
Clipele vor rămâne
Un unghi mort.
Poate suntem nimic, poate... tot.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate

O inimă rănită zace într-un sertar,
petecită toată de un păpuşar...
Suferind, distrusă, de când ai plecat.

Poate într-o zi ne vom întâlni,
Într-o altă viaţă ne vom regăsi.

Poate atunci ne vom iubi,
Poate vom trăi ce-am risipit,
Poate!

poezie de Maria Nagy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai vedea

De-ai vedea cum toata noaptea
Ma trezesc nebun asa,
Lipsa ta imi fura somnul,
Si-mi zdrobeste inima.

De-ai vedea cum din iubire
In camara mea de dor,
Decorez cu frunze moarte
Urma ta de pe covor.

De-ai vedea cáte secunde,
Poate sute, chiar si mii
Te-asteapta in tacere,
Te asteapta si nu vii.

De-ai vedea cum mi-e privirea
Cand te vad in poala mea
Sí cum uit ca amintirea,
E intr-o poza pe podea.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!