Poezii

Suntem ca o barca ce luneca pe apa,
Manata-ncet de vasle, pe luciul verde mort,
Spre o imaginara, visata-n noi agapa,
Ce ne asteapta poate, aiurea intr-un port.

Cu pescarusi ne umplem panzele intinse,
Si ascultam cum tipa tot cerul lor in noi,
Cum lacrimile noastre, pe panze sunt prelinse,
Si cum ne-alearga noaptea prin goalele odai.

Uitati daca se poate, in departari uratul,
Si faptele ce magic in suflet le-am creat,
O lume isi desface-n tacere infinitul,
Si ploua cu luceferi, si dupa ce-am plecat.

poezie de Ion Vanghele (4 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Votează! | Copiază!