O mare nebunie

Biet truditor pe-ogorul poeziei îți strângi în palme fruntea-nfierbântată
De-nfrigurate gânduri ce aleargă să șlefuiască perla nestemată.
Când toți se-ncrâncenează să prospere și strâng averi cu-atâta frenezie,
Tu migălești în nopțile de veghe să smălțuiești cuvinte-n poezie.
Și când ajungi să prinzi în niște rânduri durerea sau vreo formă-a unui vis,
Să nu-ndrăznești cumva să-ți faci iluzii de măreția celor ce ai scris!
Nu vei călca în drumul tău pe flori, cu soare calea nu-ți e presărată,
Efortul artei tale e imens și foarte mică e a ei răsplată.
Te vei alege cu dușmani destui, vei resimți rezerva celorlalți,
Ce-ar vrea să-ți rupă aripile-ntinse, pentru că-ncerci scriind să te înalți.
Și nu te amăgi prea mult cu gândul, când niște membrii ce se cred stilați,
Într-un cenaclu au să îți propună să le citești că vor fi onorați!
Tu plin de sfiiciune și emoții reciți din suflet gânduri cu simțire,
Dar vezi că onorata adunare dă semne evidentent de plictisire:
Madamele încep să șușotească de noi rețete, modă, aventură.
Iar domnii cu burtică și chelie -politică, femei și băutură.
Când ai închis caietul sar cu toții să-ți adreseze câte-un compliment,
Că iar ai fost înconjurat de muze, deși n-au fost atenți niciun moment.
Tu știi că astăzi doar atât contează: ce conturi ai, ce vilă, ce mașină,
De te îmbraci la casele de modă, de ai un jeep modern, o limuzină...
Și totuși minte nu te-nveți deloc, insiști să-nalți cetăți de poezie.
Trezeste-te! E-o muncă de sisif, să fii poet e-o mare "nebunie"!
"Dar este oaza mea de fericire și forța ce mă cheamă-n miez de noapte,
Prin mine clocotește poezia, îmi place s-o asculd vorbind în șoapte.
Voi, cei zeloși în critici și insulte, fiți fericiți în lumea voastră rece!
Să știți că nebunia mea frumoasă n-o voi trata și nu o las să plece."

poezie de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Luci Țunea

SINGUR CÂND EȘTI...

Te-ai întrebat, tu, oare
de ce iubirea doare?
Nu cred că ai simțit,
dorul mare, nesfârșit,
departe de cel iubit!
Știi, tu, cum e sa fii
departe, să-ți simți inima
cum pleznește în coarde,
sperând că mai există
a ta iubire și nu a rămas
doar o simplă amintire?
Știi tu cum e, când
trezindu-te în noapte,
să te simți singur,
printre stele și șoapte,
și să-ți dorești o altă inimă
lângă tine să bată, nu să stai
de veghe, noapte de noapte?
Singur când ești
îți dorești să scapi
de singurătate, să ai aripi,
să pleci oriunde, doar
să nu mai simți apăsarea
tristeții, în nopțile reci,
când cu un suflet drag,
ai vrea să le petreci,
Și nu cred că știi
cât este de greu să speri,
să tot speri, azi, mâine, mereu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când

Când mi se face-n suflet dor
De cum erai și nu mi-e bine,
Să știi că-s vânt ce-ți suflă nor
Să nu te picuri în suspine.

Când voi simți singurătate,
Așa cum mi-e de zi cu zi,
Să știi că-s marea-n val de ape
Să-ți scalde chip, să știi, să știi.

Când nu voi mai avea nici noapte,
Nici somn, că numai tu mi-ești vis,
Să știi susur îți voi fi, șoapte
De-un înger, păzitor trimis.

Când n-or mai vrea să mă cunoască
Nici ultimii amici ce-aveam,
O lume-s eu; floarea din glastră
Din nou, parfum ce te-ndulceam.

