Privighetoarea
De n-ar termina cântecul
Până-n seară.

haiku de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O creangă ruptă –
privighetoarea şi-a întrerupt
cântecul.

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino s-asculţi privighetoarea

Vino, iubito, vino-n zăvoi
În vad ne-aşteaptă vâltoarea
Plete de sălcii curg peste noi
Şi cântă privighetoarea.

Vino, privighetoarea cântă
Din piculină şi din nai
Şi trilurile ei ne-ncântă
Ca-n vraja unei nopţi de mai.

Vino, privighetoarea cântă
Sublim asemenea lui Orfeu
Cu toate că ne înspăimântă
Soarta acestui semizeu.

Vino, privighetoarea cântă
Ea ştie ce şi pentru cine
Dar cântecul ei mă avântă
Seară de seară către tine.

Vino, privighetoarea cântă
Poveşti duioase de amor
Şi melodia ei se-mplântă
În inima plină de dor.

Vino, privighetoarea cântă
Cu-atâta dor, cu-atâta foc
S-avem, atâta ne frământă
O picătură de noroc.

Vino, privighetoarea cântă
Cu pasiune şi talent
Iubirea noastră pură, sfântă
În timp ce te alint decent.

Vino, privighetoarea cântă
Să cazi în vraja lui Morfeu
Iar inimile îşi cuvântă
Când tu visezi la pieptul meu.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetoarea a început să cânte şi împăratului i-au dat lacrimile; lacrimile îi curgeau pe obraz şi privighetoarea cânta tot mai frumos; cântecul ei îţi mergea drept la inimă. Împăratul a fost foarte mulţumit şi a spus ca privighetoarea să poarte un papuc de aur la gât. Dar privighetoarea i-a mulţumit şi i-a răspuns că a fost răsplătită îndeajuns.

Hans Christian Andersen în Privighetoarea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor preocupaţi de Păun şi Corbu

Dacă totuşi vă frământă
Poanta este următoarea:
Păsările astea cântă
În rând cu privighetoarea.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trilul ondulat –
printre-atâtea-ncrengături
privighetoarea

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de seară
se-aprind melancolii
în crizanteme

haiku de Constantin Păun din Foşnet de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Directorul

În credinţa lui de geniu,
A lucrat fără concediu...
Şi când termina o fustă,
Promova altă... lăcustă!

epigramă de Constantin Păun din AsteRISCuri (1997)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de lebădă
Se stinge zi de zi
Pe ţărână şi frunze.

haiku de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignirea textului roz

Ay frumoaso ce te-aş...
zi de vară până-n seară
într-un du-te-vino-du-te
doar plăcerea să ne doară

Zi de vară până-n seară
aş schimba numai poziţii
şi te-ai face foc şi pară
de-aş opri să schimb muniţii

Aş schimba numai poziţii
într-un du-te-vino-du-te
echinoxuri şi solstiţii
ay frumoaso ce ne-am...

Zi de vară până-n seară
de ciudă moartea să moară

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul pegasului

Mereu la zenit,
Pe luciul oceanului,
Mă poartă ricşa!

poezie de Constantin Păun din Umbrela generalului (1997)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de noiembrie –
păpădia galbenă
în floare

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară târzie –
în oglinda fântânii
se uită luna

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca în fiecare seară
prin geam mă priveşte
soarele

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de toamnă –
păpădia stinge
şi ultima lampă

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greierele şi furnica ar fi un cuplu fericit, dacă n-ar veni iarna.

aforism de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul să-ţi fie har!...

Tu să bei, să bei mereu,
Soare din cântecul meu,
Nuferii iubirii sfinte,
Să-ţi răsară din cuvinte...

Dacă totuşi n-ai băut,
Soare pe cât ai fi vrut,
Cântecul să-ţi fie har,
Călător pe vânt hoinar!...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejarul

Cândva va fi fost pădure,
beţie de cuvinte!
Acum a rămas solidar
doar el, stejarul aprig,
călit, netemător...
Acolo la margine de vers,
stejarul poartă ritmul
ca teorema lui Pitagora,
ca legea lui Ohm!
El arată locul,
punctul în jurul căruia,
gravitează încercările lumeşti,
De n-ar fi stejarul,
furnicile n-ar avea adăposturi
şi păsările n-ar gădi
loc de odihnă,
Dar există el, stejarul şi cuvântul...

,

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul tău dulce

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să mă culce.

De cu seară până-n zori
gândurile-mi dau fiori.
Pară sunt, fuior de dor
prin lumina din pridvor,
şi-atunci mă transfer în stea
şi vorbesc pe limba mea,
căci dorul întinsu-mi-s-a
de la Nistru pân' la Tisa.

Cu el mă călătoresc
visul să ţi-l împlinesc.
Limba noastră românească
este hrană sufletească,
peste plaiuri de baladă;
iarbă, miei, strungă, zăpadă.
Şi de-a fost ades rănită
renăscut-a prin ursită.
Şi aş vrea mereu să fie
numai viers de nelodie.

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să ne culce.

poezie de Nicu Petria (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

In arcane de padure

În arcane de pădure întuneric ce spăimântă.
Frunza tace lîngă frunză şi copac lîngă copac;
Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac -
Dar privighetoarea cîntă, dar privighetoarea cîntă.

În arcane de pădure vijelie ce spăimîntă,
Trăsnet roşu ce-nfăşoară şi surpare de potop;
Pentru ce e armonia o mînie fără scop,
Dar privighetoarea cîntă, daar privighetoarea cîntă.

În arcane de pădure grozăvie ce spăimântă,
Aurora-ntîrziată nu s-arată sub frunziş
Întunericul în cale i s-a pus în curmeziş -
Dar privighetoarea cîntă, dar privighetoarea cîntă.

poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu adresă

Frumoasă muză de la bloc,
Cu ochii ca de peruzea,
Aprinzi în mine aşa, un foc;
Cum nime-n lume n-ar putea!...

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!