Inelar

inspir substanţa ceţii

se ridică
din plutitoarea apă inamică
doar un lichid într-un lichid
licoare
pe sâni
pe coapsa caldă
mişcătoare
pe gura ca o proaspătă melasă
pe adormita piele mătăsoasă
topind într-o prelungă abdicare
meduzele
şi stelele de mare
aşa cum
tu
o să topeşti sclipirea
oglinzilor
în care ne unim privirea
lăsând să cadă
desfăcut
misterul
apoi
uşor
definitiv
şi cerul
ce-apasă greu adâncul peste maluri
vin tandre anotimpuri
vin în valuri
pe inelar doar ora asta scoate
un sunet
alb

albastru
jumătate

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Îmbrăţişare

Plutim în Dumnezeu –
ca într-un lichid amniotic.

Ne naştem cu picioarele înainte
iar capul se arată mai târziu.

În viu, trăim şi iubim –
mai devreme sau mai sublim.

Nu murim – doar plutim
într-un lichid amniotic.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un corp scufundat într-un lichid sau gaz este împins ascendent pe verticală cu o forţă egală cu greutatea volumului de lichid sau gaz dislocat.

citat clasic din Arhimede
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de toamnă

Cocoşii cântă vestind o nouă zi,
E liniştea adâncă şi pufoasă,
În care stelele puţin vor mai luci-
Pe bolta zugrăvită cu melasă!

Luna coboară, uşor, spre asfinţit,
Ducând cu ea misterul strâns în raze,
Prin care câte-un vis s-a rătăcit-
Cătând un ascunziş, printre miraje!

Peste pământ pluteşte-un strat de ceaţă,
Din ploaia ce-a căzut ieri, peste sat,
Care acum, cu mulţumiri se-nalţă-
Spre cerul dimineţii înseninat!

Spre răsărit şi cerul pare-o ceaţă,
Mai cântă un cocoş ce-a răguşit,
Curând va fi o nouă dimineaţa-
În care Soarele va râde negreşit!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Lumină târzie
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charles Webster

Pădurea de pini de pe deal
Şi clădirea fermei de la kilometri depărtare
Se vedeau clar, ca prin binoclu,
Sub cerul albastru ca un păun!
După amiază o pătură de nori
A acoperit pământul. Iar tu păşeai pe drum
Şi peste păşunea de trifoi, unde singurul sunet
Era tremolul lichid al unui greiere.
Apoi soarele a asfinţit între titirezii uriaşi
Ai două furtuni din depărtare. Un vânt în creştere
A alungat norii şi a aprins flăcările
Stelelor lipsite de apărare,
Clătinând arama lunii
Între culmea dealului
Şi frunzişurile scânteietoare ale livezii de meri.
Mergeai gânditoare de-a lungul ţărmului
Unde din gâtlejurile valurilor ieşeau ciripituri
Ca cele ale unor păsări singuratice
Care cântă sub apă şi strigă
Înspre urmele lăsate de vânt prin cedri,
Până când într-un târziu te-ai oprit, numai lacrimi,
Şi, privind spre cer, ai văzut pe Jupiter
Balansându-se pe piramida celui mai înalt pin.
Apoi, coborând privirea, ai văzut pe pridvorul pustiu
Scaunul meu gol legănat de vânt –
Fii curajoasă, Iubito!

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul medicului

Să bea mai mult lichid, i-a spus
Un medic, şi-a băut avid,
Aşa că pietrele s-au dus,
Dar nu mai scapă de lichid.

epigramă de Constantin Dragodan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zori

o colibă de o palmă
pe o stâncă cioplită în munte
clipire
un chip, un trup, o privire
doi sâni, fragezi şi goi
mă aşez în culcuşul de paie
lângă noi, amândoi
am scuturat noaptea de pe umeri
deschizând ochii apoi
priveam sânii tăi albi
nu am văzut clipa
privirea luneca uşor-uşor peste buze flămânde
sărutam ceasul zilei
tu păşeai printre noi
te iubesc, am strigat într-o noapte
te-ai înfăşurat cu părul tău
în soarele alb al unei zile de mai
încolţise sămânţa în pântec
în zori, ne-am aplecat peste un copil
i-am dat un nume, apoi
se ridica de buze cuvântul în vazduh
acolo, unde cerul şi-a deschis privirea
să cadă peste noi ploaia fecundă
iubita mea, lumina din zori