Când mi-o fi rece-n plină vară
De atât pustiu, tropic nocturn,
Îți voi sclipi-n inel, brățară,
Diamant pur, din taciturn.

Când nu voi mai simți văpaie,
Că-n minte nu-ți voi fi făclie,
Să știi că mă-mpletesc din paie
Să mă porți bor de pălărie.

Când tot ce am îmi va fi lipsă,
C-oricum doar tu îmi ești tot ce-aveam,
Voi fi iar soarele-n eclipsă
Ce ascuns te vream, te dogoream.

Când mă voi pierde-nspre azur
Sleit de dragul tău, când nu-i,
Să știi că-s tot ce-i împrejur
Să poți să calci, capul să-ți pui.

Când va pica o stea pe cer,
Ușoară, doar cât să te-atingă,
Să știi că-s eu, doar mesager
Ce-ar vrea... iubirea să nu-ți stingă...

poezie de (4 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Cântă tu, femeie, să-nflorească lutul!

(poezie dedicată cumnatei mele, în avans cu o zi, de ziua ei)

Primăvara asta e doar pentru tine,
Chiar dacă suspină verdele sub gene.
Stau îngenuncheate flori sub ghilotine
Și-i pustiu pe stradă, liniște-n poiene.

Cântă, tu, femeie, să-nflorească lutul!
Glasul tău vibrează de iubiri uitate.
Calcă peste noapte, naște începutul,
Lăstărind lumina, chiar pe jumătate!

Roagă-te la lună, cerul să te-asculte,
Când se pierde zborul printre dezolanțe!
Nu lăsa amurgul, mersul, să-ți insulte
Și nici vorba dulce să-ți tacă sub gloanțe!

Și când obosește aerul pe buze
De atâtea noxe și blesteme grele,
Cheamă dintre stele, obosite muze,
Să îmbrățișeze versurile mele.

Ține-le în brațe, chiar în partea stângă-
Un buchet de gânduri, lacrima să-ți șteargă,
Când aripa-n 'nalturi n-o să-ți mai ajungă
Și pleca-vom îngeri, toți, în lumea largă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina

Cu toții știm că-n întuneric
Nu-ți poți vedea nici măcar chipul,
Ca într-un câmp ce-a fost feeric
Acum, tot ce-a rămas e zidul.

Un zid pe care-n aparență
Nu-l poți străpunge nici cu gândul.
Privit din astă existență
Nu poți, nu știi, nu-ți vine rândul...

Și te întrebi "Cum să-ndrept eu
Un rău, ceva greșit departe?"
Și-ncerci, gândești, aștepți mereu,
Dar tot ce vin sunt voci deșarte.

Ai vrea să pleci ca din coșmaruri,
Să te trezești și să-ți vezi drumul
Dar cele rele sunt ca valuri,
Tot ce fac ele: lovesc țărmul.

E întuneric înc-afară,
Tu stai și-asculți cum vine valul,
Aștepți să te înece, dară
Vine rapid, lovește malul

Și apoi pleacă iar tu rămâi
Cu fața iar la zidul rece,
Înțelegând că ziua întâi
A venit iar și nu mai trece.

"Oare pe când eram Adonis
M-am gândit eu măcar o clipă
Că o s-ajung în lumea Hades?"
În mine-acum tot parcă țipă...

"Când un Hyperion, departe
Eram umblând prin lumea vie,
Acum ca Sisif, o, deșarte
Munci lungi mi-au fost lăsate mie!"

Aceste gânduri ce deprimă
- și totuși cred că definesc
Starea în care se alină
Cei suferinzi care trăiesc -

Sunt gânduri de ființă vie
Din lumea nouă, dar apusă,
O lume care încă știe
Ce-i o lumină ștearsă, dusă.

Acesta e moment prielnic
Ce l-a găsit o rază scurtă ;
Lumina ei apare veșnic
Prin zidul plin de ură mută!

