Cântăreaţa

Erai o fată foarte mult dorită
Pe când cântai, Egle, destul de rău;
Azi cânţi frumos, de toţi eşti măgulită,
Dar nimeni nu mai vrea sărutul tău.

epigramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii cum se întâmplă? Eşti în metrou. Stai în picioare. E destul de plin metroul. Vezi departe o fată. Tu poate eşti însurat, ai deja patru copii, dar să presupunem, nu te supăra. Dintre alte 17 fete care sunt în metroul ăla când tu te întorci de la redacţie, tu te duci la ea, la urechea ei şi o pupi uşor. Ţi-am dat un exemplu foarte îndepărtat ca să-ţi demonstrez că există un fel de atracţie între oameni. Aşa a fost cu Amza şi cu mine. Noi am fost colegi în anii III şi IV. Am stat în aceeaşi bancă. Avem foarte multe amintiri care au o singură calitate: sunt numai ale noastre, nu le ştie nimeni. Nu le va şti nimeni. I-am promis!

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie fără anotimp precis

- Reverie, reverie, primăvara a venit
Eşti frumoasa-mi poezie, dar nu m-ai primit?
- Vino dacă vrei la vară, când soarele străluceşte
Este cald până pe seară, şi bădiţa mă iubeşte.
- Reverie, reverie, poate mă topesc
Iubirea-mi doresc să fie: un lucru firesc.
- Eşti foarte grăbit băiete, du-te, nu mai sta
Fiecare dintre fete, se vor mărita.
- Aş vrea să îmi fii iubită, să ne-nveselim
Reveria mea dorită, şi să ne iubim.
- Aşteaptă-mă cum ţi-am spus, este primăvară
Anotimpul s-a cam dus, şi-ţi sosesc în vară.
- N-am încredere în tine, sunt prevăzător
O urgie dacă vine, cred că am să mor.
- Trec atunci la sărutat, pregăteşte-te că vin
Iubeşte-mă ne-ncetat, legănată lin.
- Mi-ai venit, da, mi-ai venit, şi ai buze dulci
Pentru ce m-ai chinuit, dorind să te culci?
- Pentru că, nu am ştiut, că iubeşti aşa de bine
Reveria, n-a putut, să sosească pân' la tine.
- Eu iubesc, eşti poezie, eşti fată frumoasă
Cu numele Reverie, şi eşti drăgăstoasă.
- Iubeşti foarte minunat, plutesc parcă în abis
Sărutul ţi-e fermecat, şi nu cred că-i vis...?
- Sărut o prinţesă vie, o dansez neîncetat
Ascunsă în poezie, şi cu mersul legănat.
- Să nu mă trezesc aş vrea, cu tine aş vrea să mor
Cu tine în braţe-aş sta, căci mult te ador.
- Reverie, te iubesc, te rog să-mi "Mai" vii
Iubire să dăruiesc: versurilor mii.
- "Mai" vin, fără să mă chemi, vin imediat!
Aş vrea ca să nu te temi, vin la sărutat.
- "Mai", e luna când dispar, am geloşi omie
Dau în mine cu un par: adoi, Reverie.
- Este strigător la cer, ceea ce-mi vorbeşti;
Cum de ştii acest mister, şi nu îl stârpeşti?
- Iubirea, e trecătoare, rămâne ucisă
Şi va fi, nemuritoare, dacă, va fi: scrisă.

poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (25 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre sărut

Sărutul este pecetea
Care legitimează iubirea.
Sărutul este reţeta
Care menţine fericirea.

Iubirea e legitimată
Între un băiat şi-o fată,
Când sărutul este dat
De fată, nu de băiat.

Fericirea-i menţinută
Cu dragoste multă, multă,
Dacă sărutul se menţine,
Optzeci de ani şi mai bine.

