Dumnezeu este o enigmă, este chiar enigma enigmelor. Dar El este în acelaşi timp pentru noi cel mai mare izvor de lumină, de bucurie şi de sens permanent inedit. Deci enigma nu e întotdeauna negaţia cunoaşterii, ci ea poate fi forma maximă a inteligibilităţii.

aforism de Vasile Băncilă din Aforisme şi para-aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare viaţă umană cuprinde un mister de nedezlegat fiindcă omul este enigma universului, iar enigma omului constă în înzestrarea sa cu capacităţile personale.

citat din Harry Emerson Fosdick
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigma vietii si a mortii

Am cautat fara incetare,
Trecand prin slova cartii
Un raspuns, o alinare
Enigma vietii si a mortii.

Am incercat fara succes
Umil in fata sortii,
Pariu cu geniul ne-nteles
Enigma vietii si a mortii.

In gand, spre Cer m-am avantat
Si pana-n fata Portii,
Sa dezleg am tot sperat
Enigma vietii si a mortii.

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

enigmă

Enigma – corabia care se scufundă în lacrima infinitului.

definiţie de Ionuţ Caragea în Delir cu tremurături de gânduri (2012)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este enigma -o lumină în întuneric sau un întuneric în lumină?

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Enigmă (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Viaţa este o enigmă dar atunci când n-o înţelegi
Dumnezeu lucrează tainic şi te-ajută s-o dezlegi
Numai tu acceptă-I voia şi te luptă s-o alegi
Căci viaţa-i o minune pentru cine o înţelege
Şi-a Lui voie-i fericire pentru acela ce-o alege!
Căci enigma vieţii constă într-un lucru minunat;
Să-L cunoşti pe Cel ce Este din veci Sfânt şi-Adevărat!

Dacă viaţa-i o enigmă şi nu poţi să o înţelegi
Caută-ţi Făcătorul frate şi-ai să vezi cum o dezlegi!
El e viaţa şi Se-arată mai întâi prin Sfânta-I Lege
Apoi prin Hristos ce vine de toate să ne dezlege;
De păcatul ce ne-a prins şi pe veci ne înrobeşte
Şi de Legea ce-l condamnă şi la moarte osândeşte,
Şi de tot ce intră-n suflet şi cumplit ne chinuieşte!

Viaţa-i trudă trecătoare căutându-şi împlinirea
Dar şi-odihnă fericită când primeşte Mântuirea,
Viaţa-i năzuinţă cruntă ce-şi aşteaptă răstignirea
Dar şi-o pace nesfârşită când descoperă Iubirea,
Căci iubirea este totul, dragostea-i Dumnezeirea
Care vine-n noi prin Duhul să înfăptuie nemurirea.
Viaţa da, e trecătoare, timpul curge generos,
Dar e veşnică când crezi, deplin, în Isus Hristos!

Nu te teme când viaţa-i luptă grea şi-obositoare,
Hristos a învins Calvarul ca să poţi tu sta-n picioare
Plin de gloria slavei Sale pentru viaţa viitoare,
Căci oricine alege crucea se bucură de îndurare;
Dumnezeu îi face viaţa har şi binecuvântare!
Toată enigma vieţii frate constă în a înţelege
Că Iuirea Sfântă-I viaţă şi în veşnicie-i Lege.

Viaţa-i groapă câte-odată şi cuptor de încercare
Dar să ştii că şi atuncea este-o binecuvântare;
Încercarea te căleşte şi răbdarea-i lucrătoare
Ce împleteşte o cunună pentru slava-ţi viitoare!
Bucură-te că sub cruce mai e loc pentru închinare
Şi că încă curge harul şi mai este îndurare
Căci răsplata închinării şi a vieţii sfinte-i mare!

17/07/2018*Ioan Hapca
(Zaragoza)

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Carmen Margean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinele e veşnic fără formă, el nu ia nici o formă. Nici măcar forma lui Iisus, Buddha sau Profetul. Fiind totul din întreg, formele doar se aprind şi se sting în El ca licuricii în noapte, ok? Forma nu poate lua un sine, după cum luna nu poate avea lumină pentru că lumina ei aparentă e doar o reflexie a luminii soarelui. Forma fiind efemeră nu poate lua în posesie Sinele care este etern. Nu există decât un singur Sine şi acela este Dumnezeu, Spiritul necreat. sau poţi să îi spui cum vrei pentru că El nu poate fi definit de cuvinte. A crede că forma poate lua un sine e ca şi cum un delfin ar poseda un ocean. Iar expresia că "Sinele ia o formă umană" se referă la faptul că un val din ocean datorită frigului a îngheţat. El nu este desprins de ocean şi nici nu poate pleca din el.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă deci există un principiu practic suveran şi, în ce priveşte voinţa omenească, dacă există un imperativ categoric, el trebuie să fie un astfel de principiu încât din reprezentarea a ceea ce este în mod necesar scop pentru oricine, fiindcă este scop în sine, să constituie un principiu obiectiv al voinţei, prin urmare care poate servi ca lege practică universală. Fundamentul acestui principiu este: natura raţională există ca scop în sine. Astfel îşi reprezintă omul în mod necesar propria lui existenţă şi în acest sens el este un principiu subiectiv al acţiunilor omeneşti. Dar la fel îşi reprezintă şi orice altă fiinţă raţională existenţa ei în virtutea aceluiaşi principiu raţional care este valabil şi pentru mine; deci el este în acelaşi timp un principiu obiectiv, din care, ca dintr-un principiu practic suveran, trebuie să poată fi deduse toate legile voinţei. Imperativul practic va fi deci următorul: acţionează astfel ca să foloseşti umanitatea atât în persoana ta, cât şi în persoana oricui altuia totdeauna în acelaşi timp ca scop, iar niciodată ca mijloc.

