Soarele până se-nalţă, leneşul abia se-ncalţă.

zicale româneşti
Adăugat de andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pân' se-ncalţă leneşul, soarele se-nalţă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până soarele se-nalţă, Ioniţă abia se-ncalţă; de la uşă pân' la pat, obielele toate cad.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până soarele se-nalţă, leneşul se încalţă.

proverbe româneşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele se-nalţă, gura mea te-ncalţă

Când îţi cobori picioarele din pat,
În loc de papucii de casă,
Bâjbâindă, pofticioasă,
Gura-mi de supus bărbat
Tălpile-ţi încalţă.

Soarele se-nalţă
Roşu, puţin ruşinat,
De-ncălţarea luminoasă,
Zâmbind prin perdeaua frumoasă
De gura mea, care te-a încălţat!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leneşul

Stă şi se gândeşte-un pic
Şi-apoi spune să se-audă:
Ca să nu faci mai nimic,
Este-o mult prea mare trudă.

epigramă de Mircea Micle (23 august 2009)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leneşul

La Judecata de Apoi
Nevrând să facă un efort,
Ne va striga de sub pietroi:
- Nu vreau să înviez nici mort!

epigramă de Nicolae Paul Mihail-Nicomah din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până calcă leneşul, seacă balta.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leneşul

De-a sa dorinţă nu-l dezbăr,
Deşi am încercat o viaţă;
S-ar vrea înmormântat sub păr,
Să-i cadă-o pară mălăiaţă!

epigramă de Rodica Hanu-Pavel (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ronddell leneşului

Doare lenea, da-i plăcută,
Leneşul adoarme-n fân,
Osteneala-i prefăcută
Transformatu-la-n bătrân.

Peste somn s-a pus stăpân,
Lasă munca ne-ncepută;
Doare lenea, da-i plăcută,
Leneşul adoarme-n fân.

Ar bea zeamă de cucută,
De ar şti că-i mai rămân
Zile lungi cu capu-n sân
Până moartea îl sărută.

Dulce-i lenea şi plăcută!

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leneşul

Frământările-i, pe rând,
Două sunt şi nu-i dau pace:
Una pentru ce-are-n gând
Şi-alta pentru ce nu face!

epigramă de George Corbu din Omagiu Francofoniei (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leneşul visează la propria-i desăvârşire până la somn profund.

aforism de George Geafir din Lux de jeratic (1998)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

E zi de primăvară,
Zăpada s-a topit,
Dar nu-i frumos afară,
E timp posomorât.

Un ghiocel răsare
Şi tremură de frică,
Că-i mic, iar sfântul soare,
Pe cer nu se ridică.

- Nu vreau să mor acuma,
Abia am răsărit.
E rece. A fost brumă.
De ce eu m-am grăbit.

Apari, o dulce soare,
Nu mă lăsa să mor,
Caci sunt o biată floare
Şi tare te ador.

Şi soarele se-nalţă
Cu raze aurii,
Îl mângâie pe faţă:
- Alină-te. Tu vei trăi.

Pământul se-ncălzeşte
Şi păsările cânt,
Iar ghiocelul creşte:
- O, soare, tu eşti Sfânt!

poezie de Petru Plătică (februarie 2016)
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leneşul la angajare

Unui flăcău, venit cu "pile",
I-am zis la angajare: - Gore,
Aicea vei lucra opt ore.
- Scuzaţi, vă rog, în câte zile?

epigramă de Rodica Hanu-Pavel din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leneşul

Munca prea îl oboseşte.
Ieri, de ea a tot fugit
Până când a obosit.
Astăzi, deci, se odihneşte!

epigramă de Gheorghe Leu din ziarul "Viaţa Buzăului" (10 decembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne, văd!

O, Doamne, văd!
Abia acuma văd!
Abia acum-au toate-n viaţă rost!
Abia acum cînd toate s-au schimbat
cu-adevărat,
abia
acum
încep
să văd
ce-am fost!
O, Doamne-aud!
Abia acum aud!
Abia acum răsună glasul Tău!
Abia acum mă bucur să Te-ascult
atît de mult
pe cît am fost de surd,
de-ngust,
de rău!

O, Doamne, merg!
Abia acuma merg!
Abia acum simt calea sub picior!
Abia acum de Duhul Tău atras
fac primul pas.
Şi-acum
aş vrea
s-alerg,
să cînt,
să zbor!

O, Doamne sunt!
Abia acuma sunt!
Abia acum cu-adevărat trăiesc!
Abia acum, în tot ce-i pămîntesc,
pot să mă-nfrunt.
Şi-acum
aud
şi văd
şi merg
şi sunt.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a înmugurit vioara

Primăvară de cleştar
mi-ai pus sufletul pe jar

Cum se-nalţă soarele
cântă iar izvoarele

Cântă ca nebunele
înroşindu-şi strunele

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (21 martie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele vrăjitor

Ghiocelul nu-i o floare,
Ci... un fulg de nea pe care
Soarele l-a tot vrăjit
Până fulgul... a-nflorit!

poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele, Terra şi celelalte planete din sistemul solar rămăseseră în urmă, iar Lia sfârşise de relatat legendele mitice corespunzătoare denumirilor planetelor şi sateliţilor din sistemul solar, dar "Pacifis" încă se afla de abia la început de drum, mai avea mult de parcurs până a ajunge la obiectivul misiunii în care pornise, planeta Proxima...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate că universul pare aproximativ la fel pretutindeni în spaţiu, cu siguranţă se schimbă în timp. Acest fapt a fost înţeles abia la începutul secolului XX. Până atunci se considera că universul e în esenţă constant în timp. El ar fi putut exista de un timp infinit, dar aceasta părea să conducă la concluzii absurde. Dacă stelele ar fi radiat de un timp infinit, ele ar fi încălzit universul până la temperatura lor. Chiar şi noaptea, întreg cerul ar străluci ca Soarele – în orice direcţie am privi, am întâlni fie o stea, fie un nor de praf, care ar fi devenit, prin încălzire, la fel de fierbinte ca stelele.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi, soarele găseşte câte un om care să merite, ca el, soarele, să-şi rotească privirea, urmărind omul, până când unul dintre ei asfinţeşte. De parcă şi omul poate fi un soare, iar soarele – o floare care să-şi aplece fruntea sau obrazul înspre el.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!