Atunci viaţa e frumoasă,
Când sărutul stă acasă.
Dacă a plecat în sat,
Iubirea s-a terminat.

poezie de Dumitru Delcă (6 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

toată luna mai
cântă cui cântai
când pe val erai

haiku de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exorcism

Cântai atât de bine!
O, Doamne, cum cântai!
Se deştepta în mine
Tot ce-i frumos în Rai.

În baru-acela magic,
La masa mea, pierdut,
Simţeam un iz de tragic
Ce se cerea băut.

Dar vocea ta – ce voce! –
M-a tras, cumva, la sorţi,
Dorind să mă disloce
Din lumea celor morţi.

Resuscitat pe bune
Şi chiar extaziat,
Vedeam perfecţiune
În tot ce-ai arătat.

Dar, cum să spun, efectul
La tot ce îmi cântai,
Se difuza. Cu-aspectul,
Clienţii atrăgeai.

Privirea ta blajină,
Îi mângâia pe toţi,
Iar barul din grădină
A devenit... de hoţi.

De hoţi de inimi, sigur,
De-o inimă: a ta.
Eram puţin nesigur:
Cui, oare, o cânta?

Ceva ţipa în mine
Mai rău ca-n exorcism
Când te-am privit mai bine
În ochi: aveai strabism.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Atticus

Frumuşel declami, amice, frumuşel ştii să vorbeşti,
Scrii poeme frumuşele, frumuşel istoriseşti;
Faci şi mime frumuşele, epigrame frumuşele,
Frumuşel eşti ca gramatic, frumuşel citeşti în stele;
Frumuşel ţi-e mersul, glasul, joci şi cânţi tot frumuşel,
Frumuşel ciupeşti tu lira, chiar şi mingea baţi la fel;
Frumuşel le faci pe toate, dar nimic frumos anume.
Atticus, să nu te superi, eşti un fel de-ncurcă-lume.

poligramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nimeni...

Şi nimeni nu mă vede când eu tac...
Şi nimeni nu m-aude când vorbesc.
Cu sufletul rănit şi mult opac,
Ca o lumina sunt care mult orbesc...

Şi nimeni nu cunoaşte ce port eu...
Sunt ca o scoică ascunsă în durere.
Şi-mi ascund tainele în ea mereu,
Sunt inima ce ştie să ofere...

Şi nimeni nu alege să îşi tacă
Plânsul tăcut, aşa cum eu aleg...
Las zile câte una ca să treacă,
Şi-aştept comoara să-mi culeg.

Şi nimeni nu mai plânge azi cu mine...
Sunt prea avari în proprii simţăminte.
Nimeni nu vrea să-şi urce munţi, coline
Şi-au încălcat chiar proprii jurăminte.

Sunt într-o lume oarbă, mult prea rece...
Sunt ce nu poţi să afli când nu vezi...
Inima mea, pe toţi ea vă întrece,
Sunt mult prea mult, ca să mă crezi...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am îndrăgostit de foarte tânără, când eram foarte mică, şi consider că, pe cât de mult iubeşti, pe atât de bogat sufleteşte, frumos, liber şi puternic eşti. Iubirea poate să implice şi o dulce suferinţă. Iubirea nu se închide ca robinetul. Dar atunci când iubeşti, sufletul tău este ca un diamant care se şlefuieşte. O fată îndrăgostită este frumoasă, puternică şi fermecătoare, iar fetele trebuie să fie conştiente de asta. Iubirea nu are nimic de-a face cu teama, cu spaima de-a nu se afla.

citat din Maia Morgenstern
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul dă multor oameni prea mult, dar nu dă nimănui destul.

citat din Marţial
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai bani în buzunar, eşti înţelept, arătos şi cânţi nemaipomenit de frumos.

proverbe idiş
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ai mai sta, când eşti de mult plecat

Totuna sunt veninul şi dulceaţa,
Chiar binele şi răul par la fel,
Eşti conformist şi, totuşi, eşti rebel
Plângând, tu râzi; aşa îţi trece viaţa...

Răspunzi cu "Da!", deşi ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu doreşti să fugi,
Şi-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai eşti chiar tu.