Immanuel Kant în Întemeierea metafizicii moravurilor
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul iubeşte pentru că el însuşi este Iubire. Caută bucuria pentru că este Bucurie. Este însetat de Dumnezeu pentru că este alcătuit din Dumnezeu şi nu poate exista fără El.

citat din Sai Baba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite fiinţe simt pornirea spre crimă numai pentru a gusta o viaţă intensificată, aşa încât negaţia bolnăvicioasă a vieţii este în acelaşi timp omagiul ei.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Originea limbii basce este o mare enigmă. Viitorul ei este o enigmă şi mai mare.

aforism de Hasier Agirre, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rolul jucat de timp la începutul universului eu cred că este cheia finală spre a elimina nevoia de un Mare Arhitect (Dumnezeu), şi pentru a dezvălui modul în care universul s-a auto-creat... Timpul în sine trebuie să ajungă la o oprire [la singularitate]. Nu se poate ajunge la un timp înainte de Big Bang, pentru că nu a existat timp înainte de Big Bang. Am găsit în sfârşit ceva ce nu are o cauză, deoarece nu a existat timp în care să existe o cauză. Pentru mine acest lucru înseamnă că nu există nici o posibilitate de a avea un creator, deoarece nu este timp în care să fi existat un creator. Din moment ce timpul a început în momentul Big Bang-ului, a fost un eveniment care nu ar fi putut fi provocat sau creat de cineva sau ceva... Aşa că atunci când oamenii mă întreabă dacă un Dumnezeu a creat universul, eu le spun că întrebarea în sine nu are sens. Timpul nu a existat înainte de Big Bang, aşa că nu este timp în care Dumnezeu să poată să facă universul. Este ca şi cum ai cere indicaţii pentru a ajunge la marginea Pământului. Pământul este o sferă. Nu are o margine, aşa că a o căuta este un exerciţiu inutil.

citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O veche maximă spune că diferenţa între Unitarieni şi Universalişti este că în timp ce Universaliştii consideră că Dumnezeu este prea bun pentru a-l condamna pe om, Unitarienii cred că omul este prea bun pentru a fi condamnat, ceea ce explică fuziunea teologică a ambelor doctrine.

citat din Dana McLean Greely
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra Soarelui

Pământul sub el ascunde,
Fel de fel de piatră rară.
Una, după cum se-aude,
Este chiar piatra de moară.
Alta-i de granit, e mare.
Este piatra cea mai tare.
Una-i neagră, alta-i albă,
Se poartă-n formă de salbă.
Alta-i stâncă neclintită,
În ea crucea e cioplită.
Unele sunt scumpe perle,
Le poţi purta ca mărgele.
O alta are grad înalt
Şi se numeşte diamant.
Dar cea mai scumpă omului
Este Piatra Soarelui.
De mii de ani o căutăm
Şi niciodată n-o aflăm.
Piatra Soarelui, cea rară,
Pentru noi e o comoară.
Cu ea putem ca să vedem
Ce este dincolo de cer.
Dezlegăm orice blestem,
Nimic nu mai e mister.
Cu ea putem descoperi
Enigma Universului.
Iar pe pământ putem grăbi
Prezentul viitorului.