Cred că e Zeus ori Poseidon
Aruncă fulgeri ori tridenturi,
Ares ori Marte într-un ton
Îndreaptă lumea, strică ziduri!

Lumina ce tocmai răsare
O cunoșteam, în timp pierdută
Și-o văd din ce în ce mai tare
Se-apropie, dansează, cântă...!

Deodată mintea mi-am deschis.
E-adevărat, este-o Lumină
Ce o știam departe în vis,
Acum o văd, deloc străină.

Afrodita, Hera, Diana
Într-o sirenă toate-aduse
Cum Cătălin și Cătălina
Și-au marcat clipele alese.

Așa și Ea străbate-n noapte,
Dărâmă zidul ce oprește
Și gândul, viață, fericire
Redând dorita libertate!

Să mulțumesc mă-nchin puternic
S-ajung la glezne s-o învălui...
Plecat, rămân acolo veșnic,
Vreau doar să pot aici să stărui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Am lăcrimat în miez de noapte

E prea târziu
ca-n gândul tău mlădiu
să mai trezesc, cumva, doar șoapte,
dar pun pariu,
pe ce? nici nu mai știu
și lăcrimez în miez de noapte.

La geamul tău
se strâng păreri de rău,
miros de grâu și gutui coapte,
mă simt ca-n hău,
lipsit de gândul tău,
și lăcrimez în miez de noapte.

Nu te-nțeleg,
parcă nu-s om întreg
și vina dau pe vântu-n șoapte,
nu știu s-aleg,
misterul să-ți dezleg
și lăcrimez în miez de noapte.

Îmi este dor
de-un gând cutezător
când ne-ndulceam cu mure coapte,
eu visător,
tu pasăre în zbor,
să lăcrimez în miez de noapte.

Deja-i târziu,
în gândul meu pustiu
nu mai găsesc nici fapte,
dar pun pariu
pe ce? acuma știu
să lăcrimez în miez de noapte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

Plictisiți de poezie

Am stat aici printre voi,
și n-ați știut,
sau n-ați putut.
Pe cine să cerți?
orbii, nepricepuții, armele și bagajele mercenarilor,
sau visul poetului.

De unde să știe, ei plictisiții, ce este poezia?
când n-au scris vreun poem
când nu știu cum se face
cum se trăiește
cum inundă și cotropește
cum sfințește.

Ei sunt doar niște bieți critici!
Cu simțul estetic te naști,
școlile și anturajele te duc,
departe de poezie,
de esență, de frumos.

Am fost aici, printre voi,
un anonim,
noroc cu cititorii,
ați ales și voi anonimatul,
celor înregimentați,
dintr-un plicis de poezie,
din trufie,
din nerozie,
cu profesionalism.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamne ajută

E plin de flori și de culoare pe câmpuri și în lumea toată,
Dar tu nu vezi decât un gri și puțin verde, câteodată.
Eu ce să-ți fac? Tu ai ales să îl iubești pe el. Îți place.
Ți-a spus de-atâtea ori să pleci, să-ți vezi de drum, să îi dai pace.

Nu înțelegi că-n viața asta, nu toți sunt cum ai vrea să fie?
Că dacă scrii din când în când câte un vers, nu faci din ele-o poezie.
Îți trebuie și ritm si rimă, mai multe strofe ca să ai succes.
Cu el, nu vei putea vreodată să faci asta. N-ai de-ales.

Va trebui s-asculți ce-ți spune, să renunți.
Tu vrei să muți din loc un lucru, dar sunt munți.
Nu e nici deal și nici câmpie, n-ai cum să reușești.
Acceptă. Mai bine fugi si lasă-l. Îl iubești?