Tu furi şi-apoi, căit, tu dăruieşti,
Ai vrea să urli, dar îţi place mut,
Ai câştigat şi, totuşi, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deşi drept nu eşti!

Eşti prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubeşti săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gaşcă, dar rămâi...

Prea eşti deştept, când proştii te-nconjoară,
Şi familist, când de la dame vii,
Faci fapte bune, doar când faci prostii,
Eşti înăuntru, doar când eşti... afară.

Eşti extremist, când vrei să fii de centru,
Tu, om de dreapta, eşti de stânga - vai!,
E ca şi cum în Iad ai fi în Rai,
Eşti "contra", mai întâi, şi apoi "pentru".

De ce-ai mai sta, când eşti de mult plecat?
Nimeni nu vrea de tine să mai ştie,
Doar Dumnezeu, se pare, te-a iertat
Şi vrea să te redea pe tine ţie!

poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni

... şi nimeni altcineva
nu va auzi
sărutul
din întâmplare înflorind
mai repede cu o clipă
când eşti lângă mine
sau nu

poezie de Eli Gîlcescu (20 ianuarie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e foarte urâţită acum dar, dacă eşti atent, nu e radical şi complet urâţită. E destul să circuli şi să te plimbi. Şi să vezi o fată frumoasă care spală rufe sau pe cineva purtându-se graţios şi atent cu altcineva. E o minune! Numai asta, şi răstoarnă imaginea infectă pe care o percepem. Şi mai ales femeile, care sunt deştepte şi minunate şi dumnezeieşti. E mult prea mult urât pe lume ca să nu izbucnească, într-o zi, frumuseţea mântuitoare.

citat clasic din Alexandru Paleologu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieten drag!

Cerul nu încăpea de-atâta fericire
Când dimineaţa, mă îmbrăcai cu rouă de iubire
Şi toată valea era plină de floare de salcâm
Iar tu, nu mă lăsai să plec, voiai să mai rămân!

Ştiu că furai săgeţi de soare dintr-un apus
Şi că stăteam îmbrăţişaţi în ploi care s-au dus
Erai un vis frumos, erai o tânguire
Iar eu, o carte cu versuri de iubire.

Demult, voiam cu flori de tei să mă cuprinzi
Dar erai mult prea departe să-mi răspunzi
Credeai că rătăcind prin lume, mă poţi uita
Furându-mi curcubeul din primăvara mea.

Acum, mă rogi să mai rămân cu tine-o vară
O oră, un anotimp sau chiar o seară
Dar să-nţelegi că eşti un prieten drag şi bun
Nimic mai mult, e prea târziu să mai rămân!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei soacre

Când erai mireasă, erai o domniţă
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Astăzi, când eşti soacră, eşti (constat cu-amar)
Acră şi umflată ca un gogoşar.