poezie de Dumitru Delcă (2 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu întrebi dacă Sinele poate fi pierdut? Şi eu îţi răspund că asta este complet exclus, pentru că tu eşti Sinele din temelii. Adică, ceea ce mă întrebi tu este: dacă cerul înstelat poate fi pierdut şi eu îţi răspund, că el poate doar fi acoperit de norii-gând, niciodată pierdut, niciodată găsit, doar Recunoscut şi atât! A recunoaşte Sinele şi a fi Sinele sunt unul şi acelaşi lucru. Sinele nu se schimbă, tot ceea ce se schimbă, se naşte şi moare, adoarme şi se trezeşte, iubeşte şi se căieşte, este doar efemerul în dorul şi tânjirea lui după Etern, deci nu eşti tu! Tu eşti deja Sinele, doar aminteşte-ţi ce erai înaintea momentului concepţiei! Asta este tot şi o poţi face chiar acum, pentru că nu ia timp, practică, cunoaştere, deci implicit, Nici o pregătire.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autonomia voinţei este unicul principiu al tuturor legilor morale şi al datoriilor care le sunt conforme; din contră, orice eteronomie a liberului arbitru nu numai că nu întemeiază nicio obligaţie, ci mai curând este opusă principiului obligaţiei şi moralităţii voinţei. Principiul unic al moralităţii constă în independenţa de orice materie a legii (anume de un obiect râvnit) şi în acelaşi timp totuşi în determinarea liberului arbitru de simpla formă legislativă universală de care trebuie să fie capabilă o maximă. Dar această independenţă este libertate în sens negativ, iar această legislaţie proprie a raţiunii pure, şi ca atare practice, este libertate în sens pozitiv.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Legea fundamentală a raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopoţelul, au sosit scrisori... Dintr-o veche obişnuinţă aştept ceva din afară: vine o persoană plăcută, vreo veste bună într-o scrisoare. Aştept şi în acelaşi timp ştiu prea bine că din afară n-are cum să-mi vină nimic bun. Nu pot nici măcar să mă gândesc cine din afară, ce om şi ce veste mi-ar putea aduce o adevărată bucurie. Ce poate să mă bucure? Ce pot să-mi doresc? Numai un singur lucru, pe care pot să mi-l ofer singur: o apropiere tot mai mare de Dumnezeu, contopirea cu El. Nu sunt într-o stare bună de spirit; ce bucurie pot să-mi ofer? Pot să-mi ofer şi acum o bucurie, şi încă mare: să înving această dispoziţie, să mă folosesc de ea pentru a învăţa chiar şi în timpul ei să nu întrerup comunicarea cu Dumnezeu.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii ne-au aruncat în viaţă fără să ne fi dezlegat enigma dacă există sau nu vreun sens pentru care merită să trăieşti, un rost care să depăşească nevoile trupeşti: mâncare, adăpost, familie, distracţii.

Lucian Cristescu în Începe să trăieşti, Ghidul de Supravieţuire în secolul XXI, capitolul 1 - S.O.S.: Pierdut în neant (17 februarie 2010)
Adăugat de vivi animator
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Eu" nu l-a simţit şi nu-l poate simţi niciodată pe Dumnezeu! Tot ceea ce poate simţi "eu", este separarea lui "eu şi al meu." Chiar şi Dumnezeu pentru "eu" trebuie să fie musai creştin. Doar aşa, schilodindu-l la separe, la o apartenenţă, "eu" îl poate "simţi" pe Dumnezeu! Dumnezeu nu poate fi simţit, pentru că nu e un al doilea, nefiind un al doilea, EL nu este un obiect al percepţiei ca să îl putem simţi. Tot ceea ce simţi este ideea ta despre "Dumnezeu" pe care o însufleţeşti până la emoţie. Dar e Dumnezeu atât de evanescent pentru a fi prins in superficialitatea simţirii?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-l frecventa pe Bach nu este niciun act indiferent şi nici actul unui indiferent. Niciun muzician, poate chiar niciun creator nu este atât de compromiţător în acelaşi grad precum Bach. Bach crede, convinge, antrenează. Dacă vă este teamă să mergeţi acolo unde duce acest fluviu, un Nil roditor care este în acelaşi timp şi un torent, atunci rămâneţi cuminţi pe malul său, nu-l ascultaţi decât pentru formă, e o formă foarte frumoasă, poate să fie şi suficientă.

Andre Tubeuf în Dictionnaire amoureux de la Musique (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar omul este prizonierul cunoaşterii, Dumnezeu este infinitul, imuabil şi incognoscibil. El Este simpla Prezenţă, Existenţă NEASOCIATĂ NICI UNUI GÂND! Orice formă de cunoaştere este doar limitare, simplă ignoranţă despre care tot gândul îşi închipuie că e nelimitată! Dumnezeu este sfârşitul oricărei cunoaşteri şi reînceputul, eternei tale iubiri! Iubirea de "A-Fi" este chiar Dumnezeu cel viu! Doar mintea în rătăcirea ei îşi imaginează că şi Dumnezeu are o minte, eventual una "universală" prin care "înţelege" suferinţa minţii umane rătăcite şi o ştie la fiecare milisecundă. Dar doar partea suferă de cea mai cumplită şi închipuită boală numită "separarea" sau "mintea mea". Dar Întregul, Absolutul Fiind neschimbător, veşnic acelaşi, nu este desprins de nimic şi atunci la ce i-ar trebui o minte, ce să facă cu ea? Să supravieţuiască? Să nu îşi piardă "forma"? Dar are el vreo formă? E vreo formă nemuritoare? Doar frica de separare şi implicit de disoluţie a făcut omul să inventeze o minte pentru "supravieţuire" pentru "siguranţa formei". Dar ştii ceva? Cerul, oceanul, animalele, păsările, florile, o mulţime de specii nu au minte şi în mod paradoxal vor exista şi după ce specia umană datorită minţii, care e lăcomia însăşi, va dispărea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!