Atunci să-ți dea Dumnezeu bine, să te păzească, roagă-l tu,
Că mintea ta deși îți spune să m-asculți, inima nu.
Și tu cu sufletul trăiești mai mult, gândești puțin.
Mai sunt minuni pe lumea asta. Doamne ajută. Mă închin.

poezie de
Adăugat de Magdalena RusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legământ de iubire

Odată am jurat în fața ta
Și m-am legat să-ți dau iubirea mea
Să te păzesc atât cât pot de bine
Și-n fiecare noapte să stau doar lângă tine
Să te hrănesc, să te îmbrac și să te încălzesc
Să te cuprind, să te sărut și să te-adăpostesc
Să te ajut, să te îndrum, să-ți netezesc cărarea
Să te veghez și-n ochii mei să-ți afli alinarea
Și grijile să nu le simți, să te feresc de ele
Să fac din tine un curcubeu din soare pân' la stele
Să-ți dau dreptate, chiar de n-ai, căci mare e iubirea
Să-ți aduc flori și să nu știm în veci ce-i despărțirea
Și numele să ți-l rostesc când nimeni nu-i pe-aproape
Atât de-ncet încât doar tu să prinzi acele șoapte
Să-mi simți iubirea chiar și-atunci când nu mai ești cu mine
Și-astfel să știi că mi-ai luat și inima cu tine.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Plonjare în inconștient

Motto: Cea mai importantă în viață este Rătăcirea, dar ea este inutilă fără Regăsire...

Și dacă tot ce-am vrea ar fi iubire,
Și dacă ne-am fi mulțumit și cu puțin...
Am face mari averi în fericire,
Dar fericirea... e un concept divin!

Nu toți ne recunoșteam fericirea...
La fiecare ea se scrie în alt fel,
Ferice de cine-și acceptă rătăcirea,
Căci fără ea, nu te cunoști defel!

Nu poți să te cunoști mergând numai în lume,
Cutreirând și socializând mereu!
Stai și cu tine suflete și te ia la palme,
Alegând ce-i place mult Lui Dumnezeu!

Stai mereu și judeci tot ce vezi și-auzi,
În loc să stai cu tine... s-nveți să te-asculți!
Stai printre orbi și surzi și simți că ești deasupra...
Dar ești la fel ca ei, unul dintre sluți!

Cât timp petreci cu tine, singur... și să-ți placă?
Ce mult fugi de tine, de nu poți să-ți reziști,
Refugiindu-te în lumea ta săracă,
Unde doar acolo știi ca să te miști!...

Ești limitat în sine, vezi lumea, dar nu vezi,
Ce este important: să te cunoști pe tine!
Te dai judecător, dar de fapt visezi,
Doar conștiința vie te scapă de ruine!

Și tot ce trebuie să faci: e să accepți ce ești!
Degeaba în oglindă te vezi cel mai frumos...
Degeaba crezi c-ai tot, când ai numai lumești,
Lucruri, scopuri, ținte... ce n-au niciun folos!

Uiți că trupul țipă când sufletul ucizi...
Uiți că spiritul îți animă corpul!
Toate câte ai, totul ai să pierzi...
Și numai sufletul își caută rostul!

Ah, aș vrea să mori!... Să vezi că-i altă lume,
Unde știi ce-i clar și ce e de prisos...
Oare de ce trăiești doar îmbrăcat în spume,
Ale unui val având scopul pietros?...

A fi plăcut de lume, nu e scop divin!
Căci, lumea și Lumina, nu au scopuri comune!
De ce nu-ncerci mai bine să faci ce e sublim,
Și să suporți povara, ca rodul să se-adune?!...

Dreptatea și iubirea este ținta noastră!
Și de le-ndepărtezi... te pierzi odat' cu ele...
Vei trece doar prin starea cea neagră și albastră,
Ce mult vor apăsa... consecinței grele!