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (4 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Deci, mama ta e foarte tânără. Mi se părea mie, dar nu credeam că-i chiar atât de tânără.
Lucian: Avea 38 de ani când am plecat noi.
Lia: Ca să vezi... Mama mea e cu un an mai mare decât dânsa, ea avea 39 de ani atunci. Iar eu credeam mereu că ea era prea tânără când s-a căsătorit, dar ea împlinise deja 18 ani atunci. Şi avea 19 când am venit eu pe lume.
Lucian: Şi dânsa era destul de tânără. Gândeşte-te că blonda avea aproape 19 ani când am părăsit Terra. Iar campionul, 18.
Lia: Aşa e, ai dreptate.
Lucian: Şi uită-te la mine! Am aproape 28 de ani acum şi nu numai că nu am un copil sau o soţie, dar nici măcar o iubită sau cel puţin, o prietenă apropiată. Iar ea, mama, când avea 28 de ani, eu aveam deja 11. Eram destul de mărişor şi-i făceam o groază de belele. Mari de tot, nu glumă!
Lia: Deci, nu erai prea cuminţel.
Lucian: Cuminţel, eu?! Glumeşti, nu?! Nu cunoşteam sensul acestui cuvânt. Însă eu nu mi-am dorit niciodată să mă căsătoresc atât de devreme, ca ea. Şi cred că încă nu sunt prea bătrân.
Lia: Păi, sigur nu eşti.
Lucian: Acum nu. Nu încă. Însă când vom ajunge înapoi, pe Terra, da! Voi avea cel puţin 34, dacă vom reuşi să ajungem la timp. Mi se pare destul de mult.
Lia: Nu-i chiar atât de mult; cel puţin, cu siguranţă, nu vei fi deloc bătrân!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu: Ar trebui să te porţi mai frumos cu mama ta.
Joan: Nu vrea ca eu să am o viaţă a mea.
Dumnezeu: Nu vrea să te vadă suferind. Ştie ce înseamnă să suferi.
Joan: Are legătură cu tablourile?
Dumnezeu: Cum crezi că-şi găsesc artiştii inspiraţia pentru aşa ceva?
Joan: Dintr-o stare?
Dumnezeu: Dacă ai o stare, te duci şi-ţi iei cartofi prăjiţi. Dar când eşti copleşit de durere, e nevoie de mult mai mult ca să o înduri.
Joan: Sigur a făcut-o înainte să-l nască pe Kevin....
Dumnezeu: Înainte chiar de a-l cunoaşe pe tatăl tău.
Joan: Ce-a păţit? (Dumnezeu nu răspunde.) De-aia e aşa de ciudată când îi spun de întâlniri? (Dumnezeu tot nu răspunde.) Cât de rău a fost?
Dumnezeu: Foarte rău. Şi nu arunc cuvântul ăsta aiurea.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

TU EŞTI CHIAR ŞI ATUNCI CÂND NU ŞTII CĂ EŞTI pentru că eşti dincolo de conştientă şi inconştientă. I: În starea de leşin nu mai eşti conştient de tine, cum mai poţi fi conştient atunci când mori? A. M: Oare nu e la fel şi în somnul profund sau comă? Tu EXIŞTI chiar şi atunci când mintea ta nu e conştientă de asta. Iar acest lucru îţi spune 3 elemente extrem de profunde: 1. Tu eşti dincolo de gluma conştientă-inconştientă. 2. Înainte ca mintea ta să existe şi să devii conştientă - adică prizoniera ei - tu erai. 3. După ce mintea nu va mai fi tu vei rămâne. În final tu întrebi: "Cum mai poţi fi conştient atunci când mori?" E foarte simplu, e foarte simplu, mori chiar Acum înainte de a muri şi vei vedea ce erai tu înainte de a fi prizoniera maşinii de făcut rahat. După ce WC-ul ambulant nu va mai fi TU VEI RĂMÂNE! EXISTĂ O STARE ÎN NOI CARE NU POATE FI ATINSĂ DE NAŞTERE ŞI MOARTE, ACELA CARE O RECUNOAŞTE ESTE LIBER PE VECIE.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erai şi nu erai

ca-n vis te port în gând
închid ochii şi apari
cum te ştiu dintotdeauna
eşti reală numai în memorie
acolo te ţin aşa de vie
şi mereu mă îndrăgostesc
căci loc mai bun nu găseşti
din vis nimeni nu te fură

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

plaja dormea între valuri
pe o stâncă sângera o inimă
erai o străină când te-am întâlnit într-o privire
rochia ta, culoarea cerului
părul despletit tânjea dorinţe nestinse
păşeai goală ca o femeie
erai atât de frumoasă
nu ştiam surâsul mângâierilor tale
şi te-am strâns în braţe
te-ai frânt a iubire totală
sărutul nemărginirii
dacă nu te-aş fi găsit cine aş fi fost
când te sărut în zori
sărut paşii
când te sărut în noapte
sărut clipa
şi când voi termina de sărutat
atunci vei ştii iubito cine sunt

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!