Atomule, de-acolo
Nu poţi să-mi vezi
Nici măcar urmele.

haiku de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi zăpadă –
până la orătănii
urmele vulpii

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul arde
pe urmele paşilor
lacrimi de sosaşi.

haiku de Constantin Păun din Foşnet de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zbate mereu
pe urmele lupilor
puiul de cerb

haiku de Constantin Păun din Foşnet de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-atâta zare
Urmele paşilor
Scriu memoriile.

haiku de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam Lucian Bulătan

Cu un potop de lacrimi venit-am azi la tine,
Şi-un trandafir de gheaţă aştern pe-al tău mormânt
Privindu-ţi crucea rece mă-ntreb dacă eşti bine,
Dar bunul meu prieten, nu scoţi nici un cuvânt?
Nu poţi să-mi spui de îngeri în casa lor minune
Te-au găzduit sau poate ai fost chemat mai sus?
Dac-ai putea, ştiu sigur, că totul tu mi-ai spune,
Dar ştiu că eşti aproape, aproape de Isus.

Te-ai dus să faci portrete şi-n cer la serafimi
Să bucuri şi acolo, la fel ca pe pământ,
Prietenii de-acuma, duioşii heruvimi,
Dar bunul meu prieten, nu spui nici un cuvânt?

Ştiu că-ţi lipseşte mama, la fel de mult şi sora
Şi fiica şi nepotul, aşa-i normal să fie,
Ţi-e dor şi de băiat, ai vrea să-ţi vezi şi nora,
Dar cel mai mult, desigur, ţi-e gândul la soţie.

Ai vrea la ei s-alergi, la fel ca altădată
Pe cerul înstelat să scrii cât îi iubeşti,
Ai vrea şi te-nţeleg, măcar, măcar o dată
Să-i strângi la piept cu dor şi iar să le vorbeşti.

Dar vezi că lumea asta, cu bune şi cu rele
E doar o amintire în cartea vieţii tale;
Şi atunci, preabun prieten, de-acolo, dintre stele
În vis, din când în când, să ne mai ieşi în cale.

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraierul

Uneori poţi fi chiar tu
Şi simţi asta dup-aceea,
Când auzi că-ţi spune: Nu!
(Ca sa vezi ce e femeia).

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pas în... viaţă!

S-a însurat la vârsta aia,
Cu fata care l-a ales,
Venea de-acolo, din Strehaia!..
Dar unchiul ei venea... mai des!...

epigramă de Constantin Păun din Un pas în creier (2015)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii Eu

măcar pentru o zi
trăieşte-mă
împrumută-mi durerea
să vezi de poţi să o îngrămădeşti
fără să o simtă ceilaţi

fii Eu
să vezi cum se năruie totul
cum tu
cel adevărat
mă umpli de strigăt
mă desparţi de realitate
de mine
de restul zilelor ce mi-au rămas

fii Eu
măcar o oră
nu mai mult
trăieşte-mă
să vezi cum te caut
în lucruri
cum mă înec de atâta tăcere

fii Eu
te rog
o oră
şi dacă poţi să simţi altceva
decât un pumnal
ce intră
şi iase
din carne
atunci
mă voi aşeza în genunchi
şi-mi voi cere iertare
că te-am iubit
fără voia ta

dar
fii Eu
pentru un minut
trăieşte-mă
îmbrăţişează-mi durerea
şi dacă poţi
atunci
să mă consideri plecată

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haz de necaz

Din Craiova la Piteşti
Poţi să cauţi cât doreşti
Că epigramist mai bun
Nu există ca Păun!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a însurat

S-a însurat la vârsta aia,
Cu fata care l-a ales,
Venea de-acolo, din Strehaia!..
Dar unchiul ei, venea mai des!...

epigramă de Constantin Păun (2016)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Gheorghe Penciu

Când vei călca pe urmele lui Trifu,
Cum eşti matale mic de la natură,
E necesar, aceasta să-ţi dea cifru,
Să "guvernezi" cu marea lui "statură"!

epigramă de Constantin Păun din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii-mi spun că eşti încă frumoasă

Unii-mi spun că eşti încă frumoasă
Eu nu te mai văd azi în nici-un fel
Altădată vieţuiam în colibă
Şi visam că trăim în castel

Poţi să mă duci într-o vale adâncă
Şi să-mi spui că mă porţi pe câmpie
Ori despre-un crâng de mărunte vlăstare
Să-mi spui că-i o bătrână vlăsie

Nu ştiu în ce parte se află apusul
Nici răsăritul încotro vine
Unii-mi spun cu cât eşti mai orb
Cu-atât lumea o vezi mai bine

Nu-mi mai văd nici măcar mâinile
Când le duc la gură să mi le muşc
Altădată ocheam Steaua Polară
Şi trăgeam în ea s-o împuşc.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuia voievodului –
măcar să-i copiez
umbra

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuia voievodului –
Măcar să-i copiez
Umbra.

haiku de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu deţin controlul asupra a nimic. Nu sunt nici măcar precum un pictor care spune: "O să mă duc în atelier şi să-mi fac treaba, iar dacă nimeni nu vrea să-mi cumpere tabloul, ei bine, poate că o să-l cumpere când voi fi mort." Nu pot nici măcar asta să fac. Aştepţi pe cineva să-ţi înmâneze un rol. Mă aflu în această poziţie nebunească de dependenţă.

citat din Helen Hunt
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul mării

Ca să nu se ducă solo
Şi-a luat soaţa la Mare;
Dânsul s-a întors de-acolo,
Dânsa a rămas la mare!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii Liniştea dinaintea cuvintelor pentru că ea nu cunoaşte nimic. Nu ştie nici măcar frica. Nici măcar curajul. Nici măcar credinţa şi nici măcar îndoiala. E dincolo de orice dualitate. Şi mai ales e dincolo de naştere şi moarte.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firul nevăzut

Mă leagă de tine un fir nevăzut
cu care mă tragi înspre tine, la cer,
şi încă nu ştiu ce să fac: vin sau sper
că pot să păşesc pe un alt început.

Mi-e teamă că tu, pe acolo, pe sus,
nu ştii că ţi-am fost şi, pesemne, -ai uitat
o viaţă din care te-ai rupt şi-ai plecat,
lăsându-mi tristeţe şi-un gust de apus.

Iar firul acela mă ţine acum
cu sufletul rece, cu frig şi zăpezi,
căci nu ştiu, de-acolo, tu poţi să veghezi,
sau nici nu mă vezi cum mă chinui pe drum?

Nu ştiu ce să fac. Dă-mi, te rog, doar un semn,
să pot să aleg: să îţi vin, ori să plec
pe drumul speranţei, să pot să-mi înec
amarul şi teama de noul îndemn.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruzimea şi nedreptatea provoacă revoltă numai la început. Apoi te deprinzi. Iar când te naşti şi trăieşti în ele, ca acum, când au cotropit pământul, nici măcar nu mai poţi să le vezi.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici măcar tu

nici măcar tu – fata morgana
nu te mai arăţi...
te-aş fi zidit în castelul meu de nisip
visul să nu mi se mai năruie
să aibă un chip
şi m-aş fi odihnit acolo în pustiu
să-mi vindec tălpile însângerate
buzele să nu-mi mai fie
mereu însetate..

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!