Lacrimi pentru tatal invins

Unde va duceti, puteri parintesti
Si va tot stingeti mereu,
Tata, ce faci si de ce-mbatranesti,
Frate mai mare al meu?

Cand eu eram mai tanar si tata era tanar
Jucandu-se cu mine, ca-n basme si minuni
El ma purta pe brate si m-arunca pe umar
Sau ne tranteam prin iarba ca doi prieteni buni.

Era barbat puternic, intra cu sacu-n moara,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Si ma-nvingea la lupta in fiecare vara
Si protector si tandru spre mine suradea.

Dar a venit o toamna cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamna cum n-as mai vrea sa vad,
In mine era ziua, in tata era noapte
Si-a inceput al varstei neinfranat prapad.

Noi ne jucam de-a tranta stand umar langa umar
Si l-am simtit ca pica sub umarul meu stang
Si-am inteles ca tata, de-atunci nu mai e tanar
Si-nvingator in lupta, am inceput sa plang.

Ca un copil sub mine voia sa se agate
De-un umar mai puternic ca sa nu-i fie greu
Si imi venea sa urlu si-apoi sa-l port pe brate,
Tu, iarta-ma de toate, parinte bun al meu.

A fost cea mai cumplita si cea din urma tranta,
Latrau in departare si-n sangele meu caini,
Am ajutat faptura parintelui meu sfanta
Si lacrimi de iertare imi siroiau pe maini.

As vrea sa se intoarca iar vremea minunata
Cand tu in batalie ma invingeai usor,
Mai bate-ma o data si fii puternic, tata,
Ca tu crescand in varsta si eu incep sa mor.

Indreapta catre ceruri puternicul tau umar,
Tu, care-n biruinta mai cald ma ocrotesti,
Invinge-ma in lupta, sa cred ca mai esti tanar,
Asaza-ma sub bratul tutelei parintesti.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi pentru tatăl învins

Unde vă duceţi, puteri părinteşti
Şi vă tot stingeţi mereu,
Tată, ce faci şi de ce-mbătrâneşti,
Frate mai mare al meu?

Când eu eram mai tânăr şi tata era tânăr
Jucându-se cu mine, ca-n basme şi minuni
El mă purta pe braţe şi m-arunca pe umăr
Sau ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.

Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Şi mă-nvingea la luptă în fiecare vară
Şi protector şi tandru spre mine surâdea.

Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamnă cum n-aş mai vrea să văd,
În mine era ziua, în tata era noapte.
Şi-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.

Noi ne jucam de-a trânta stând umăr lângă umăr
Şi l-am simţit că pică sub umărul meu stâng
Şi-am înţeles că tata, de-atunci nu mai e tânăr
Şi-nvingător în luptă, am început să plâng.

Ca un copil sub mine voia să se agaţe
De-un umăr mai puternic ca să nu-i fie greu
Şi îmi venea să urlu şi-apoi să-l port pe braţe,
Tu, iartă-mă de toate, părinte bun al meu.

A fost cea mai cumplită şi cea din urmă trântă,
Lătrau în depărtare şi-n sângele meu câini,
Am ajutat făptura părintelui meu sfântă
Şi lacrimi de iertare îmi şiroiau pe mâini.

Aş vrea să se întoarcă iar vremea minunată
Când tu în bătălie mă învingeai uşor,
Mai bate-mă o dată şi fii puternic, tată,
Că tu crescând în vârstă şi eu încep să mor.

Îndreaptă către ceruri puternicul tău umăr,
Tu, care-n biruinţă mai cald mă ocroteşti,
Învinge-mă în luptă, să cred că mai eşti tânăr,
Aşează-mă sub braţul tutelei părinteşti.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haide, mama, haide, tata

Haide, mama, haide, mama, hai
Niste liniste sa-mi dai,
Haide, tata, haide, tata, hai
Niste liniste sa-mi dai.

Haide, mama, haide, tata,
Mai priviti-va o data
Si, pe urma, daca-i bine,
Sa ma faceti tot pe mine.

Mi-ati dat suflet, mi-ati dat nume,
De cand sunt si eu pe lume,
Mi-ati dat multe si de toate,
Dar si zbucium peste poate.

