Ordinul unui şef de cimitir (ilustrativ pentru viziunea dâmboviţeană asupra alternanţei la putere)

- Ca să se ştie cum că astăzi e
La cârmă o Putere liberală,
Toţi morţii care-au fost în PNL
Se mută pe aleea principală!

epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxurile politicii româneşti (un guvern aflat la mâna opoziţiei, pe fondul sărăcirii populaţiei)

Minoritarii sunt la cârmă,
Puterea e minoritară...
Dar drama este, pân–la urmă,
Că foamea e majoritară!

epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi iarăşi la biserică n-am fost

Astăzi iarăşi la biserică n-am fost,
Sper ca Domnul să mă înţeleagă.
Valuri dansau în alb şi în albastru,
Iar copiii ţopăiau pe plaja-ntreagă.
EL ştie, EL ştie cât de scurt e drumul,
Cât de scurt mi-e traiul sub soare – EL ştie.
EL ştie că din clipa-n care-mi va bate ceasul,
Noi, oricum, vom petrece împreună-o veşnicie

poezie de Ogden Nash, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există artişti care din groapa comună a cimitirului au ajuns direct pe aleea principală a Parnasului.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleea...

Aleea peste care-n ninsori de chihlimbare
Se scutură iubirea şi-n sângeri de sărut
Un ultim semn cu mâna se zbate fin în zare,
Aleea-aceea, oh, nu, nu mai e demult.

Aleea aceea este un vis, o amintire...
Coroanele de ramuri, oh, se plecau umil,
Aveau pentru iubirea mustind în noi, uimire,
Dar a venit şi toamna... Noi nu ne mai iubim!

Mai caut cu privirea o strângere de mână,
Sărutul care-n noapte, întâi, ca-n vis, mi-ai dat...
Şi trandafirul roşu – un fir de trandafir, iar la sfârşit,
Iubite, răspunsul: "Nu se poate, de astăzi,
Împreună, ca doi amici să fim".

O strângere de mână, o ultimă chemare...
Iubirea noastră poate a fost un vis... atât...
A fost sau nu iubire?! sau poate-o întâmplare
Ce ne-a părut în pripă, un tandru început...

A fost sau nu iubire?! O ultimă chemare
Pe-aleea-aceea tristă ce nu mai e demult...
A fost o amintire şi amintrirea. Privind în urmă-mi pare
Atât de necrezut.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liberală

E crezul meu şi nu-l dezic:
În viaţă ca şi-n epigramă,
Tot Mircea Quintus mi-e amic...
La cataramă.

epigramă de Traian Gărduş din Caleidoscop epigramatic (decembrie 2000)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugenismul nu a fost nici pe departe preocuparea principală în interbelic. Nu avea cum să fie preocuparea principală a elitei intelectuale de atunci.

citat din Adrian Cioroianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi morţii tac. Orice le-ai spune, morţii tac. Tac chiar şi aceia care în lunga lor viaţă au fost destul de gălăgioşi.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiilor planetei

Copii handicapaţi noi suntem,
Copii handicapaţi aţi fost,
Copii handicapaţi noi plângem
Părinţii noştri care-au fost.
Copii handicapaţi să plângeţi
Parinţii voştri care-au fost.

poezie de Dan-Stelian Bura
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început

La început,
nu ne acopereau nici griji şi nici nevoi.
Eram ca fraţii. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toţii, în bună înţelegere.
Ne durea pe toţi, o cât de mică pierdere.
Toţi aveam pe masă, aceleaşi bucate.
Toţi ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toţii oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toţii oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toţii oameni până când,
credinţa ne-a separat.
Am fost cu toţii oameni până când,
politica ne-a despărţit.
Am fost cu toţii oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
am uitat să mai fim OAMENI.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un umil punct de vedere în disputa "cultură tradiţională" vs. "cultură electronică"

Când ţi se spune "acesta ştie carte",
Te-nclini şi chiar te dai mai la o parte.
Dar cum răspunzi când se afirmă, net,
Că "domnul ăsta ştie... Internet"?

epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex însă nu avu parte de norocul colegului său. Şi pe el tot tatăl lui îl trezi, domnul Radu-Emanuel, altfel el ar fi dormit mult şi bine şi ar fi întârziat serios, nu glumă. Însă şi aşa întârzie, cu puţin peste ora 08.15; când ajunse el al bordul navei albastre, toţi erau deja acolo, chiar şi doctoriţa echipajului, Stela, cât şi profesorul Manea. Iar ca şi cum asta nu i-ar fi fost de ajuns, printre cei prezenţi pe puntea principală se număra şi directorul Institutului, domnul Traian Simionescu. Dânsul îl fixă cu privirea pe genetician de îndată ce acesta pusese piciorul pe puntea principală.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea stelelor din Galaxia noastră sunt stele din "secvenţa principală". Chiar şi cele din alte galaxii. Soarele este o stea din secvenţa principală, dar şi Sirius sau α Centauri. Stelele din secvenţa principală pot avea mărimi, mase, temperaturi şi luminozităţi diferite, dar au ceva în comun: energia se produce în nucleu prin fuziunea hidrogenului în heliu. Aceasta este, de fapt, condiţia pe care trebuie să o îndeplineasca o stea ca să facă parte din secvenţa principală.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războaiele sunt tema principală a istoriei şi teama principală a omenirii.

calambur aforistic de David Boia (20 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernarea liberală

La trei guverne care au fost,
Miniştri au rămas pe post.
P. N. L.-ul să trăiasca:
N-au cu ce să-nlocuiască.

epigramă de Adrian Timofte (februarie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vizită la Casa Poporului

Atât de mulţi au fost şi deşi
Ca şi sardelele-n cutie,
Aceia care-au vrut să ştie
Pe unde dorm ai lor aleşi!

epigramă de Mircea Micle (16 ianuarie 2007)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tatăl meu a luptat pentru reîntregire

Basarabia sărmană, pământ şi grai românesc
A fost ca mingea de ping-pong împărţită între Imperii
Sub cel Otoman întâi şi-apoi sub regim Rusesc,
Ruptă este şi acuma din hotarul sfânt al ţării

Răstignită ca Isus, a purtat cununi de spini,
A venit la sânul mamei când a fost Marea Unire
Ca şi pruncul rătăcit şi pierdut printre străini
Cu iubire şi speranţă şi cu lacrimi în privire

România,, Dodoloaţă'' a fost iarăşi dezmembrată
Pentru asta au semnat Molotov şi Ribbentrop
În '940 Basarabia, sărmana, a fost iar la ruşi cedată
Şi de-atunci plânge într-una şi adună strop cu strop!

Dar românii curajoşi au dat piept cu inamicul
Şi-n război au vărsat sânge pe pământ basarabean
Mii de morţi căzuţi în luptă acolo îşi au mormântul
Care-au fost loviţi de gloanţe de balaurul viclean

Povestea ca pe-un coşmar tatăl meu acele lupte
La Ţiganca, Văcărjani... cu gamela ciuruită, rănit la picior şi-n mână
Şi-n Spitalul din Tiraspol toţi flămânzi, cu feţe supte,
Toţi în pieptul de ţăran aveau inimă română...

Povestea cum schija morţii dobora la întâmplare,
Şi-amintea cum a căzut un maior, maiorul Doboş,
Cum urlau răniţii-n şanţuri pân' la ultima suflare
Şi imaginile de groază îl pândeau şi când tata era moş...

Şi în iulie ''41 printr-o luptă încrâncenată
Basarabia strivită, pustiită de război
De sub jugul sovietic iar a fost eliberată
Şi-a venit la sânul mamei pentru scurt timp înapoi...
Ce păcat că n-a durat bucuria reîntregirii
Şi din nou ţinutu-acesta a fost smuls hulpav din hartă!
Ce păcat de-atâţia morţi şi de sângele Unirii
Basarabia şi astăzi bate la români în poartă!....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât conştientizezi mai mult propria moarte, cu atât devii mai puternic. Gândul morţii te face mai puternic. Moartea îţi dă o putere. Când te gândeşti la moarte, mintea prinde o forţă de neoprit de a face lucrurile care nu le-ai făcut. Îţi dă curajul de a acţiona. Întodeauna moartea a fost o sursă de inspiraţie a oamenilor şi o sursă de putere mentală.

Iustinian Cruceanu în Mintea conduce lumea (iulie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna, în noaptea de Sfântă Măria Mică, ies din adâncurile mării toate corăbiile scufundate, morţii trec la cârmă, le pun pe linia de plutire şi năvălesc ca smintiţii peste pescarii care n-au avut vreme să se tragă la uscat.

Fănuş Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aleea clasicilor

În minijupă, cam nurlie,
Când merge fata, parcă scrie.
Aşa încât şi eu mă prind
Că merg în urma ei... citind.

epigramă de Gheorghe Bâlici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleea ştie paşii mei
Şi aeru-mi citeşte gândul.
Atârnă sus, ca doi cercei,
Doar dorul meu şi vântul.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!