Aveam impresia că reprezint o punte peste o apă, o punte care separă sau unește două maluri a două meleaguri total diferite, unul verde de primăvară, celălalt galben și rece de toamnă târzie; sub această punte curgea apa izvorâtă din izvorul sufletului meu, o apă formată din două brațe paralele care nu se uneau niciodată, separate de un mic dâmb de pământ; un braț cu apă lină, apă cristalină ce curgea liniștită în vale și un braț cu apă învolburată, aruncând mici valuri înspumate clipocitoare cărând mici pietricele pe care apoi le lăsa curate la mal. Dacă se rupe puntea va cădea peste cele două brațe lăsând separate cele două maluri, lăsând în urmă cele două ființe diferite ale aceleiași inimi greu încercate de viață.
Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.