In memoriam Lucian Bulătan
Cu un potop de lacrimi venit-am azi la tine,
Și-un trandafir de gheață aștern pe-al tău mormânt
Privindu-ți crucea rece mă-ntreb dacă ești bine,
Dar bunul meu prieten, nu scoți nici un cuvânt?
Nu poți să-mi spui de îngeri în casa lor minune
Te-au găzduit sau poate ai fost chemat mai sus?
Dac-ai putea, știu sigur, că totul tu mi-ai spune,
Dar știu că ești aproape, aproape de Isus.
Te-ai dus să faci portrete și-n cer la serafimi
Să bucuri și acolo, la fel ca pe pământ,
Prietenii de-acuma, duioșii heruvimi,
Dar bunul meu prieten, nu spui nici un cuvânt?
Știu că-ți lipsește mama, la fel de mult și sora
Și fiica și nepotul, așa-i normal să fie,
Ți-e dor și de băiat, ai vrea să-ți vezi și nora,
Dar cel mai mult, desigur, ți-e gândul la soție.
Ai vrea la ei s-alergi, la fel ca altădată
Pe cerul înstelat să scrii cât îi iubești,
Ai vrea și te-nțeleg, măcar, măcar o dată
Să-i strângi la piept cu dor și iar să le vorbești.
Dar vezi că lumea asta, cu bune și cu rele
E doar o amintire în cartea vieții tale;
Și atunci, preabun prieten, de-acolo, dintre stele
În vis, din când în când, să ne mai ieși în cale.
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prietenie
- poezii despre îngeri
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre trandafiri
- poezii despre stele
- poezii despre soție
- poezii despre portrete
- poezii despre mamă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.