Buna ziua, noapte buna,
Separat si impreuna,
Dar si buna dimineata,
Dragii mei, mai dragi ca viata.

Cand mi-e jale, cand mi-e teama,
Ma gandesc la tine, mama,
Cand mi-e viata tulburata,
Ma gandesc la tine, tata.

Haide, mama, haide, tata,
Mai claditi-ma o data,
Fara nume si avere –
Numai liniste v-as cere.

Nu-mi ajunge tot ce este,
Caut vesnic o poveste,
Un ochi rade, altul plange,
Pe-amandoi va port pe sange.

Ca nici unul n-avem parte,
De la nastere la moarte
De o viata linistita –
Frunza-n plop mereu se- agita.

Inapoi la tine ia-ma,
Sa ma stergi de lacrimi, mama,
Lasa-ti mana sa ma bata,
Sa ma – nveti cu viata, tata.
Bune, rele-amestecate,
V-ati obisnuit cu toate.
Creste noapte, creste iasca
Pe iubirea pamanteasca.

Bate vantul dinspre viata,
Si eu lacrimi simt pe fata,
Dinspre moarte bate vantul,
Lacrimeaza si cuvantul.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (a doua ediţie, adăugită) (2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul pas

a inceput sa cred ca iubesc demonul din tine
am inceput sa cred ca totul se va stinge in mine
cand in brate te voi lua si pielea-ti voi saruta
atunci cand iti voi descoperi minciuna...

e greu sa plang cand imi vine sa rad
e al sinuciderii ce-mi vine gand
cand stau si pe poze privesc
cat de greu imi era sa zambesc...

sa mai merg inca o data pe aceeasi strada
mi-ar fi prea greu sa intru pe aceeasi poarta
sa ma intorc in locul in care pe veci am ramas
sa ma bag in patul tau facand un ultim pas...

poezie de Rusoiu Raluca
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unei vulpi cu coajă

Am ales copacul
Am luat vulpea
eu de picioare, tata de bot!
Eu trăgeam spre mine
Tata spre el
Copacul spre sine!
Eu râdeam
Tata râdea
Copacul ne ridica buzele!
Eu cu tata
Vulpea
Copacul trântea!
Eu cu copacul
Tata cu mine
Vulpea murea!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti...

Esti o fantoma ce apare,
In serile cu luna plina,
In noptile cand vantul fura,
Din Nord-Est, tristetea ta.
Esti gand nebun ce sta de paza,
In coastele de nori, plangand,
Ca un copil fara de ingeri,
Si far' de mama, langa el.
Esti o fantoma pe un umar,
Adusa chiar de dorul meu,
Ce-mi stai langa urechea-stanga,
Cu soapte dulci, si greu suspin.
Esti gand plecat din gandul meu,
Cu toate visele frumoase,
Esti o fantoma ce-ai ales,
Placerea lumii, si-ntuneric.
Esti un amar purtat de vant,
Ce-mi rascolesti suflet si noapte,
Si-mi lasi bolnave amintiri,
Facandu-mi noptile, triste si albe.

poezie de Adelina Cojocaru (8 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In amurgul astei veri...

In adancurile noptii
Lacrimi grele-mi curg,
Ducandu-se in departare
Al nostru verii amurg.

In al verii amurg
Eram asa de sus,
Dar acum toamna mi te-a luat,
Departe mi te-a dus.

Asa cum floarea are nevoie,
De raza cea de Soare,
Tot astfel am si eu nevoie,
De tine ca de mare.

Soarelui ii e dor de tine,
Iar marii de noi doi,
Curand ne vom revedea iubire,
Si vom fi numai noi.

Vara si toamna le-am pacalit cu tine,
Acum sunt singur langa foc,
Dar nu mai esti cu mine.

Poate eu am fost de vina,
De tu deodata te-ai dus,
Toamna mi te-a luat deodata,
Si departe mi te-a dus.

Acum e toamna,
Iar langa mine,
Acum tu nu mai esti,
Si-astept acum sa ne revedem,
Sa imi mai spui povesti.

In noptile de vara/toamna,
Noi ne iubeam cu amor,
Iar acum eu sunt singur,
Si mor de al tau dor.