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam impresia că reprezint o punte peste o apă, o punte care separă sau uneşte două maluri a două meleaguri total diferite, unul verde de primăvară, celălalt galben şi rece de toamnă târzie; sub această punte curgea apa izvorâtă din izvorul sufletului meu, o apă formată din două braţe paralele care nu se uneau niciodată, separate de un mic dâmb de pământ; un braţ cu apă lină, apă cristalină ce curgea liniştită în vale şi un braţ cu apă învolburată, aruncând mici valuri înspumate clipocitoare cărând mici pietricele pe care apoi le lăsa curate la mal. Dacă se rupe puntea va cădea peste cele două braţe lăsând separate cele două maluri, lăsând în urmă cele două fiinţe diferite ale aceleiaşi inimi greu încercate de viaţă.

Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Prefacă-se în pietre munţii-nalţi şi grei
Când se vor prăvăli pe umerii mei
Prefacă-se-n nisip bolovănişul tot
Acoperă-l marea cu mine cu tot
Roiască vulturii mândrii peste valuri
Cătând vreun vârf de catarg între maluri
Acoperă potopul întregul Pământ
Rămână doar catarge legănate de vânt
Doar vulturii mândrii rotind peste valuri
Catarge trosnind şi nici urmă de maluri.

poezie de Mihail Mataringa (23 ianuarie 2005)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima

Privirea
are
misterul ei,
care
învăluie,
vrăjeşte,
alină.

Te topeşti
într-o lacrimă
şi renaşti
ca amintire.

poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât balega este mai proaspătă, cu atât îi trebuie mai puţin lichid ca să pută.

aforism de Liviu Reti (5 octombrie 2022)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veselia inversului

Tot ce este lichid... e solid
şi tot ce este solid
e lichid! Aşadar şi prin urmare
case, blocuri şi ţânţari
se scurgeau pe râul tare
picurau băltoace tari.
Şi în aer din pahare
forme vesele pluteau
Sângele solid pe mare
De el lacrimi se spărgeau...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ieşi cu barca în larg şi iei un pahar, îl înmoi în valuri şi îl umpli până la jumătate, în pahar vei avea un lichid care, prin compoziţia sa chimică, este identic cu cel pe care pluteşti. Deşi se află într-un recipient de dimensiuni limitate, apa din pahar este aceeaşi apă a mării. Spiritul tău este o frântură din oceanul de înţelepciune infinit şi, astfel, are acces direct la ea prin însăşi natura sa.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipurile de la Dee

"Hei, hei, Mary, du-te şi adu vitele acasă,
Şi adu vitele acasă,
Şi adu vitele acasă,
De-a curmezişul nisipurilor de la Dee";
Vântul de vest era cumplit şi marea furioasă,
Iar ea singură la drum porni.

Mareea de vest şi-a-întins peste nisip, lichid, veşmântul,
Peste nisip, lichid, veşmântul,
Peste nisip, lichid, veşmântul,
Până departe, unde ochiul nu putea privi.
Rulouri de ceaţă s-au rotit şi au ascuns pământul:
Iar ea acas' nicicând mai reveni.

"Oh! buruieni sau peşti, sau păr plutind se vede?
O şuviţă de păr auriu pe marea verde,
Părul unei fecioare-înecate-n unda verde
Deasupra valurilor argintii?
N-a existat vreodat' somon blond, mă crede,
N-aş paria pe-aşa ceva la Dee."

Ei au au adus-o dincoace de valuri pe frumoasă,
Ferită de morişca spumei, rece şi sticloasă,
A crudei spume, mereu nesăţioasă,
Şi i-au săpat mormânt lângă valurile vineţii:
Dar pescarii şi-azi o mai aud mânând vitele spre casă
De-a curmezişul nisipurilor de la Dee.

poezie clasică de Charles Kingsley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurul din privirea lui redeveni lichid, topindu-se în privirea mea, cu o intensitate copleşitoare.

Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de lala
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbeşti

Când vorbeşti.. doar marea ascultă
încuiată într-o scoică.

Câd vorbeşti doar sirenele cântă
tânguios pentru cei plecaţi pe ape.

Când vorbeşti doar valul strigă durere
în spumă de alb jertfită pe mal.

Când taci doar paşii vorbesc
În urme sărutate de ape…

Când vorbeşti sau când taci…
doar fiinţa mai scapără-n apă
înnecată de lumina mişcătoare a valurilor,
prelungă umbră pe chipul mării...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spaţiu e o problemă cu folosirea şamponului lichid - ruşii au ceva foarte asemănător cu ceea ce foloseam pe naveta spaţială - doar uzi părul cu el şi apoi îl ştergi.

citat din Shannon Lucid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele la apus

Zăceam acolo întins pe nişte pături
Prea istovit să-mi pot capul înălţa,
Şi-o zi lungă şi fierbinte îmi trecea pe-alături,
Şi-mi doream să fi fost mort. Şi asfinţea.

Spre vest, lichid, aurul aluneca-n amurg.
Contemplam cum lumina zilei moare
Şi parcă simţeam cum stelele de pe cerescul crug
Îmi însoţeau inima într-o depărtare mare.

poezie de Henry Lawson, 1867-1922, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul-artă efemeră

Am intrat visând în visul altcuiva
dincolo de tărâmul civilizaţiei
oamenii nu erau iluminaţi şi demonii îşi răspândeau cruzimea,
într-o lume cu legendele pierdute,
doar în mintea păstorului apăruse începutul poveştii
verde de apă stătută,
în acel colţ din cerul nopţii
tulburat de tainica magie
Lumea era casa mea
când deschideam încăperea interzisă a sutrelor,
înotam în nesfârşita mare a suferinţei
pelerinaj într-un gigantic cimitir cosmic,
lotusul iluminării înflorise deja
in imensitatea ochiului mort
Soarele se scufunda în abisul lichid şi lua foc....

poezie de Elena Preduşel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem filozofic pentru S

III

Peste câte o catedrală ochii îţi alunecă, o învăluie toată şi apoi se ridică spre cer.
La o bisericuţă pictată, în schimb, privirea ţi se opreşte pe un detaliu,
fie că e peştele ce duce la Judecata de Apoi bucata de om ce sfâşiase,
fie că sunt pătimirile Sfântului Nichita.
Apoi privirea îţi fuge de pe pictura exterioară spre iarba din jurul bisericii,
spre câţiva arbori, şi se opreşte acolo. Unde ne e cerul? Unde ne e îndrăznirea?
Transcendentul a coborât aci, cum spunea poetul; ne e greu să mai săltăm cerul la loc,
în tării şi atunci îl lăsăm aşa, prăbuşit în amestecul nostru de necredinţă şi credinţă.
...

poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imediat

după ce mă pregătesc să fac duş
salut milităreşte în oglindă
înfiorat la gândul că pe titan
plouă cu metan din nori
şi acesta curge la suprafaţă în râuri
şi lacuri şi apoi se evaporă
înapoi în cer
duşul scuipă apă fierbinte
vine în capul meu
plin de gânduri despre titan
unde bolovanii sunt rotunjiţi
au ajuns în albia unui râu
sau în zone cu nisip umed
pare un peisaj de pe terra
dar pe titan
nu apa a creat imaginea
ci metanul lichid
duşul îmi aruncă o privire ciudată
sare un lichid lăptos din ciupearcă
aterizează erotic pe pielea mea
cred că am încurcat programul
strig să dea apă caldă
strig la o casă de marcat
după care stă o tânără cu pielea smeadă
şi ochii mari, negri
când vântul bate cu putere
lacurile au valuri mari la suprafaţă
braţele ei mângâie gândurile
vreau să revin la ideile mele
buzele noastre se unesc
fără amintiri despre titan

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!