De nu ai fost să fii vreun aur scos din foc,
Poți să-ți dorești să-ți vezi numele înscris...
Să-ți capeți veșnicia ce încă nu-i faci loc,
În viața ta măruntă, a nu pieri-n abis...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Daniela SSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee îndoielnică, exprimare acceptabilă, ton trist

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Corina Mihaela Soare

Rugă

Mi-ai spus ca să-ți revin în gânduri
Când noaptea pleacă la culcare.
Dar Luna nu vrei să mă știe,
Nu vrei să vin în Carul Mare.
Și să-ți apar în rânduri veșnic?
Nu știu nici rime să adun,
A-ți sta în gând sub cer de stele
De toate visele să-ți spun.
E doar secretul dintr-o rugă
Mânată de un vis nebun,
N-aș vrea ca să-ți încurc din drumuri,
Nici gândul meu nu ți-e comun.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât de mult mă iubești?

Într-un colț de univers,
am vrut să mă cuibăresc în brațele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre niște pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoție...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet și
cred că tu te grăbeai către o bisericuță
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Și mai cred că acolo te așteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ți văd, doar o clipâ, fața:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
și am spus încet, doar pentru mine, că,
deși nu te cunosc, te iubesc atât de mult...
Dar erai prea departe ca să mă mai auzi!
Pe urmă nu te-am mai văzut...
Cât de rău îmi pare că
nu te-am strigat să vii înapoi...
Dacă te-aș întâlni vreodată în vis
te-aș întreba:
cât de mult m-ai iubit atunci?
Atunci când, spontan, dezimvolt
și atât de natural,
mi-ai întins brațele ca să mă ocrotești,
deși, știai precis,
că n-o să mă poți atinge...
că n-o să mă poți atinge atunci...
și... niciodată!

poezie de (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie
comentariiAu fost scrise 13 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Gabriela Gențiana Groza

Pe Someș gânduri când se duc...

Aș vrea ca zorile să-mi spună
De ce în nopțile cu lună
Cu diamante-nnconjurată
Simt inima învăpăiată?
Când clipele, grăbit, se duc
De ce plâng florile de nuc,
Haloul lunii când s-a stins
Și piere parcă într-adins?

Pe Someș gânduri când se duc...

E ca și cum nu m-am născut,
Și n-am prezent și nici trecut,
Am fost pe-aici sau poate nu
Și poate că nu știi chiar tu.
Aș vrea ca mugurii să-mi zică
De ce speranța mi-e mai mică
În nopțile când frigul strânge
Iar luna tace, nucul plânge...

Pe apă gânduri când se duc...

Și dacă vin dureri apoi
Iar vântul șuieră prin ploi,
De unde-n coapse-mi vin puteri
Ca-n uimitoare primăveri?

.............................

Dar poate că-i mai potrivit
Să nu știu nici chiar la zenit
Ce sfinte taine-au fost și-or fi,
Cât nucul mândru va-nflori
Și undele m-or amăgi.

poezie de (1 aprilie 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.

Răzbunare

Vreau să cred că te-am uitat, că te-am scos din visul meu
În gânduri te-am așteptat cu ce-a fost mai bun sau rău
Vreau să uit privirea ta și zâmbetul tău anost
Să te-alung din viața mea ca și când nici n-ai fi fost
Vreau să te iubesc în taină ca apoi să te urăsc
Și când glasul tău mă cheamă, eu zâmbind să te rănesc
Vreau să te cuprind în brațe și la pieptul tău să plâng
Să-ți ofer iluzii false și apoi să te alung
Vreau să-ți las acolo-n suflet o parte din viața mea
Să te lupți cu al tău cuget cum făceam și eu cândva
Vreau să-ți dau o lume-ntreagă, să te mângâi cu tandrețe
Și să joc un teatru fals cu atâtea mii de fețe
Doar când ochii ți se-nchid, vreau să te gândești la mine
Și când lacrimi te aprind, eu să nu fiu lângă tine
Vreau să cred că mă aștepți și cu tine să mă joc
Tu să strigi în urma mea, eu să nu mă mai întorc
Vreau să te răpesc cu mine într-un viitor bizar
Și apoi te părăsesc, te las pe un drum neclar
Vreau să cred din nou în tine și să te doresc aproape
Să te-apropii-ncet de mine... și apoi să plec departe
Vreau să-ți fiu acolo-n gânduri într-o lacrimă sărată
Ca o amintire veche ce nu poate fi uitată