Si atunci cand ai mei ochi,
Din nou o sa te vada,
Mi se vor lumina,
Precum o zi calda de vara.

poezie de Adrian Cătălin Munteanu (20 decembrie 2009)
Adăugat de Adrian Cătălin Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna ca o revansa

Sunt toti copacii incarcati de frunza,
munitia de toamna e intreaga,
si-n prabusirea prea adanc ascunsa
o mana trista s-a decis sa traga.

Un singur gest mai trebuie in clipa
abia legata de un fir subtire,
si pasarile lumii cu aripa
mai tin acest frunzar in naruire.

E-o toamna ca o ultima instanta
si ca un anotimp dupa-o betie,
si mana trista s-a atins de clanta
dar s-a retras: tragaci putea sa fie.

Si ce e cel mai trist din toate-acestea
e ca apel nu poate sa existe,
c-asa de natural s-a stins povestea,
incat pamantu-i plin de frunze triste.

Si fiecare frunza e o mana,
care-a uitat de tutelarul umar,
si ce va fi din toate sa ramana
decat senzatia de scrum si numar.

Atata tine micul drept la vara,
atata tine restul peste toamna,
si fiecare frunza ce coboara
ne-acuza, ne arata, ne condamna.

Cocori si gaste, randunici si rate,
se duc de-aici, sa nu cumva sa vada
cum noi cu toate frunzele in brate
ne pregatim de cea dintai zapada.

In arbori plini de scrum e frunza-ntreaga
ca-n niste tevi de arma fara tinta,
si mana trista n-are chef sa traga
si gura trista n-are chef sa minta.

In ochi batrani, cu lacrima etansa,
acestea toate vin de peste fire,
cum vine toamna, cea dintai revansa
a verii cand credeam in nemurire.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (5 august 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantecul avocatului

Fa-te avocat, Sandele
termopane termopane,
termopane termopane, tata
fa-te deputat
termopane termopane,
termopane termopane, of of
fa-te sef de stat!

poate am o karma proasta
poate d'aia n-am noroc, da' poate
poate-a fost ceva in apa
poate d-aia stau la bloc
poate nu vad ce se-ntampla
d'aia nu pricep nimic
da' poate n-am avut caldura, si pa-
pusi cand eram mic

poate ca mama cu tata
au fost frati cand erau mici
pana cand s-a prins bunicu'
eu eram deja aici
m-am nascut cu trei manute
nimic mai adevarat
ce ma fac cu karma asta
ma fac tata, ma fac tata de... putat

fa-te avocat, Sandele
termopane termopane,
termopane termopane, tata
fa-te deputat
termopane termopane,
termopane termopane, of of
fa-te sef de stat!

poate la maternitate
poate mai tarziu la cresa
aia m-au schimbat cu altu'
si mi-au dat alta adresa
poate ca de mine insumi
mana-mi sade prea aproape
poate asta nu-i iubire... da' io sper ca... poate

io am vrut sa fiu contabil
da' nimeni nu m-a-ntrebat
toti mi-au spus: cu fata asta
fa-te, tata, avocat
si-o sa ai o casa-n centru
si-o masina mai de neam
si-o sa ai in loc de geamuri
la ferestre, la ferestre termopan

fa-te avocat, Sandele
termopane, termopane,
termopane, termopane, tata
fa-te deputat,
termopane, termopane,
termopane, termopane, of of
fa-te sef de stat!

cântec interpretat de Florin Chilian, muzica de Florin Chilian, versuri de Florin Chilian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroul de sub nuc...

Cireşul pe care l-a tăiat tata
transpira ori de câte ori
îi scotea scoarţa
pentru a aţâţa focul
pe locul acela cândva
fuse înmormântat bunicul
cu Steaua României pe piept

şi ce mândru era tata
cand i se spunea că
este prunc de erou...

şi ca să
nu-l dezamăgească pe bunicul
în locul cireşului tata
a sădit un nuc pe care a scris
"aici se odihneşte tata"

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

reverie nocturna

iar ma trezesc in miez de noapte
simtind fiori de gheata-n mine
si-aud apropiate soapte
ce se repeta-n nestiire..

se-arata umbre la ferestre,
privind cu jind l-al vietii dar..
si simt ca-s spirite celeste
ce-si cauta trupul, in zadar.

de teama sufletu-mi tresare..
imi pare ca au mii de brate
ce-ntind cumplitele lor gheare
spre mine, vrand sa ma inhate.

in ochii lor arsi de pacate
pocnesc carbuni din jar nestins
iar parul lor danseaza-n noapte..
inlantuind trupu-mi incins.

