Casierului reginei

El şchioapătă şi-i trist când e să dea parale,
Dar nu mai şchioapătă când are de luat.
Să deie Domnul, numai şchiop să meargă-n cale
Şi să se-ndrepte când va fi crucificat.

epigramă de Nicolaus Olahus, traducere de Mircea Trifu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şchiopătări vesele - Gheorghe Şchiop

Versul său ca apa plată
Limpezime capătă,
Dar mă întristez îndată
Când îl văd cum şchioapătă.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Angelus Candianus, medicul curţii regale (Olahus i se adresează lui din partea lui Olahus)

Să-ţi fie viaţa binecuvântată,
Că eşti amic şi mă ajuţi mereu;
Dar dacă vrei să mă transformi în tată
Adu pe Margareta-n patul meu!

epigramă de Nicolaus Olahus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când demonstraţia şchioapătă, pune-i şalvari de metafore.

Damian Luz în Mixt sapienţe
Adăugat de damian muntean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret (redactat de Olahus în numele lui Danus)

Minerva m-a-nzestrat cu-nţelepciune,
Dar mi-a fixat drumeagul carierei;
Legat de zei, nemaiavând ce spune,
Am slugărit... lui Bachus şi Venerei!

epigramă de Nicolaus Olahus, traducere de Mircea Trifu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele şchioapătă numai până-l vede pe lup.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cine e tare pe picioarele lui ştie să întindă mâna celui care şchioapătă.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu şchioapătă dacă altul se loveşte.

proverbe daneze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia şchioapătă după marile succese.

proverbe ungureşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţelusul şchiop

Eu am numai trei picioare,
Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Şi mă cheamă "cuciu şchiop".

Fraţii mei ceilalţi se joacă
Cu copiii toţi, dar eu
Nu pot alerga ca dânşii,
Că sunt şchiop şi cad mereu!

Şi stau singur toată ziua
Şi plâng mult când mă gândesc
Că tot şchiop voi fi de-acuma
Şi tot trist am să trăiesc.

Şi când mă gândesc ce bine
M-aş juca şi eu acum,
Şi-aş lătra şi eu din poartă
La copiii de pe drum!...

Cât sunt de frumoşi copiii
Cei cuminţi, şi cât de mult
Mi-ar plăcea să stau cu dânşii,
Să mă joc şi să-i ascult!

Dar copiii răi la suflet
Sunt urâţi, precum e-acel
Care m-a şchiopat pe mine,
Şi nu-i pot iubi de fel...

M-a lovit din răutate
Cu o piatră în picior,
Şi-am zăcut, şi-am plâns atâta,
De credeam că am să mor...

Acum vine şi-mi dă zahăr
Şi ar vrea să-mi fie bun,
Şi-aş putea să-l muşc odată
De picior, să mă razbun,

Dar îl las aşa, să vadă
Răul, că un biet căţel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puse în brazdă, majoritatea ideologiile şchioapătă.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

O coincidenţă merge, dar prea multe şchioapătă.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictorului Apelles, la portretul marchizei Lucreţia de Cavallis

Trupu-i alb şi statuar
E superb, magnific, dar
Suflet dacă i-ar fi dat,
O picta cu-adevărat!

epigramă de Nicolaus Olahus, traducere de Mircea Trifu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub mantia iernii

Îşi varsă cerul fulgii cu obidă,
Cu-nverşunarea celui rătăcit
Tăind în trupul iernii o firidă
Lumina-şi plânge albul spălăcit.

Mai scrie gerul peste timp o carte;
Ferestrele de litere-au orbit!
O lume pare c-a plecat departe
Şi numai iarna singur-a venit...

Au amuţit gutuile în geamuri,
În sobă focul mormăie-o sudalmă;
Mai fornăie doar vânturile-n hamuri
La drum când le îndemână iarna calmă.

Prin timp şchioapătă sănii ruginite
Tot aşteptând de la copii o veste,
Şi brazii tac, cu braţe-ncărunţite,
Iar satul trist a devenit poveste...

I-atâta alb, şi-atâta dezolare,
Tăcerilor doar gândul le răspunde;
În suflete cresc flori de-nsingurare
Şi umbrele ce totul vor ascunde...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pilat

Tu ai privit vreodat' o ţară
Doar ca pe un trup crucificat,
Când cerul a-nceput s-o doară,
Răstignită fără de păcat?