După-atâta suferință, vreau să simt dragostea ta
Ca un foc ce te doboară răcind în urma mea
Vreau să-mpart acum în doi înc-o seacă apăsare
Și să rămână din noi... doar o dulce Răzbunare...

poezie de
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mariana Eftimie Kabbout

Te iubesc fără cuvinte

Când nu îți spun că te iubesc să știi că te iubesc mai mult
Ești un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac și să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte

Când uit să-ți spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Și să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ți sunt într-un abis, ești clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare

Când nu ți-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Și neștiind că te ador, mi-ai plâns în brațe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simțeai să mă agațe

Când nu-ți voi spune te iubesc, să știi că te iubesc din nou
Și-ți scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăța cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu știu să-ți spun că te iubesc fără cuvinte…

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Cezar Bolliac

Și ce-ar fi poezia?

I. Și ce-ar fi poezia
Când n-ar fi frumusețea?
Ce-ar fi ș-un muritor
Când n-ar simți amor;
Ce-ar fi și veselia
Când n-ar fi tinerețea;
Ce-ar fi niște comori
La cei din închisori;
Ce-ar fi mărețul soare
La cel ce vederi n-are
Sau geme-n chinuiri;
Ce-ar fi o moștenire,
Ce-ar fi o fericire,
Ce-ar fi a ta iubire
La cel fără simțiri.

II. Albastra ta privire
E-atât d-atingătoare,
Ca și un cer senin
Ce scoate un suspin
Din cel ce-n absorbire,
Își uită ce îl doare.
Spre cei ce-i arunca
Dulcea cătare-a ta, -
Abstracție-n simțire, -
Își pierd a lor gândire;
În tine toți trăiesc.
Răcoarea cea de sine
Ce-n preajmă-ți simți că vine,
Ăst vânt ce tragi în tine,
E suflet omenesc.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Adrian Păunescu

Decontul final

Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îți dau toți acești ani, îți dau viața mea.

Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit niște ani, să ți-i dau înapoi,
Anii noștri frumoși, anii noștri nebuni,
Am să-ți dau săptămâni, anotimpuri și luni.

Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Și eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ți mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.

Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ți-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munți,
Să-ți aduc amintiri ca să poți să mă-nfrunți.

Să mai treci prin vreun loc unde-am stat și-am visat,
Fără pic de păcat.
Să-mi mai iei cât de cât umilința tacând
Și spitalul din gând.

Să mai schimbi drumul tău, că și-așa n-are rost,
Niște cioburi să-ți las din iubirea ce-a fost,
Să te-ntorci, auzind că mai sunt printre vii
Și de dragă ce-mi ești mai trăiesc până vii.

Nici dovezi nu-ți pretind, nici chitanțe nu-ți cer,
Te aștept sus în cer,
Șapte ani te-am închis în iubirea ce-ți port,
Să mă ierți ca pe-un mort.

Să mai cazi dinspre cer, când sunt strugurii copți,
C-am să-ți dau niște ani, strânși în zile și nopți,
Să mai vii prin trecut, prin grădina de foc,
Unde-a fost să te văd și să-ți fiu nenoroc.

Dar te rog să mai vii într-o zi pe la noi,
Să-ți dau anii-napoi,
Ca pe tot ce-ai pierdut pentru că m-ai iubit,
Eu să mor, să fim chit

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de
Adăugat de Cristian BuicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Christina Georgina Rossetti

Să-ți amintești de mine

Să-ți amintești de mine atunci când voi pleca,
Când voi pleca departe, într-un ținut tăcut,
Când să mă iei de mână tu nu vei mai putea,
Nici eu ca să mai stau, cu toate c-aș fi vrut.
Să-ți amintești de mine când zi de zi de-acum
În van vei încerca de viitor să-mi zici
Vreau doar să-ți amintești că e sfârșit de drum
Și nu mai este timp de rugăciuni și frici.