..aceeasi noapte zbuciumata
trait-am cu teama mereu..
si-astept de fiecare data
sa vina pazitorul meu..

apare cand apune Luna,
urmat de pulbere de stele..
el ma salveaza-ntotdeauna
din ghearele umbrelor rele.

ma-ncearca o senzatie rece
privind cum din inaltul cer
coboara-ncet..iar teama-mi trece.
ii simt dorinta..si il chem..

usor paseste inspre mine
si-l vad oprindu-se in prag.
in parul lui sclipesc rubine,
inflacarand ochii-i de jad..

pe-obrajii lui vegheaza lacrimi..
doi stropi fierbinti s-au revarsat,
trecand prin genele ca gratii..
din ce-nchisoare au scapat?

as vrea..cu-o mangaiere dulce
durerea sa-i alin indat'..
dar nu sta-n loc, de mine fuge
cand ma indrept spre el cu-un pas.

curand, el se topeste-n zare..
zburand spre un lacas ceresc
si-n intuneric mi se pare
ca-i un luceafar, un eres..

as vrea sa stiu de ce el vine doar noaptea la fereastra mea
si-alunga umbrele straine
ce bantuie prin mintea mea.

de ce n-a vrut, ca altadata,
sa il ating cu mana-mi rece,
sa il sarut..macar o data..!
si sa-l intreb cand va mai trece..?

mi-e dor de-a lui imbratisare
ce simturile imi imbata..!
caci il doresc..dar mult ma doare
ca nu-i real, n-a fost vreodata..

e-n visul meu de-atata vreme..
cand ma trezesc nu-i langa mine
si-atunci imi simt genele grele
de lacrimi calde..din iubire.

poezie de Maria Cristina Iordache
Adăugat de Maria Cristina Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima de mama

Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu fulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara frunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste vatra;
cainele pandeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pandeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata
A trecut o viata ca o clipa, iata
Inima de tata, inima de mama
Doua doruri stranse nod intr-o naframa.
Dincolo de noapte,
dincolo de vant
clopote albastre
se aud batand.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor
se intorc copiii
la parintii lor.

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte de iubire

Te visez iubite ca pe-o icoana sfanta
Ce-mi lumineaza viata si ziua si privirea
Un inger mi te aduce si imi sopteste parca,
Ca nimeni si nimic nu-i mai presus decat iubirea.

Si te privesc cu atata drag doar nu te-as pierde inca
Dar ziua vine incetisor si visul mi-l alunga.
Si ma trezesc cu un dor imens de tine, de lume si de viata
Si doamne, cat mi-as mai dori sa te privesc in fata!

Esti mai presus de toate: esti dor, esti bucurie, destin si nemurire
Esti vis, esti nebunie, esti lacrima si esti iubire.
Esti dragostea vietii mele si te ador cum n-am crezut
Si daca ai stii ce mult as vrea sa fim asa ca la inceput...

Nu pot sa cred akum cand ingerii ma poarta printre stele
Ca nu esti langa mine, ca nu te imbratisez, ca nu te pot vedea, iubirea vietii mele.
Acum cand doar iluzii mai traiesc si visul e pe cale sa se piarda in abis
Nu-mi ramane decat sa plang, sa sper si sa iubesc. Pe tine. Un inger pe care-l intalnesc numai in vis...

poezie de Ana Maria Murzea
Adăugat de Ana Maria Murzea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucas: De ce nu poate fi numit joc, dacă lumea nu-l vede?
Keith: O să-ţi spun de ce. Când eram copil, tata m-a dus în Raleigh să-l văd pe David Thompson jucând. Aveam 9 ani. Nu-mi păsa de baschet. Dar când Thompson a intrat pe teren, era atât de tânăr, de iute şi de graţios, că am fost fascinat. Nu mi-am putut lua ochii de la el decât mult mai târziu. L-am privit pe tata; avea lacrimi în ochi. 14.000 de străini şi tata plângea pentru că Thompson era atât de frumos. A jucat atât de poetic, că ne-a făcut să ne simţim implicaţi. Ai un dar, Luke, şi e păcat să nu-l arăţi oamenilor, să-l ascunzi în parc. E mare păcat. Uite de-aia nu poate fi numit joc.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva şi tata a iubit

dragostea e doar un gest prin care
trece liniştea înspre libertatea
de a iubi şi a fi iubit

cândva şi tata a iubit
ştiu bine asta

îmi plăcea să mă prefac că dorm şi
liniştea cobora peste patul meu
ca o umbrelă
era cald în acea oră târzie
consumam vise
(simţeam fiecare parte din mine)
îmi lipeam obrazul de lumina lămpii
şi-l vedeam pe tata tolănit pe fericire
între mine şi el doar o tăcere şi
câteva respiraţii dizolvau
întunericul proptit de geam

curiozitatea mi se plimba prin vene
ca un marfar greu şi cu jumătate de ochi
încercam să ţin timpul în loc

la urma urmei orice suferinţă
e o clipă dintr-un infinit ori
o iluzie în care oamenii
se retrag ca într-un templu

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea poetului

Poetul a iubit si-a patimit.
Ca un copil poetul a iubit.
Femeie preafrumoasa a iubit.
Si-a patimit, si-n patimi a trait,
dar patimile nu l-au biruit
de-aceea ca poetul a iubit:
ca un poet, ca cel mai demn poet,
cu-o inima ce nu-ncapea in piept,
cu dor mistuitor, coborator
din spatii ametite greu de zbor,
din lumi ce nu exista pe pamant.
Poetul a iubit si a fost sfant.
Dar ea, iubita, oare l-a iubit?
Dar ea, iubita, oare-a patimit?
Dar ea, iubita, nu l-a inselat,
nu l-a mintit, femeie, cu-n oftat?
Ci ea, iubita, n-a fost umbra lui,
a Marelui, a Zburatorului:
ea n-a venit din haos, dar din rost,
ea nu a fost mai mult decat a fost,
ea a ravnit o casa si un pat
si-n casa ceea, tanar, un barbat
si nu un zeu, si nu un Demiurg,
barbat cu brate grele de amurg.
Poetul a iubit. Iubirea lui
a fost iubirea verde-a codrului,
a fost iubirea plaiului matern,
iubirea unui geniu etern
al graiului, ce sfant e pentru toti:
parinti, copii, nepoti si stranepoti;
a fost iubirea neamului intreg,
pe care astazi voi s-o inteleg
si-o inteleg, si nu-nteleg nimic:
pana la ea nu stiu sa ma ridic,
ci ea ramane totusi un mister,
sa arda cu Luceafarul din cer.
Tu, Veronica, nu mai plange, nu,
ca nu esti vinovata numai tu.
Si poate nu e nimeni vinovat:
Poetul a iubit cum i-a fost dat:
ca un poet Poetul a iubit
femeia ce din mit a rasarit.
Stai langa el, icoana scumpa fii,
cu dorul tau de casa si copii,
si nu te stinge, nu te ofili:
chiar daca vrei, tu nu mai poti muri,
pentru ca el, Poetul, te-a iubit.
El tot ce a iubit a-nvesnicit!

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata mă bătea că eram rău. Dar nu-mi spunea cum să fac să nu mai fac. Cleopatra a avut tare mare noroc de bunicul ei. Dacă tata nu era aşa de dur cu mine, dacă nu mă bătea aşa de tare, eu nu aş fi fost aşa de bun cu fiica mea.

citat din Pavel Stratan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima aniversare

Frate, bebe îngeras,
Esti acum un muguras.
Împlinesti astazi un an,
Noi iti spunem, La multi ani!.

Îngeras venit în viata,
Cu figura zâmbareata.
Ne aduci bucurie multa,
Faptele tale ne incanta.

Merge-n patru foarte bine,
Când îl strigi la tine vine.
În picioare da sa mearga,
Tremura ca si o varga.

Alintat de nu se poate,
Vrea la bunicuta-n brate.
Cu mâna la cercelus,
Adoarme ca-i bebelus.

Frunza verde de cucuta,
Ca sa adoarma el îsi cânta.
Ca sa pape tot din cana,
O poveste îi da navala.

Uite asa este mintit,
Pin' ce cana s-a golit.
În genunche si în coate,
Urca scarile de îndata.

Este un bebe îngrijit,
De toata lumea dorit.
Cu mine vrea sa se joace,
cei fac si-i spun, totu-i place.

Esti mai mult decat iubit,
Fratele meu mult dorit.
Ai mei bunici radiaza,
Tata, mama ne formeaza.

Ai tai nasi acum de fata,
Putin par iti ia din moate
Din tavita ce iti place?
Ce crezi ca te-ar satisface?

Suparata este mama,
Ca a început sa zica tata.
Dar mamica îl iubeste,
Si din ochi ea îl sorbeste.

La prima aniversare,
Straluceste ca un soare.
Sa ai parte de multi fani,
Inc-o data, La multi ani!

19.01.2019
Angelin Leru

Angelin Leru în compozitie proprie (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povara

Strigat tacut,
Lacrimi in noapte,
Nici un umar
Fruntea sa-mi plec.

poezie de Iulia Comaniciu (iulie 2001)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom revedea odata

Crezi ca o sa-mi iert vreodata
Lepadatul meu de tata
Ori zicala: nu am bani
Tata noi n-am fost dusmani
Doar am vrut in felul meu
Sa te tin aici mereu
Sa mai lasi din bautura
Si tigara jos din mana
Insa astea nu te-au luat
Noi, noi trei cred te-am tradat
Te-am lasat singur in lume
Ai uitat de al tau nume
Si ti-ai pus in gand mai tata
Fapta asta, dura fapta
Ai pus streangul mortii in gat
Si pe loc te-ai omorat
N-ai lasat la pieptul tau
Un bilet la fiul tau
Eu credeam ca stii de mult
Ca te am mereu in gand
Si te port in inimioara
Mai ceva ca pe o icoana
N-am avut puterea care
Sa te pup pe fruntea mare
Parca imi era si frica
Inima ta ce o sa zica
Ma vei crede pe cuvant
Sau e doar o vorba in vant
Azi taticu nu-ti port pica
Eu te iert dar imi e frica
Poate tu acolo sus
Vei aduce din apus
O farama dintr-un vis
Sa ma ierti ca te-am "impins"
Nu prin vorbe, ci prin fapte
Sa renunti la libertate
Dar te rog taticul meu
Sa iti ierti baiatul tau
Sa il ierti si pe Petrica
Si pe mama cea cu frica
Te iubim in felul nostru
Tu esti mereu tatal nostru
Si la tine vom veni
Sa ne ierti tata intr-o zi.

poezie de Iliuţă Cozma (15 noiembrie 2010)
Adăugat de Iliuţă Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si daca mor zeii?

Au cam inceput sa moara zeii.
Ii vad din cand in cand in grupuri
Ilegalisti din timpuri apuse.
Tusesc. Stiti cat de ciudat este
Sa il vezi pe Thor cum isi lasa ciocanul
Si scote sticluta cu sirop?
Odin, care si asa avea un singur ochi
A inceput sa faca,.... cataracta.
Si-i vad in fata blocului
Jucand table si amintindu-si
De zilele cand stapaneau lumea.
A trecut pe langa mine, mai ieri, Eos.
Era palida, aproape alba,
Si m-am intrebat unde-i sunt
Obrajii ei roz si surasul stralucitor.
Purta proteza. E trist.
Au inceput sa imbatraneasca zeii
Si pamantul a inceput sa-i uite.
Mai sunt pe undeva, mi-a spus Diana
Cateva vestale, fete batrane
Care mai umbla inca cu arcuri
Dar nu prea mai sunt paduri
Iar vanatul a inceput sa dispara.
Persefona a murit de mult, iar Hades,
Dupa cateva secole de doliu,
Cauta acum in van trei samburi de rodie.
Au inceput sa dispara zeii
Si ce-i mai rau, noi am inceput
Sa-i uitam. Olimpul e gol,
Asgardul in paragina, miroase a fum,
Si chiar si mortii au uitat de Ragnarok.
Pamantul e nemuritor, acum,
Cand zeii au inceput sa moara,
Dar parca e o amfora fara vin,
Nu ne mai aduce nici o bucurie.

poezie de Dragoş Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!