Cu tâmpla prăvălită-n mare,
Cu dealurile tremurânde,
Cu munţii strânşi spre apărare
În clipele ei muribunde,

Când din izvoare curge sare
Şi ochii ei nu mai au lume,
Când rupi din ea cu disperare
Şi-i laşi copiii fără nume,

Tu mi-ai privit vreodată ţara,
Prizonieratul meu de voie,
Cum ea îmi dăruieşte vara,
Cum eu sunt doar a ei nevoie?

Nu am putere să te-nduplec,
Nu pot să o cobor din cruce,
Priveste in jur imperii trec,
Noi soart-am învăţat a duce...,

Se va-nălţa când va da Domnul,
Salvându-şi sufletul nevinovat,
Dar tu-n coşmar trăi-vei somnul,
Mâinilor nespălate de Pilat.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă s-a făcut minunea

Dacă s-a făcut minunea
Înnoirii vieţii tale,
Asta trebuie s-o vadă
Orişicine, pe-orice cale
Dacă-n inima ta-i pacea
Şi-n ea Duhul Sfânt se ţine
Asta trebuie s-o vadă
Pe-orice cale, orişicine.

Dacă tu-L urmezi pe Domnul
Şi ţii calea voii Sale
Asta trebuie s-o vadă
Orişicine pe-orice cale.

Dacă tu ai pentru semeni
Gânduri de iubire pline,
Asta trebuie s-o vadă
Pe-orice cale orişicine.

Dac-ai rupt-o cu trecutul
De păcate şi greşale
Asta trebuie s-o vadă
Orişicine, pe-orice cale

Căci dac-ai aflat pe Domnul
Şi-I cunoşti Cuvântul bine
Vai de tine când n-o vede
Pe-orice cale, orişicine.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vârsta mea, colegele mele şchioapătă, plâng, obosesc. Eu am obosit mai puţin decât ceilalţi care sunt foarte tineri.

citat din Rodica Mandache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadouri C.F.R.

Aşa este-n România
Şchioapătă democraţia;
Pentru "Naşe", pentru "Naşi"
Un vagon plin de... şomaj.

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul se înspăimântă doar atunci când vede lucind fulgerul şi când aude tunetul furtunii, dar omul înţelept se teme de Domnul în fiecare zi şi în fiecare ceas. Căci Ziditorul fulgerului şi furtunii este mult mai înfricoşat decât fulgerul şi furtuna înseşi şi, mai ales, el este pururea cu tine. De aceea nu este destul să te temi de Domnul numai din când în când, ci trebuie să te temi de Domnul cu fiecare răsuflare.

Sfântul Nicolae Velimirovici în Proloagele de la Ohrida
Adăugat de Stela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vă deie

Pe o bandă rulantă
Roşie şi declasantă
Tinerii morţi-n cărbuni
Privesc spre străbuni

Mineri incarcă satrap
La al dictonului casap
Ordin de a ucide ciocârlii
Cei ce ne vor doar sclavii

Turnători torţionari
Care au schimbat haina
In măsti de democraţi
Să nu li se afle taina

De ei mereu-ncătuşati
Voi Români evoluaţi
Când gaura mi-o luaţi
De la colaci visaţi...

Hai să dormim cu toţii
Să ne conducă idioţii
Care ne-au luat laptele
Cu gloanţe si Cap- uriile

Şi hai ce mai imi staţi
Bandei rulante băgaţi
Şi copii ce-i adoraţi
De asa vă inroşiti

Când sunteţi prea furaţi
De mamă, tată şi copii
De ciumele ce le lăsaţi
Să vă deie la... măi fraţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am minţit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ţine cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândeşte la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt graţia
străbătând toate zidurile oraşului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea îşi calcă de drag de mine
rochia în carouri,
eu stau şi curăţ lănci cu benzină
ca să le azvârl în animale şi în vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum
cind ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
şi toate stelele explodate
şi mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraş
şi mă asfaltez
şi mă îmbrac în ninsoare şi gheaţă,
mai ales în gheaţă,
maii ales în gheaţă, mai ales în gheaţă,
ca ea, scumpa şi divina de ea
trecând să alunece
şi să cadă şi să-şi rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu şchioapătă?!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Mara
Comentează! | Votează! | Copiază!