Dar dacă tu mă vei uita o vreme
Și-apoi îți vei aduce-aminte iar
Nu dispera, că totu-i necesar,
Căci prin aceste gânduri eu persist
Dar e mai bine să le-alungi devreme
Decât să-ți amintești și să fii trist.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicu Gavrilovici

Îngăduie-mi

Îngăduie-mi, iubito, să te ning,
Când dormi îngăduie-mi să te ating,
Cu șoapte și cu degete fugare,
Să fac din pleoape iască și amnare.

Îngăduie-mi, iubito, să te sorb,
Îngăduie-mi o noapte să fiu orb,
Să îți frământ în palma rece lutul,
Să nu-ți găsesc vreodată începutul.

Îngăduie-mi în zori să te inspir,
Pe umeri sărutări să îți înșir,
Să-ți fie-mbrățișarea mea cătușa,
Să fii un rug, eu să îți fiu cenușa.

Îngăduie-mi, femeie, să te rog
Să fii Betesdă, eu să fiu olog,
Când te atinge îngerul cu-aripa
Să transformăm în veșnicie clipa.

Și aș mai vrea, iubito, aș mai vrea
Pe deget să mă lași să-ți pun o stea,
Să scriu un vers pe dosul palmei tale,
Să-ți împletesc brățară din vocale.

Să-ți cer să-ngădui cred că e firesc
Un singur lucru doar: să te iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Leon: Aș vrea să-ți zic unele lucruri care nu pot fi spuse cu voce tare. Draga mea... eu... (O ia în brațe și o sărută.) Vezi, nu aș fi putut să zic asta.
Ninotchka: Ah, Leon, Leon, știi glumele alea pe care mi le-ai spus acum câteva zile? Mă trezesc în miez de noapte și încep să râd. Știi, e ciudat... pentru că nu sunt amuzante, sunt stupide. Și totuși eu râd. Și când mă uit la Buljanoff, la Iranoff și la Kopalski, știu că sunt niște oameni mârșavi și că ar trebui să-i urăsc. Dar dup-aia îmi dau seama cine i-a făcut să fie așa și, în loc să trimit raportul la Moscova, ies în oraș și-mi cumpăr o pălărie caraghioasă și... vorbesc prea mult?
Leon: Nu, nu, continuă.
Ninotchka: Leon, vreau să-ți spun ceva ce nu am crezut vreodată că voi spune, ce nu cred că ar trebui să spună nimeni, de fapt, tocmai pentru că nu există și... Leon, nu pot s-o spun... (Se sărută din nou și se îmbrățișează.)
Leon: Un adevărat gest de sergent!

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rudyard Kipling

Dacă

De poți fi calm când toți se pierd cu firea
În jurul tău, și spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi și ei cumva;
S-aștepți, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminți minciuni mințind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nțelept;

De poți visa – și nu faci visul astru;
De poți gândi – dar nu-ți faci gândul țel;
De-ntâmpini și Triumful și Dezastrul
Tratând pe-acești doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pișicher, să-l prindă-n laț pe prost;
Când munca vieții tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

De poți să strângi agonisita toată
Grămadă, și s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, și iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut – niciun cuvânt măcar;
De poți sili nerv, inimă și vână
Să te slujească după ce-au apus,
Și piept să ții când nu mai e stăpână
Decât Voința, ce le strigă "Sus!"

De poți rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Dușman, om drag, răni să nu te poată;
De toți să-ți pese, dar de nimeni prea;
De poți prin clipa cea neiertătoare
Să treci și s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!

poezie celebră de , traducere de Dan Duțescu
Adăugat de Silvia VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 11 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "The Jungle Book: Mowgli's Story Hardcover" de Rudyard Kipling este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -74.99- 45.99 lei.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook